ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3424/2022

Ședința publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, la data de 4 noiembrie 2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anulare Hotărârii nr. 528/2019 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, conform prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, să fie obligat pârâtul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării la emiterea unei noi hotărâri cu privire la petiția reclamantei nr. 7811/27.12.2018, cu respectarea strictă a prevederilor O.G. nr. 137/2000.

În temeiul art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., s-a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, fără să se pronunțe pe fond.

Împotriva sentinței civile nr. 15 din 5 martie 2020 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal reclamanta A. a declarat recurs.

Consideră recurenta, în esență că, prin aplicarea greșită a normelor de drept incidente, prima instanță a încălcat dreptul Fundației la un proces echitabil, stipulat atât în legislația internă cât și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Aceasta este cauza pentru care sentința civilă nr. 15/2020 a Curții de Apel Tg-Mureș trebuie casată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

La data de 27.12.2019, reclamanta A. a sesizat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu o cerere prin care a arătat că B. și C. se fac vinovați de discriminare, hărțuire, tratament degradant, propagandă național șovină și de instigare la ură rasială sau națională comise pe bază de limbă sau apartenență la o comunitate etnică. Reclamantul a cerut, în temeiul O.G. nr. 137/2000 sancționarea acestor fapte.

Prin Hotărârea nr. 528/5.09.2019, Consiliul a hotărât că faptele comise de B. nu îndeplinesc elementele constitutive ale art. 2 alin. (1) coroborate cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000, iar cu privire la C. s-a constatat existența unui tratament diferențiat, discriminatoriu pe motiv de naționalitate, potrivit art. 2 alin. (1) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000, drept pentru care a aplicat sancțiunea avertismentului.

În acest context, corect s-a reținut că, din punct de vedere al cadrului procesual, potrivit art. 78 alin. (1) din C. proc. civ., în cazurile expres prevăzute de lege, precum și în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Pe de altă parte, alin. (2) stabilește că, în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond.

Trebuie menționat că, în acest sens sunt și prevederile legii speciale care reglementează, la art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 că, atunci când raportul juridic dedus judecății o impune, instanța de contencios administrativ va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului și instanța apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunța în fond.

Actul atacat de recurenta-reclamantă este emis de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în urma formulării unei plângeri de către aceasta.

Instanța observă că, în procedura desfășurată în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, C. precum și reprezentantul legal al acestei entități B. au fost citați în mod expres să se prezinte în fața Consiliului sau să depună note scrise precum și orice acte sau dovezi, C. a formulat un răspuns la solicitarea consiliului.

Contrar susținerilor recurentei, deoarece în fața consiliului s-a desfășurat o procedură contradictorie, despre care C. și B. au avut în mod direct cunoștință și au putut să se apere față de aspectele sesizate de recurentă, correct s-a apreciat că, este necesar ca și în fața instanței la care s-a criticat legalitatea și temeinicia actului prin care a fost soluționată procedura prevăzută de Legea nr. 137/2000, aceste persoane să fie citate și să aibă calitatea de pârât, pentru a-și putea formula apărările în cunoștință de cauză.

Prin urmare, corect a apreciat judecătorul fondului că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terților făcând astfel aplicarea coroborată a prevederilor art. 78 alin. (2) din C. proc. civ. și art. 16

1

din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 15 din 05 martie 2020 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2022.