ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4771/2022

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B., a solicitat anularea Hotărârii nr. 542/2021 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, judecarea în fond a petiției nr. 2256/2021 adresate Consiliului și admiterea cererilor formulate, respectiv obligarea Consiliului la suportarea cheltuielilor de judecată din prezentul dosar.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 104 din data de 15 noiembrie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B., ca nefondată.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței nr. 104 din data de 15 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., în cuprinsul cărora a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a unor prevederi esențiale ale normelor de drept materiale, caz în care sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În primul rând este de menționat, că atât CNCD cât și prima instanță au susținut, că unele comentarii la postările persoanei reclamate au încălcat prevederile O.G. nr. 137/2000, și că "reclamatul a luat unele măsuri și a eliminat o parte dintre aceste mesaje" (CNCD), respectiv că "comentariile denigratoare au început a fi îndepărtate de pârât". Rezultă de aici, că persoana reclamată era conștientă de faptul, că încalcă legea, dar chiar știind că a fost reclamat la CNCD, respectiv că a fost găsit vinovat și a fost sancționat, chiar și după ce cazul a ajuns în instanță nu a îndepărtat toate comentariile care încalcă legea. Rezultă că la data la care cele două hotărâri au fost adoptate, mai existau comentarii discriminative și denigratoare pe pagina Facebook a persoanei reclamate, adică persista starea de nelegalitate. În aceste condiții este evident că sancțiunea avertismentului nu a fost suficientă, pentru că nici după aplicarea ei persoana reclamată nu a îndepărtat toate comentariile care încalcă legea. Așa cum s-a mai arătat, persoana reclamată a mai fost sancționată (în acele cazuri cu amenzi contravenționale) de către CNCD pentru fapte asemănătoare, și totuși a comis și faptele pentru care a fost reclamată în prezentul caz. Rezultă de aici în mod indubitabil, că nici măcar o sancțiune pecuniară de 2-3000 RON nu a fost suficient să o convingă să abandoneze acesta activitate contravențională. În aceste condiții un avertisment are exact efectul invers celui dorit și necesar, reprezintă un îndemn indirect de a mai comite astfel de fapte. Conform art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 "Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă", însă printre comentariile reclamate se regăsesc unele care îndeamnă să se dea jos și să fie incendiate drapele (adică însemne ale unei colectivități), maghiarii sunt etichetați "migratori", "trădători de țară", "bozgori" și ".. fără țară", iar drapelul lor este numit "cârpă" etc. Mai mult, se lansează amenințări la adresa maghiarilor, cum ar fi "ai grijă cum te porți, că nu mai e mult și zbori de unde ai venit". În opinia recurentei acestea (mai ales cele prin care se instigă ca cetățenii să-și facă singuri "dreptate", de parcă am fi în Vestul Sălbatic) nu pot fi considerate în nici un caz fapte de gravitate redusă. Nu în ultimul rând mai este de menționat că dintre cele 5 contravenții reclamate, persoana reclamată a fost sancționată cu avertisment numai pentru două (cu toate că în petiția depusă la CNCD s-au invocat celelalte trei în mod argumentat, cu dovezi concrete), de unde aceasta poate trage concluzia, că pe celelalte trei le poate comite în continuare fără nici o grijă, pentru că nu va primi nici măcar un avertisment. Cu privire la recomandările CNCD, ca înainte de adresarea către CNCD ar fi util (sau chiar o condiție legală) să se solicite persoanei reclamate să intre în legalitate, recurenta-reclamantă arată că metoda poate fi adecvată în cazul în care cineva de bună credință încalcă legea dintr-o eroare, și la o simplă atenționare își repară greșeala. Dar persoana reclamată în prezentul caz nu este de acest gen, drept dovadă sunt dosarele în care a fost sancționat deja, dar și un caz anterior când a fost atenționată arătându-i-se că cea ce intenționează să facă contravine legii (era vorba despre o demonstrație contra unor drepturi constituționale ale minorităților, a se vedea Anexa 3), dar fără vreun succes, recurenta-reclamantă nu a primit nici un răspuns, iar demonstrația respectivă cu scop nelegal a avut loc. Rezultă de aici, că cea ce a propus CNCD este fără rost, nu este o metodă adecvată. Față de aceste argumente, recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, luând în considerare starea de fapt și de drept, respectiv cele prezentate în înscrisurile depuse la dosar, admiterea cererii de chemare în judecată care face obiectul acestui dosar ca temeinică și legală.

Apărările formulate în cauză. Intimatul-pârât B. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului în ceea ce privește neîndeplinirea condițiilor expres prevăzute de lege, respectiv incidența dispozițiilor art. 84 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora la redactarea cererii și a motivelor de recurs, persoanele juridice au obligativitatea de a fi reprezentate și după caz asistate, de către un avocat sau consilier juridic, sub sancțiunea nulității, precum și prin prisma faptului că cererea de recurs nu conține motivele de recurs și dezvoltarea acestora, așa cum dispune art. 486 alin. (1) lit. d) din același Cod. În subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 28 martie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 22 iunie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra cererii de recurs. 6.1. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei." Astfel, Înalta Curte constată că excepția nulității recursului a fost invocată din perspectiva a două paliere: nerespectarea dispozițiilor art. 84 alin. (1) C. proc. civ. și nerespectarea dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din același Cod. În ceea ce privește nulitatea cererii de recurs pentru nerespectarea dispozițiilor art. 84 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a întocmit și semnat motivele de recurs prin intermediul reprezentantului C., în calitate de președinte. Sub acest aspect, instanța de control judiciar va avea în vedere dispozițiile Deciziei nr. 9/2016 referitoare la modul de interpretare a dispozițiilor art. 84 alin. (1) din C. proc. civ., pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. x/2016 în considerentele căreia s-a statuat că "limitarea prevăzută de art. 84 alin. (1) din C. proc. civ. intervine numai în situația în care persoana juridică optează pentru reprezentare convențională în fața instanței, caz în care își poate alege reprezentantul doar dintre categoriile prevăzute de textul menționat", aspect în raport de care rezultă că, în lipsa reprezentării convenționale, drepturile procesuale ale persoanei juridice pot fi exercitate prin reprezentantul legal. De asemenea, s-a reținut că atât timp cât "Contractul de mandat încheiat între două persoane juridice produce efecte doar în planul dreptului material, nu și în planul dreptului procesual, guvernat, în materia reprezentării, de norme legale imperative", interpretarea potrivit căreia persoana juridică ar putea fi reprezentată în fața instanței printr-o altă persoană juridică, inclusiv sub aspectul formulării cererii de chemare în judecată, este lipsită de fundament legal. În acest context, având în vedere că cererea de recurs a fost semnată de reprezentantul entității recurente, C., în calitate de președinte, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, ca nefondată. În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, Înalta Curte constată că în cererea de recurs sunt detaliate atât motivele de nelegalitate cât și temeiul de drept al criticilor formulate, context în care va respinge excepția nulității și din această perspectivă. 6.2. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 542/2021 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, judecarea în fond a petiției nr. 2256/2021 adresate Consiliului și admiterea cererilor formulate, respectiv obligarea Consiliului la suportarea cheltuielilor de judecată din prezentul dosar. Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând, în esență, că sancțiunea avertismentului aplicată pârâtului B. este corect individualizată de pârâtul C.N.C.D., comentariile denigratoare au început a fi îndepărtate după sesizarea C.N.C.D., mesajele postate pe rețeaua Facebook nu sunt de natură discriminatorie, ci exprimă opinii, atitudini, credințe personale permise de dreptul la libertatea de exprimare cu privire la evenimente publice la care părțile procesuale fac referire și nu există elemente de fapt din care să rezulte că, cu bună știință, pârâtul B. ar fi instigat la postarea comentariilor jignitoare de către cititorii săi, după cum pretinde reclamanta. Învestită cu soluționarea cererii de recurs de față, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate. Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține că prima instanță a încălcat prevederile art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001 unse este stipulat că "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", precum și dispozițiile art. 7 alin. (2) din același act normativ conform cărora "Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă". Înalta Curte constată că prin intermediul motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă. Cu privire la critica recurentei-reclamante conform căreia sancțiunea stabilită în sarcina intimatului-pârât trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut prima instanță că fapta contravențională se datorează unei inacțiunii a intimatului-pârât prin aceea că a tolerat comentarii șovine pe propria pagină publică de facebook, iar nu a unei acțiuni directe în comiterea faptei de către acesta, iar în procesul de individualizare judiciară a sancțiunii contravenționale, chiar dacă în trecut intimatul-pârât a mai fost sancționat de către C.N.C.D. pentru fapte contravenționale prevăzute de art. 15 din O.G. nr. 137/2000, această situația de recidivă nu conduce în mod obligatoriu la agravarea sancțiunii contravenționale pe care să o aplice instanța. Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, "recidiva", potrivit paragrafului 67 din Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, dată în cauza C-81/12 - Asociația Accept împotriva C.N.C.D. -, poate fi o circumstanță de agravare a sancțiunii, însă această circumstanță trebuie apreciată în raport de întreg ansamblul elementelor de fapt reținute atât de intimatul-pârât C.N.C.D. în hotărârea atacată, precum și de către instanța de fond care, având în vedere circumstanțele personale ale intimatului-pârât raportate la fapta concretă, a reținut că sancțiunea avertismentului este una corect individualizată. De asemenea, având în vedere gradul concret de pericol social al faptei contravenționale săvârșite de intimatul-pârât B., ca și circumstanțele concrete anterioare, concomitente și ulterioare săvârșirii faptei, Înalta Curte constată că atât timp cât mesajele postate exprimă opinii, atitudini ale acestuia în raport de anumite evenimente publice care se înscriu în marja limitelor libertății de exprimare, în mod corect a reținut prima instanță că mesajele postate nu sunt de natură discriminatorie. Relevante sunt și dispozițiile art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 care prevede că, odată cu aplicarea sancțiunii avertismentului, organul ce aplică sancțiunea trebuie să însoțească această sancțiune de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prin criticile formulate recurenta-reclamantă susține că după recepționarea Hotărârii CNCD nr. 542/2021 intimatul-pârât a continuat aceeași activitate contravențională, iar prin măsurile impuse nu a fost atins scopul prevăzut de O.G. nr. 137/2000, adică înlăturarea consecințelor faptei de discriminare. Or, având în vedere că dispozițiile art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 au fost respectate de către intimatul-pârât C.N.C.D. prin recomandarea făcută în dispozitivul Hotărârii nr. 254/2021, criticile recurentei-reclamante nu pot atrage modificarea hotărârii primei instanțe atât timp cât sancțiunea contravențională a fost aplicată pentru faptele de discriminare analizate/comise anterior emiterii Hotărârii CNCD nr. 542/202, așa cum rezultă cu evidență din punctul 37 din Hotărâre (pagina 5) în care s-a menționat că: "Colegiul reține faptul că reclamatul a luat unele măsuri și a eliminat o parte dintre aceste mesaje. Astfel, ținând cont de faptul că reclamatul a înțeles să șteargă mesajele cu conținut discriminator, aplică sancțiunea avertismentului și nu una contravențională". În acest context, Înalta Curte constată că aspectele invocate de recurenta-reclamantă prin calea de atac exercitată nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, iar hotărârea primei instanțe a fost dată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale de drept material incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.