ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1690/2023

Ședința publică din data de 23 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 516/17.06.2020 reclamanții A. și B. au fost sancționați pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 alin. (1) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanții au formulat acțiune în contencios administrativ în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș la data de 09.10.2020 solicitând instanței: anularea Hotărârii nr. 516/17.06.2020 emise de pârâtul CNCD în dosarul nr. x/2019 ca neîntemeiată și nelegală și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din data de 5 februarie 2021, instanța a dispus, urmare a cererii reclamanților, introducerea în cauză a celor două persoane care au formulat sesizarea către pârâtul CNCD, respectiv numiții C. și D..

Intervenienții C. și D. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii reclamanților și menținerea Hotărârii CNCD nr. 516/2020 ca temeinică și legală.

În prealabil, intervenienții au solicitat: anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată; respingerea cererii de anulare a Hotărârii nr. 516/2020 ca fiind tardiv introdusă.

Prin încheierea din 5 martie 2021, instanța a dispus respingerea excepției netimbrării cererii, iar prin încheierea din data de 9 aprilie 2021, instanța a dispus respingerea excepției tardivității introducerii acțiunii.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 44 din 25 iunie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și cu părțile introduse în cauză conform art. 78 alin. (2) C. proc. civ. și art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, C. și D., a anulat Hotărârea nr. 516/17.06.2020 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pronunțată în dosar nr. x/2019, a obligat, în solidar, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și părțile introduse în cauză conform art. 78 alin. (2) C. proc. civ. și art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, C. și D. la plata către reclamanți a sumei de 3.050 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 44/25.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a declarat recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 44/25.06.2021 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, ca fiind dată cu încălcarea/aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 alin. (1) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare respectiv a dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamanții A. - primarul Comunei Cucerdea și B. - viceprimarul Comunei Cucerdea cu consecința menținerii ca legală și temeinică a Hotărârii nr. 516/17.06.2020 emisă de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

În opinia recurentului-pârât, sentința civilă nr. 44/25.06.2021 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 alin. (1) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Susține recurentul-pârât că, raportat la obiectul prezentei cauze deduse judecății, contrar a ceea ce a reținut judecătorul fondului, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în urma sesizării petenților C. și D. cu privire la aplicarea de către Primarul Comunei Cucerdea respectiv Viceprimarul Comunei Cucerdea a unor sancțiuni contravenționale exclusiv petenților, pe criteriul apartenenței politice, a procedat la verificarea respectării și aplicării de către părțile reclamate a principiului nediscriminării și al tratamentului egal în ceea ce privește aplicarea sancțiunilor contravenționale la care se face referire în sesizare.

În virtutea prevederilor art. 16, art. 18 alin. (1) și art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, C.N.C.D. a analizat faptele cu care a fost investit prin petiția nr. 3607/25.06.2019, exclusiv prin prisma creării unui tratament diferențiat, discriminatoriu între petenții C. și D. susținători ai formațiunii politice E.. - F. și alți cetățeni ai comunei Cucerdea cu alte convingeri politice, aspecte care se constituie în veritabile fapte de discriminare în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Un al doilea motiv de recurs se referă la faptul că sentința civilă nr. 44/25.06.2021 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Apreciază recurentul-pârât că judecătorul fondului a încălcat dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., dispunând, în mod eronat și nejustificat, obligarea în solidar a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminări și a părților introduse în cauză C. și D. la plata către reclamanți a sumei de 3.050 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat) neținând cont de complexitatea extrem de redusă a cauzei, necenzurând onorariul nejustificat de mare, motiv pentru care sentința civilă nr. 44/25.06.2021 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, se impune a fi casată ca fiind nelegală sub acest aspect.

Apărările formulate de intimații - reclamanți A. și B. și de intimații - pârâți C. și D.

Prin întâmpinarea formulată intimații - reclamanți A. și B. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.

Intimații - pârâți C. și D. solicită, în principal, admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate cu consecința menținerii hotărârii CNCD ca legală și temeinică, iar în subsidiar, față de criticile recurentului-pârât cu privire la cheltuielile de judecată, respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Curtea de Apel Târgu Mures, prin sentința recurată, în mod întemeiat a reținut că, din intregul material probator administrat în cauză, fapta contravențională de discriminare reținută de către CNCD în sarcina reclamanților nu există, sancționarea contravențională a petenților C. și D. neconstituind un tratament aplicat în mod discriminatoriu având la bază criterii politice.

Instanța a reținut că, din dispozițiile O.G. nr. 137/2000, există o faptă de discriminare atunci când o persoană este tratată în mod nefavorabil, prin comparație cu modul în care au fost tratate alte persoane, aflate într-o situație similară, motivul acestui tratament constituindu-1 o caracteristică concretă a persoanelor și anume "criteriul protejat".

Pentru existența discriminării este, așadar, necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui tratament diferențiat manifestat prin orice deosebire, excludere, restricție sau preferință; existența unui criteriu de discriminare, de felul celor enumerate exemplificativ în definiția legală a discriminării; existența unui raport de cauzalitate între criteriul de discriminare și tratamentul diferențiat; scopul sau efectul tratamentului diferențiat să fie restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a unui drept recunoscut de lege; persoanele sau situațiile în care acestea se regăsesc să se afle în poziții comparabile; tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, a cărui atingere se face prin metode adecvate și necesare.

Or, din înscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă că intimații-pârâți C. și D. nu au fost tratați în mod diferit față de ceilalți locuitori ai comunei, măsurile dispuse fiind justificate obiectiv de necesitatea respectării prevederilor legale, anterior dispunerii măsurilor de sancționare fiind luate măsuri de atenționare a tuturor locuitorilor, inclusiv a acestora cu privire la aspectele ce se impuneau a fi remediate.

Totodată, instanța a reținut în mod corect că intimații-reclamanți au făcut dovada faptului că nu doar intimații-pârâți și membrii E.-F. au fost sancționați contravențional, la data de 16.07.2018 fiind sancționați și alți locuitori ai comunei, iar cu privire la sancțiunea aplicată se reține că aceasta este individualizată în fiecare caz în parte în raport de gravitatea faptei, sancțiunea avertismentului fiind aplicată și persoanelor despre care se arată că sunt membri E.-F., inclusiv intimatului-pârât C. fiindu-i aplicată sancțiunea avertismentului la data de 14.03.2018.

Astfel, instanța a concluzionat în mod corect că tratamentul defavorizant imputat intimaților-reclamanți, prin aceea că au procedat la sancționarea intimaților-pârâți pentru săvârșirea unor fapte contravenționale, nu există și nu reprezintă o faptă de discriminare în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, câtă vreme sancționarea acestora s-a dispus în aceleași condiții de aplicare a legii ca cele aplicate și altor locuitori ai comunei, iar sancționarea acestora nu a fost întemeiată pe criteriul politic, criteriu care nici nu a fost menționat în cuprinsul petiției adresate CNCD.

Recurentul-pârât a mai susținut că, atunci când judecătorul fondului a dispus obligarea CNCD la plata cheltuielilor de judecată (în solidar cu intervenientii introduși în cauză), acesta, în mod greșit nu a ținut cont de "statutul" CNCD și în mod greșit a concluzionat ca acesta se afla în culpă procesuală și 1-a obligat la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește criticile formulate de recurentul-pârât care vizează cheltuielile de judecată, instanța le va respinge ca neîntemeiate.

Stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câștigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei și la munca efectivă a apărătorului părții. De asemenea, presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii și o evaluare a ponderii pe care instanța trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul. În analiza sa, judecătorul trebuie să se raporteze, în permanență, la circumstanțele cauzei, instanța de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face.

În acest sens, art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că "Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său."

Este vorba, așadar, de o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice.

În aceste condiții, proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților cu complexitatea și valoarea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate. În consecință, ea nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței nr. 44 din 25 iunie 2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimații-reclamanți.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 martie 2023.