ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2112/2022

Ședința publică din data de 7 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș , secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 30.12.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 598 din 12.08.2020 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și exonerarea societății de sancțiunile aplicate prin hotărârea atacată, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 22 din data de 31 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 598/12.08.2020 emisă de pârât.

Împotriva sentinței nr. 22 din data de 31 martie 2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a exercitat recurs reclamanta A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea pe fond a cauzei cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată, anulării Hotărârii nr. 598 din 12.08.2020 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și exonerării societății de sancțiunile și obligațiile aplicate prin hotărârea atacată, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că prima instanță a aplicat greșit disp. art. 2 alin. (1) coroborat cu disp. art. 10 lit. g), art. 8, art. 20 alin. (7), art. 26 alin. (1), (5), (6) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, republicată.

Recurenta-reclamantă susține că, potrivit disp. art. 26 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, obligația de furnizare a informațiilor poate fi și verbală, iar din înscrisurile depuse, intimatul a luat act atât despre datele persoanei fizice, taximetrist, care a refuzat preluarea cursei solicitată de autorul petiției, cât și despre societatea la care acesta este angajat.

De asemenea, la dosar sunt depuse datele de identificare ale societății B. S.R.L. care are în proprietate autoturismul x și are angajat pe numitul C., precum și certificatul de înmatriculare al autoturismului, statul de plată și pontajul aferent lunii octombrie 2019.

Recurenta-reclamantă susține că au fost aplicate greșit disp. art. 2 alin. (1) coroborat cu disp. art. 10 lit. g) din O.G. nr. 137/2000, aceasta nu are calitatea de contravenient, nu a săvârșit fapta, nu are în proprietate autoturismul, conducătorul auto în cauză nu este angajatul său, colaborarea încetând din data de 21.01.2019.

Datele de identificare ale persoanei fizice au fost comunicate oral, iar din fotografiile de la dosar nu rezultă că era inscripționată sigla recurentei-reclamante.

Se mai arată că sesizarea nu a fost soluționată în termenul de 90 de zile prevăzut de disp. art. 20 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000, în timp ce hotărârea a fost comunicată peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 20 alin. (8) din același act normativ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte reține că prin Hotărârea CNCD nr. 598/12.08.20120, recurenta-reclamantă a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 RON și îndeplinirea unor obligații, pentru săvârșirea faptei de discriminare pe criteriul de dizabilitate, constând în refuzul de a transporta o persoană cu dizabilități, cu taxiul aparținând societății, de către șoferul C..

Înalta Curte reține aplicarea greșită a disp. art. 2 alin. (1) coroborat cu disp. art. 10 lit. g) din O.G. nr. 137/2000, în sarcina recurentei-reclamante, precum și obligarea la plata amenzii în cuantum de 10.000 RON.

Din actele dosarului, reiese faptul că numitul C. nu este angajatul recurentei, activitatea acestuia nu este coordonată de recurentă, iar autoturismul în cauză nu aparține acestei societăți.

Recurenta-reclamantă a respectat întrutotul disp. art. 26 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, la cererea agentului constatator, a dat informații și explicații verbale, ce se regăsesc transcrise de reprezentanții intimatului-pârât la dosarul de fond, prin care a arătat că șoferul autoturismului nu mai colaborează cu aceasta din data de 21.01.2019, când a încetat contractul de prestări servicii dispecerat taxi nr. 07/22.01.2018, cu valabilitate un an, fără să fie prelungit.

De asemenea, este corectă susținerea recurentei-reclamante în sensul că din fotografia ce se găsește la dosarul de fond nu rezultă că autoturismul x este inscripționat cu denumirea societății A. S.R.L..

Prin urmare, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă a respectat și disp. art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000, dovedind că aceasta nu a încălcat principiul egalității de tratament, nu are nicio legătură de prepușenie cu șoferul autoturismului, a depus la dosar documentele doveditoare în acest sens, iar acesteia nu i se poate cere să facă dovada negativă a faptului că nu a mai fost prelungit contractul de prestări servicii încheiat cu numitul C..

Față de acestea, se constată că prima instanță a reținut în mod greșit calitatea reclamantei de subiect activ al contravenției prevăzută de art. 10 lit. g) din O.G. nr. 137/2000, recursul este întemeiat și urmează să fie admis în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată și, în rejudecare, se va admite acțiunea și se va anula Hotărârea nr. 598/12.08.2020 emisă de intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 22 din 31 martie 2021 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Admite acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Anulează Hotărârea nr. 598 din data de 12.08.2020 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 aprilie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.