ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3167/2023

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B., anularea Hotărârii nr. 566/2021 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; soluționarea pe fond a petiției nr. 100/2021 adresată CNCD; admiterea cererilor formulate.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 127 din data de 10 decembrie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, și B., și, în consecință: a anulat Hotărârea nr. 566 din 21.07.2021, adoptată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2021, a constatat existența faptelor de discriminare și a aplicat pârâtului B. amenda contravențională în cuantum de 2.000 RON. A respins cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării la plata cheltuielilor de judecată.

Cererile de recurs Împotriva sentinței nr. 127 din data de 10 decembrie 2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții B. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Recurentul-pârât B. a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței și în rejudecare, respingerea ca nefondată a acțiunii introductive. În motivarea căii de atac a susținut că Prin Hotărârea nr. 566/21.07.2021 emisă de CNCD în dosarul nr. x/2021 s-a constatat că: nu se întrunesc elementele constitutive are faptei de discriminare, potrivit art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicata (faptă se încadrează în limitele libertății de exprimare." Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. reprezentată de dl. C. a solicitat instanțe să dispună anularea Hotărârii nr. 566/21.07.2021 emisă de CNCD în dosarul nr. x/2021. Prin sentința atacată a fost admisă în parte acțiunea, anulată hotărârea nr. 566/21.07.2021 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. S-a constatat existența faptelor de discriminare și i-a fost aplicată recurentului-pârât B. amenda contravențională în cuantum de 2.000 RON". Consideră că sentința anterior menționată este nelegală, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța considerând în mod eronat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive alea faptei de discriminare prevăzute la art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (4) din O.G. nr. 137/2000: "(1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice(...). (4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale". De asemenea, art. 15 din același act normativ prevede: "Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist-șovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia" Instanța a considerat, în mod corect, în ceea ce privește mesajul postat de pârâtul B. pe contul său de pe rețeaua de socializare D., că nu poate fi considerat discriminatoriu la adresa comunității maghiare. Prin acest mesaj, pârâtul a solicitat prefectului județului Harghita luarea unor măsuri considerate a fi în conformitate cu legea, fără a face nici un fel de aprecieri la adresa comunității maghiare. însă a considerat, eronat, referitor la comentariile adăugate de terțe persoane la această postare, că acestea au caracter denigrator, de discriminare la adresa comunității maghiare, și că, răspunderea pentru opiniile exprimate ca răspuns la postarea sa îi revine în egală măsură pârâtului, neputând fi reținută doar în sarcina autorilor comentariilor (a căror identitate, de altfel, poate fi mai greu stabilită) sau a D.. Cu privire la caracterul de spațiu public al rețelei de socializare D. arată faptul că în acest moment există deja mai multe sentințe definitive care au stabilit faptul că rețeaua de socializare este spațiu public, una dintre acestea fiind Decizia nr. 4546/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Potrivit acesteia, rețeaua de socializare D. este considerată spațiu public. Așadar, rețeaua de socializare D. și numai aceasta este proprietarul tuturor informațiilor (poze, comentarii etc.) care sunt postate pe această rețea de socializare și are obligația legală să modereze acel conținut care nu respectă Standardele comunității și care constituie conținut care incită la ură sau la discriminare. De altfel, D. are implementate Standarde ale comunității foarte stricte și înlătură imediat orice conținut care încalcă aceste standarde și blochează acele conturi care încalcă repetat aceste standarde. Personal nu am cunoștință dacă comentariile incriminate în prezenta speță încalcă sau nu standardele comunității D. și nici nu cunosc dacă D. le-a îndepărtat sau nu. Ceea ce este sigur este că responsabilitatea moderării acestor comentarii în care acestea nu respectă Standardele comunității revine în exclusivitate D., proprietara conținutului. Mai departe, arăt onoratei instanțe faptul că vinovăția cu privire la caracterul presupus ilicit al comentariilor aparține în totalitate autorilor acestor comentarii, nu subsemnatului. Principiul caracterului personal al răspunderii penale este unul dintre principiile fundamentale ale dreptului penal, principiu conform căruia poate fi angajată doar răspunderea penală a celor care au participat la săvârșirea unei infracțiuni în calitate de autor, instigator sau complice. Consacrat atât în C. pen. anterior, cât și în noul C. pen. actual, principiul personalității răspunderii penale constituie regula potrivit căreia atât obligația, ce decurge dintr-o normă penală, de a avea o anumită conduită, cât și răspunderea ce decurge din nesocotirea acelei obligații, revin persoanei care nu și-a respectat obligația, săvârșind fapta interzisă, și nu alteia sau unui grup de persoane. în dreptul penal nu se poate antrena răspunderea penală pentru fapta altuia Principiul răspunderii penale vine să garanteze libertatea persoanei și determină aplicarea tratamentului sancționator doar acelei persoane, fizice ori juridice, care a încălcat normele de drept penal. Corolarul acestui principiu este principiul caracterului personal al pedepsei, conform căruia pedeapsa nu poate fi aplicată decât aceluia care a săvârșit cu vinovăția prevăzută de lege, fapta incriminată de legea penală. Absolut toate comentariile sunt comentarii postate de terțe persoane pe rețeaua de socializare D.. Acestea NU sunt comentarii postate pe blogul meu și NU sunt aprobate de către subsemnatul. De altfel, eu moderez comentariile postate direct pe blogul meu și nu aprob acele comentarii care conțin injurii sau instigări la ură. La fiecare dintre postările sale pe D. terțe persoane postează zeci, sute de comentarii. Personal, recurentul arată că nu citește decât în mică parte pentru că nu are timpul necesar să parcurgă sute de comentarii pe D. "subliniez faptul că aceste comentarii sunt postate de persoane terțe pe pagina de socializare D. și nu dețin controlul acestor profile D.". În măsura în care, privind "în diagonală" la aceste comentarii remarcă comentarii injurioase, jignitoare etc, indiferent dacă cel vizat este recurentul, românii, maghiarii etc., a ales să blocheze acele profiluri. Din momentul în care a blocat un anumit profil nu mai are posibilitatea să văd ce anume comentează pe această rețea de socializare. Deci, de foarte multe ori eu nici măcar nu am cunoștință de existența acestor comentarii deoarece blochez profilurile de D. care incită la ură sau postează injurii. Multe dintre comentariile postate la aceste articole conțin și injurii la adresa recurentului. Nu o dată a fost amenințat cu violența fizică sau chiar cu moartea pentru activitatea sa publică prin care utilizez legea pentru a apăra Constituția. În concluzie, în cauză fiind vorba despre spațiul public, respectiv despre comentarii postate de terțe persoane pe rețeaua de socializare D., răspunderea penală sau contravențională revine acestor terțe persoane, nu subsemnatului, în vreme ce răspunderea moderării conținutului care apare pe D. revine în totalitate proprietarului acestei rețele de socializare, respectiv D.. Mai mult chiar, la o simplă lecturare a acestor comentarii așa cum apar ele la data de prezentei, reiese foarte clar că în cauză niciunul dintre ele nu întrunește elementele constituie ale unei fapte de discriminare sau incitare la ură, așa cum pretinde reclamantul. Recurentul a blocat zeci de conturi ale unor terțe persoane care comentează la postările mele pe pagina de D. și am șters unele comentarii însă volumul acestor comentarii face imposibilă ștergerea tuturor comentariilor care ar putea fi considerate ofensatoare. Instanța în mod greșit a reținut că reclamantei i-a lipsit posibilitatea de a solicita ștergerea comentariilor apreciate de aceasta din urma discriminatorii. Reclamanta avea posibilitatea ștergerii printr-o simplă cerere făcută în acest sens. Astfel, instanța a reținut în considerentele sale:"(...) ca titular al postării la care au fost adăugate comentariile, are posibilitatea de a le șterge, spre deosebire de reclamantă, căreia ii lipsește această posibilitate, oricât de deranjată ar fi de aceasta". Cu privire la această reținere, Curtea Europeană a subliniat faptul că, un sistem bazat pe un disclaimer privind responsabilitatea utilizatorilor pentru comentariile postate și un sistem de ștergere a comentariilor la simpla solicitare a persoanei vizate pot constitui o alternativă pentru a se realiza un just echilibru între drepturile concurente implicate. În acest sens s-a pronunțat și ICCJ prin Decizia nr. 2612/17 iunie 2020, reținând că elemente din cauză Magyar pot fi aplicate și în sistemul nostru juridic, de fiecare data când știrea postată nu este lipsită de bază factuală. În plus, aceasta instanță a reținut și obligativitatea persoanei vizată de un eventuală publicație sau comentariu posibil ilicit sau discriminatoriu să solicite ștergerea amiabilă a știrii/comentariile terților. Or, în cazul dedus judecății nu a fost înregistrată nicio cerere de ștergere a comentariilor anterior sesizării Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. În realitate reclamata nu da importanță comentariilor în sine, ci doar își dorește tragerea la răspundere a recurentului. Admiterea recursului se impune și din perspectiva jurisprudenței CEDO din cauza Magyar Tartalomszolgaltatok Egyesulete și Index.hu ZRT contra Ungariei (2 februarie 2016) prin care s-a decis, contrar celor reținute de instanța de fond, că responsabilitatea proprietarului unei pagini web pentru comentariile utilizatorilor nu poate fi angajată automat, pentru simplul motiv că setările respectivului site permiteau vizitatorilor să posteze comentarii. Așadar, la analizarea cererii, solicită ca Înalta Curte să observe că, chiar dacă în Cauza Deifi contra Estoniei s-a stabilit că o publicație online răspunde juridic nu doar pentru materialele editate/publicate, dar și pentru comentariile defăimătoare ale cititorilor online (chiar si așa, oricum nu este cazul, postarea și comentariile au fost făcute pe o pagină de D.), ulterior CEDO a adus anumite nuanțări cu privire la aceste aspecte, prin chiar Cauza Magyar Tartalomszolgaltatok Egyesulete și ind ex.hu ZRT contra Ungariei (2016) invocată de instanța fondului. Prin această ultimă hotărâre, s-a stabilit; că inițial autoritățile nu au realizat un echilibru adecvat între dreptul reclamanților în temeiul art. 10 din CEDO (libertatea de exprimare), ca protagoniști în furnizarea unei platforme pe internet pe care sunt publicate comentarii ofensatoare și protecția reputației, ca aspect al vieții private, protejată de art. 8 din Convenția Drepturilor Omului, întrucât sancționarea reclamanților s-a făcut fără a fi analizat contextul în care au fost publicate comentariile și faptul că articolul nu fusese lipsit de o bază factuală. Reclamantul am publicat un articol care are o baza factuală și pentru care nici instanța și nici CNCD nu reținut că ar fi vinovat de discriminare. În ceea ce privește conținutul comentariilor, CEDO a observat că utilizarea în sine a frazelor vulgare nu fusese decisivă și că era necesar să se țină cont de specificitățile stilului de comunicare utilizat pe anumite portaluri de internet. Deși aparțineau unui registru inferior de stil, expresiile utilizate în comentarii erau obișnuite în comunicarea prezentă pe numeroase portaluri de internet, astfel că impactul care le putea fi atribuit era unul redus. Așadar, trebuie avut în vedere și faptul că reclamantul nu are calitatea de organ de presă, pentru a avea la dispoziție mecanisme și obligații specifice pentru cenzurarea comentariilor cititorilor. Spre deosebire de o publicație de presă, ce are instrumente și persoane specializate care se ocupă de verificarea comentariilor, reclamatul sunt o persoană fizică, iar postările sunt realizate doar de către mine. Impunerea unui eventual sistem de control asupra comentariilor, prin autentificarea persoanelor care pot posta comentarii, reprezintă o sarcină excesivă și care ar fi de natură a afecta libertatea de exprimare. în egală măsură se impune a avea în vedere și impactul potențial al mijlocului de exprimare utilizat. Cu toate acestea, ca o dovadă a bunei credințe, postează din când în când pe pagina sa de D. comentarii prin care îndemn utilizatorii rețelei de socializare D. să adopte un limbaj decent. Dar asta nu înseamnă că subsemnatul am posibilitatea faptică să urmăresc și să cenzurez toate comentariile posibil ilicite postate de terți utilizatori ai rețelei de socializare D.. Așadar, cu privire la comentariile postate de terțe persoane pe pagina de pe rețeaua de socializare D. la postarea făcută de subsemnatul și care face obiectul prezentei cauze, arăt onoratei instanțe faptul că, din nou, nici CNCD și nici Fundația nu au identificat o vină a mea într-un text asumat de mine personal ci impută o presupusă vinovăție pentru comentarii postate de terțe persoane pe pagina mea de pe rețeaua de socializare D., ceea ce nu poate fi considerată o discriminare săvârșită de subsemnatul pasibilă de a fi sancționată în temeiul O.G. nr. 137/2000. Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului astfel cum acesta a fost formulat și pe cale de consecință să respingă ca nefondată acțiunea reclamantului și să mențină Hotărârea CNCD nr. 566/21.07.2021 ca temeinică și legală. Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului formulat, casarea hotărârii și în rejudecare, respingerea acțiunii formulată împotriva soluției CNCD cu nr. 566/21.07.2021. Prin petiția înregistrată la CNCD cu nr. 100/08.01.2021, petenta a solicitat CNCD-ului să constate că reclamatul a solicitat în mod nejustificat eliminarea inscripțiilor în limba maghiară de pe clădirea Primăriei din Gheorghieni. Dat fiind faptul că primarul municipiului - cu o motivare în drept exhaustivă - a refuzat îndepărtarea inscripției, asociația persoanei reclamate s-a adresat justiției. Petenta susține că persoana reclamată caută în continuare să-și atingă scopul, astfel a postat pe pagina sa D. o solicitare către prefectul județului Harghita, prin care -susținând că inscripția în cauză încalcă legea, fără însă să specifice care lege în mod concret -acuză prefectul că trece cu vederea o ilegalitate și îl somează să-și îndeplinească obligațiile stipulate în Legea nr. 340/2004. "În calitate de deputat al E. în Parlamentul României îi solicit public prefectului PNL al județului Harghita, să nu mai mimeze aplicarea legii și să demareze imediat procedurile legale pentru îndepărtarea inscripției "F.", amplasată nelegal pe fațada Primăriei Gheorgheni. În calitate de președinte al G. am acționat in locul prefecților și am câștigat zeci de procese prin care am obligat primăriile din județele Covasna. Harghita și Mureș să îndepărteze aceste inscripții nelegale amplasate pe clădirile publice ale statului român. Solicit public domnului H. să nu mai asiste pasiv la încălcarea legii și a Constituției, să dea dovada de loialitate față de statul român și să acționeze in temeiul Legii nr. 340/2004". Petenta susține că persoana reclamată a indus în eroare cititorii, care luând de bine cele afirmate (cu toate că în mod evident acea inscripție nu încalcă nici o lege, mai mult, este obligatorie conform prevederilor Codului Administrativ ca denumirea clădirii să fie afișată și în limba maghiară în Gheorgheni, unde peste 80% din locuitori sunt etnici maghiari, iar Legea nr. 340/2004 - abrogată prin Codul Administrativ - prevedea în sarcina prefectului nu să îndepărteze inscripții în limbile minorităților ci să asigure folosirea acelor limbi unde procentul unei minorități depășește 20%) s-au scandalizat. Iar rezultatul a fost cel previzibil, adică un șir lung de comentarii care încalcă prevederile O.G. nr. 137/2000, cum ar fi:,,- ungurii ăștia își cam fac de cap în țara noastră să plece în mama lor de inculți murdarii ăștia cine bea apă din izvoarele României e OBLIGAT să vorbească românește - felicitări pentru un adevărat patriot nu contează etnia ești în România respectă limba țării ne-am săturat de etnia asta de căcat și trădători - în România trăiesc majoritar români. Să respecte legile tării, de nu, să plece. -cai nu-i convine poate să plece - în stepă!,, • Soluția/Hotărârea C.N.C.D. În urma analizării întregii documentații aflate la dosar, a lucrărilor de specialitate (audieri, solicitări puncte de vedere), Colegiul director al C.N.C.D. a decis că: "Nu se întrunesc elementele constitutive ale faptei de discriminare, potrivit art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată (fapta se încadrează în limitele libertății de exprimare)." Prin sentința civilă nr. 127 din data de 10.12.2021, Curiea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și, în consecință, a dispus anularea Hotărârii CNCD nr. 566/21.07.2021 adoptată de pârâtul CNCD în dosarul administrativ nr. x/2021. Instanța de fond a reținut, în prezenta cauză, că reprezintă discriminare neștergerea de către reclamant de pe propria pagină de D. a unor comentarii, și nu pentru propriul mesaj postat la data de 04.01.2021, mesaj adresat prefectului Harghita, prin care îi solicita public, în calitate de deputat E., să respecte legea și să demareze imediat procedurile legale pentru îndepărtarea inscripției "F. de pe Fațada Primăriei Gheorghieni." Se reproșează reclamatului că, prin postările și distribuirile realizate, ar fi dat posibilitatea altor persoane să se manifeste în condiții ce încalcă prevederile legale, de natură a aduce prejudicii unei anumite comunități naționale. În cauza de față fapta imputată reclamantului B. nu îndeplinește condițiile (art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000) pentru a putea fi calificată ca fiind discriminatoare, prin prisma jurisprudenței CEDO, în mod greșit reținându-se de prima instanță în sarcina reclamantului B.. comiterea unui tratament discriminatoriu pe criteriul naționalității. Astfel, deși în Cauza Delfi contra Estoniei s-a stabilit că o publicație online răspunde juridic nu doar pentru materialele editate/publicate, dar și pentru comentariile defăimătoare ale cititorilor online, ulterior CEDO a adus anumite nuanțări cu privire la aceste aspecte, prin Cauza Magyar Tartalomszolgaltatok Egyesulete și ind ex.hu ZRT contra Ungariei (2016). Prin această ultimă hotărâre, s-a stabilit că autoritățile nu au realizat un echilibru adecvat între dreptul reclamanților în temeiul art. 10 din CEDO (libertatea de exprimare), ca protagoniști în furnizarea unei platforme pe internet pe care sunt publicate comentarii ofensatoare și protecția reputației, ca aspect al vieții private, protejată de art. 8 din Convenția Drepturilor Omului, întrucât sancționarea reclamanților s-a făcut fără a fi analizat contextul în care au fost publicate comentariile și faptul că articolul nu fusese lipsit de o bază factuală. În ceea ce privește conținutul comentariilor, CEDO a observat că utilizarea în sine a frazelor vulgare nu fusese decisivă și că era necesar să se țină cont de specificități le stilului de comunicare utilizat pe anumite portaluri de internet. Deși aparțineau unui registru inferior de stil, expresiile utilizate în comentarii erau obișnuite în comunicarea prezentă pe numeroase portaluri de internet, astfel că impactul care le putea fi atribuit era unul redus. În cauză comentariile postate de terțe persoane la mesajul reclamantului vizează în principal dezaprobarea față de conduita reprezentanților administrației publice locale/instituții publice deconcentrate (primar/prefect) și judecăți cu privire la activitatea acestora. Se impune a avea în vedere impactul potențial al mijlocului de exprimare utilizat. Ori, în speță se observă că postările au un număr redus de comentarii, impactul social neputând fi decât unul extrem de redus. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că persoana reclamată nu are calitatea de organ de presă, pentru a avea la dispoziție mecanisme și obligații specifice pentru cenzurarea comentariilor cititorilor. Reclamatul este o persoană fizică (deputat E.), a cărui postări sunt realizate doar de către acesta și pentru votanții/susținătorii acestuia (impactul social neputând fi decât unul extrem de redus). Impunerea unui eventual sistem de control asupra comentariilor, prin autentificarea persoanelor care pot posta comentarii, reprezintă o sarcină excesivă și care ar fi de natură a afecta libertatea de exprimare. Acestea fiind spune, conchide că ipotezele circumscrise acestui motiv de casare, art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se regăsesc în situația de față în care instanța de fond a dat o hotărâte cu aplicarea greșită a normelor de drept material. În drept, a întemeiat prezentul recurs pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Apărări formulate Recurentul-pârât B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului promovat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare față de recursul declarat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, precum și față de recursul declarat de recurentul B. prin care a invocat excepția inadmisibilității acestora.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Cu titlu preliminar Înalta Curte are a se pronunța supra excepției inadmisibilității invocate de către intimata-reclamantă cu privire la ambele recursuri promovate, urmând a o respinge ca nefondată. Astfel, intimata susține în motivarea excepției, în ceea ce privește recursul promovat de către recurentul-pârât B., faptul că acesta a reluat cele expuse prin întâmpinare în fața instanței de fond și nu a motivat încadrarea celor expuse în dispozițiile art. 488 alin. (1), punctul 8 C. proc. civ. Înalta Curte apreciază că recurentul-pârât a indicat formal încadrarea celor afirmate în dispoziții legale, astfel că nu poate fi sancționat cu un fine de neprimire memoriul său de recurs. În ceea ce privește excepția inadmisibilității față de recursul promovat de către Consiliu, Înalta Curte apreciază că cele expuse de intimată se referă la fondul cererii, în sensul că nu ar fi întemeiat recursul și nu că nu ar putea fi promovat. În concluzie, vor fi respinse excepțiile invocate. Pe fondul cererilor de recurs, reține Înalta Curte din actele dosarului, că prin petiția înregistrată la CNCD, intimata-petenta a solicitat CNCD-ului să constate că recurentul-pârât a solicitat eliminarea inscripțiilor în limba maghiară de pe clădirea Primăriei din Gheorghieni. Dat fiind faptul că primarul municipiului a refuzat îndepărtarea inscripției, asociația persoanei reclamate s-a adresat justiției. Petiția a vizat două aspecte: pe de o parte postarea din 4.01.2021 a pârâtului B., deputat de Mureș, pe contul său de pe rețeaua de socializare D. și, pe de altă parte, comentariile adăugate de terțe persoane la această postare. S-a arătat astfel că pârâtul B. a distribuit pe contul personal de pe rețeaua de socializare D. un mesaj adresat prefectului județului Harghita, prin care îi solicita public, în calitate de deputat E., să respecte legea și să demareze imediat procedurile legale pentru îndepărtarea inscripției "F." de pe fațada Primăriei Gheorgheni. La această postare, terțe persoane au adăugat comentarii, o parte dintre acestea referindu-se la comunitatea maghiară și fiind considerate discriminatorii și ofensatoare de către reclamantă. Cu titlu exemplificativ, în sesizare au fost enumerate cele cu următorul conținut: "ungurii ăștia își cam fac de cap în țara noastră", "să plece în mama lor de inculți", "murdarii ăștia", "cine bea apă din izvoarele României e obligat să vorbească românește", "nu contează etnia ești în România respectă limba țării", "ne-am săturat de etnia asta de căcat și trădători", "să respecte legile țării, de nu, să plece", "cui nu-i convine poate să plece", "în stepă!". Prin Hotărârea nr. 566 din 21.07.2021, a cărei anulare formează obiectul prezentului dosar, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale faptei de discriminare, potrivit art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, fapta încadrându-se în limitele libertății de exprimare. În mod corect instanța de fond a dispus anularea în parte a acestei hotărâri și aplicarea unei amenzi contravenționale recurentului-pârât, reținând răspunderea acestuia pentru opiniile exprimate ca răspuns la postarea sa. Recurentul-pârât B. a invocat greșita aplicare de către prima instanță a dispozițiilor art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000, în sensul că a considerat în mod eronat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale faptei de discriminare. Recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a criticat sentința primei instanțe din aceleași considerente, în sensul că fapta nu întrunește condițiile art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000, pentru a fi calificată ca fiind discriminatoare. Așadar, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (4) din O.G. nr. 137/2000: "(1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. (...) (4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale". De asemenea, art. 15 din același act normativ prevede: "Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist-șovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia" Pentru a se stabili dacă sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii pârâtului pentru fapte de discriminare, în mod corect prima instanță a efectuat o analiză distinctă a postării propriu-zise și respectiv a comentariilor la această postare, concluzionând în sensul că postarea propriu-zisă nu poate fi considerată discriminatorie la adresa comunității maghiare. Prin respectivul mesaj, recurentul-pârât a solicitat prefectului județului Harghita luarea unor măsuri considerate a fi în conformitate cu legea, fără a face nici un fel de aprecieri la adresa comunității maghiare. Referitor la comentariile adăugate de terțe persoane la această postare, însuși Consiliul a reținut, că acestea au caracter denigrator, de discriminare la adresa comunității maghiare, dar că nu este justificată sancționarea pârâtului. Caracterul de discriminare al acestor comentarii a fost corect constatat de CNCD. Așa cum se poate ușor constata din lecturarea acestora, expresii de genul "să plece în mama lor de inculți", "murdarii ăștia", "ne-am săturat de etnia asta de căcat și trădători", "cui nu-i convine poate să plece" etc. au caracter ofensator, naționalist șovin, în unele cazuri mergând până la ură națională, încadrându-se așadar în sfera art. 15 din O.G. nr. 137/2000. Profilul personal de pe rețeaua de socializare D. este un spațiu public, astfel încât informațiile postate sau primite în această modalitate de comunicare pe de o parte intră în sfera de protecție a libertății de exprimare dar, pe de altă parte, în funcție de particularitățile cauzei, pot avea consecințe pentru persoana în cauză - titularul profilului. Pe de altă parte, setările rețelei de socializare permit titularului profilului să limiteze accesul la postările sale, respectiv să aleagă dacă postările sunt disponibile anumitor persoane, unor categorii determinate de persoane sau publicului. Prin faptul că, potrivit setărilor alese, postările pârâtului sunt publice și se acordă publicului posibilitatea să adauge comentarii, la rândul lor publice, pârâtul a oferit cadrul pentru exprimarea opiniilor de natura celor enumerate mai sus. În consecință, prima instanță a apreciat în mod corect că răspunderea pentru opiniile exprimate ca răspuns la postarea sa îi revine în egală măsură recurentului-pârât, neputând fi reținută doar în sarcina autorilor comentariilor (a căror identitate, de altfel, poate fi mai greu stabilită) sau a D.. De asemenea, curtea de apel a reținut în mod judicios că recurentul-pârât, ca titular al postării la care au fost adăugate comentariile, are posibilitatea de a le șterge, spre deosebire de intimata-reclamantă, căreia îi lipsește această posibilitate, oricât de deranjată ar fi de acestea. Contrar constatărilor CNCD, comentariile vizate prin sesizare nu au fost șterse, după cum rezultă din capturile de ecran depuse de intimata-reclamantă. De altfel, nici recurentul-pârât nu a afirmat că le-ar fi șters, arătând că, dat fiind volumul mare al comentariilor, citește foarte puține dintre ele și este în imposibilitatea de a le șterge. În schimb, pârâtul a arătat că moderează și șterge comentariile injurioase sau care instigă la ură postate pe blogul său, rezultând astfel că este conștient de caracterul inadecvat sau nociv al acestora. Ca urmare, prima instanță a reținut în mod corect că motivul determinant pentru care nu a fost angajată răspunderea pârâtului pentru comentariile considerate denigratoare, expus în Hotărârea CNCD, respectiv acela că au fost șterse de către persoana reclamată, nu poate fi reținut. În ceea privește hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului invocate (toate referitoare la răspunderea pentru comentarii postate la articole publicate pe portaluri de internet), în mod corect prima instanță a apreciat că acestea nu susțin soluția adoptată, de nesancționare a pârâtului. Nici argumentele recurentului-pârât CNCD, în sensul că expresiile nu ar fi vulgare nu pot fi primite, caracterul defăimător al acestora fiind evident. De asemenea, cu privire la impactul social redus al acestora, motivat de împrejurarea că recurentul-pârât B. nu ar fi organ de presă, sau ar fi fost puține comentarii, invocat de către recurentul CNCD, Înalta Curte apreciază că este irelevant numărul comentariilor și calitatea recurentului. Ceea ce prezintă relevanță din punct de vedere legal este existența acestor comentarii în spațiu public. În ceea ce privește solicitarea exprimată în cadrul concluziilor scrise depuse la data de 12.06.2023 de către intimata-reclamantă, de obligare la plata cheltuielilor de judecată a persoanelor reclamate, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în fața primei instanțe, aceasta nu poate fi admisă. Intimata -reclamantă a solicitat plata cheltuielilor de judecată în fața instanței de fond, instanța respingându-i cererea motivat de împrejurarea că CNCD este un organism care desfășoară o activitate administrativ jurisdicțională, fiind autoritatea de stat în domeniul discriminării, conform art. 16 din O.G. nr. 137/2000, chemat a soluționa sesizările referitoare la săvârșirea unor fapte de discriminare, însă nu este parte în raportul juridic dedus soluționării (între persoana reclamantă, care se consideră discriminată, și persoana reclamată ca fiind autorul faptelor de discriminare). Chiar dacă dispozițiile legale nu prevăd expres faptul că CNCD nu are calitate procesuală pasivă în litigiile referitoare la anularea hotărârilor sale, instanța apreciază că acesta nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. Ca urmare, având în vedere că cererea vizând cheltuielile de judecată a fost formulată doar față de CNCD, nu și față de celălalt pârât, prima instanța a respins această cerere. Or, dacă intimata -reclamantă era nemulțumită de soluția dată acestui capăt de cerere, modalitatea în care putea supune instanței de control judiciar această nemulțumire era promovarea unei căi de atac, în speță, a recursului. Partea nu a uzat de această cale de atac, iar prin intermediul concluziilor scrise nu se pot aduce critici soluției instanței de fond. Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinței prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate, ca nefondate.