ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2075/2008

Examinând recursul de față constată:

Prin sentința penală nr. 44 din 22 februarie 2008 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

s-a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petiționara C.F. și s-a dispus

obligarea petiționarei la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut că, la data de 11 ianuarie 2008, s-a înregistrat sub nr.

285/2/2008 plângerea formulată, conform art. 178

1

C. proc. pen., de

petiționara C.F. împotriva rezoluției nr. 846/P/2007 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București.

În motivarea plângerii petiționara a susținut că organul de urmărire

penală nu a stabilit corect situația de fapt în raport de materialul probator

administrat în cauză și a solicitat în principal trimiterea cauzei la procuror

și, în subsidiar, reținerea cauzei pentru judecare de către instanță.

S-a mai reținut că prin rezoluția emisă la

7 noiembrie 2007 de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel

București, în dosarul nr. 846/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de notarul public B.R.C. referitor la comiterea infracțiunilor prevăzută

de art. 289 și art. 246 C. pen., precum și față de G.V.A.E. și C.P.L. referitor

la comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 288 și art. 291 C. pen.

Instanța a constatat că această rezoluție a fost comunicată petiționarei,

la data de 10 noiembrie 2007, iar plângerea a fost formulată tardiv la instanță

la 10 ianuarie 2008, peste termenul cumulat de 40 zile prevăzut de art. 278 alin.

(2) C. proc. pen.

Petiționara a declarat recurs în motivarea căruia a susținut că greșit

i-a fost respinsă plângerea, ca tardivă, întrucât a formulat-o în termenul

prevăzut de lege, care a început să curgă de la data când i s-a comunicat

rezoluția nr. 1987/11-2/2007 dispusă de procurorul general.

Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat.

În mod greșit prima instanță a reținut că plângerea formulată de

petiționara C.F. este tardivă fiind depusă peste „termenul

cumulat de 40 zile prevăzut de art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen.”, termen

care a fost calculat de instanță de la

data de 10 noiembrie 2007, dată la care s-a comunicat petiționarei rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror în dosarul nr. 847/P/2007.

Dispozițiile legale ce reglementează procedura plângerii împotriva

rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată nu prevăd

că aceste acte pot fi atacate într-un termen cumulat de 40 zile, calculat de la

comunicarea rezoluției sau ordonanței procurorului.

Potrivit art. 278

1

alin. (1) C.

proc. pen., termenul de formulare a

plângerii împotriva

rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este de

20 zile și începe să curgă de la data comunicării rezoluției sau ordonanței

prin care procurorul ierarhic superior, menționat în art. 278 alin. (1) și (2) C.

proc. pen., a respins plângerea formulată conform art. 275 – art. 278 împotriva

acestor acte ale procurorului.

Conform alin. (2) al aceluiași articol, în cazul în care procurorul

ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut de art. 277,

termenul de 20 zile curge de la data expirării termenului inițial.

Este greșită interpretarea dispozițiilor art. 278

1

alin. (2)

C. proc. pen., în sensul că rezoluțiile sau ordonanțele de netrimitere în judecată

pot fi atacate doar într-un termen de maximum 40 zile, care curge de la data

comunicării acestor acte ale procurorului.

Pe de o parte, dispozițiile art. 278

1

alin. (2) C. proc.

pen., devin

incidente numai în situația în

care procurorul ierarhic superior nu soluționează în termen de 20 zile

plângerea cu care a fost investit în condițiile art. 278 alin. (1)

și (3)

C. proc. pen.

Pe de altă parte, termenul de 20 zile în care trebuie soluționată

plângerea formulată conform art. 278 C. proc. pen., este distinct de cel de 20

zile în care se poate formula plângere în temeiul art. 278

1

C. proc.

pen.

Fiind termene distincte, fiecare dintre

acestea trebuie calculat diferit, cu

respectarea

dispozițiilor art. 186 C. proc. pen., referitoare la calcularea termenelor

procedurale. Așa fiind, la calcularea fiecăruia dintre aceste termene nu se

socotește ziua de la care începe să curgă și nici ziua în care acesta se

împlinește, iar dacă ultima zi a vreunuia dintre ele cade într-o zi

nelucrătoare, termenul va expira la sfârșitul primei zi lucrătoare care

urmează.

În consecință este evident că dispozițiile legale nu au în vedere

cumulul a două termene de strict 20 de zile.

Este de reținut și faptul că termenul de 20 zile, în care procurorul

ierarhic trebuie să soluționeze plângerea, începe să curgă, în mod firesc, de

la data înregistrării acesteia, care în situația transmiterii prin poștă, poate

fi diferit de cel la care s-a formulat plângerea.

Nu în ultimul rând trebuie avut în vedere faptul că pot fi situații în care

plângerea a fost greșit îndreptată și este trimisă ulterior procurorului

ierarhic

superior, conform art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen.

În mod evident și în această situație termenul de 20 zile, pentru

soluționarea plângerii, curge de la înregistrarea acesteia spre competentă

soluționare și nu de la data depunerii la un organ necompetent.

În concluzie, Curtea reține că dispozițiile art. 277, 278, 278

1

alin. (2) C. proc. pen., nu pot fi interpretate decât în sensul că termenul de

20 zile, în care procurorul ierarhic superior soluționează o plângere în

condițiile art. 278 alin. (3) C. proc. pen., începe să curgă în momentul

primirii petiției.

Tot astfel, dispozițiile art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen.,

nu pot fi interpretate decât în sensul că, în situația nerezolvării plângerii

de către procurorul ierarhic superior în termenul legal, la expirarea acestuia

începe să

curgă un termen distinct de 20

zile, în care se poate face plângere la instanță.

Se mai constată că, în speță, instanța a procedat la judecată fără a

atașa la dosar lucrarea nr. 1987/11/2/2007

soluționată de procurorul general al

Curții de Apel București prin

rezoluția din 18 decembrie 2007, care a fost

comunicată

petiționarei la 20 decembrie 2007. Așa

fiind, este evident că nu s-a

verificat la ce dată a fost primită plângerea formulată de petiționară la

procurorul general și nici nu s-a putut stabili dacă acesta a soluționat sau nu

plângerea în termen, pentru a se verifica dacă dispozițiile art. 278

1

alin. (2) sunt incidente în cauză.

Față de toate considerentele expuse, Curtea va admite recursul declarat

de petiționară și, conform art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen.,

va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.

În rejudecare se va atașa lucrarea nr. 1987/11/2/2007 a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București pentru a se stabili în funcție de datele pe

care le cuprinde, dacă dispozițiile art. 278

1

alin. (2) C. proc.

pen., sunt sau nu incidente în cauză. în caz afirmativ urmează a se verifica

dacă plângerea adresată instanței a fost formulată în termenul legal, care va

fi calculat în raport de data la care, în speță, a expirat cel în care

procurorul

general trebuie să soluționeze

plângerea cu care a fost investit.

Dacă se va constata că plângerea a fost formulată în termen se va proceda

la judecarea acesteia pe fond.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de petiționara C.F. împotriva sentinței penale

nr. 44 din 22 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

all-a

penală și pentru cauze cu minori și

de familie.

Casează hotărârea penală recurată și

trimite cauza spre rejudecare la

prima instanță, respectiv

Curtea de Apel București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 9 iunie 2008.