ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2075/2008

Examinând recursul de față constată: Prin sentința penală nr. 44 din 22 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petiționara C.F. și s-a dispus obligarea petiționarei la plata cheltuielilor judiciare către stat. S-a reținut că, la data de 11 ianuarie 2008, s-a înregistrat sub nr. 285/2/2008 plângerea formulată, conform art. 178 1 C. proc. pen., de petiționara C.F. împotriva rezoluției nr. 846/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. În motivarea plângerii petiționara a susținut că organul de urmărire penală nu a stabilit corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză și a solicitat în principal trimiterea cauzei la procuror și, în subsidiar, reținerea cauzei pentru judecare de către instanță.

S-a mai reținut că prin rezoluția emisă la 7 noiembrie 2007 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. 846/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public B.R.C. referitor la comiterea infracțiunilor prevăzută de art. 289 și art. 246 C. pen., precum și față de G.V.A.E. și C.P.L. referitor la comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 288 și art. 291 C. pen. Instanța a constatat că această rezoluție a fost comunicată petiționarei, la data de 10 noiembrie 2007, iar plângerea a fost formulată tardiv la instanță la 10 ianuarie 2008, peste termenul cumulat de 40 zile prevăzut de art. 278 alin. (2) C. proc. pen. Petiționara a declarat recurs în motivarea căruia a susținut că greșit i-a fost respinsă plângerea, ca tardivă, întrucât a formulat-o în termenul prevăzut de lege, care a început să curgă de la data când i s-a comunicat rezoluția nr. 1987/11-2/2007 dispusă de procurorul general.

Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat. În mod greșit prima instanță a reținut că plângerea formulată de petiționara C.F. este tardivă fiind depusă peste „termenul cumulat de 40 zile prevăzut de art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen.”, termen care a fost calculat de instanță de la data de 10 noiembrie 2007, dată la care s-a comunicat petiționarei rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror în dosarul nr. 847/P/2007. Dispozițiile legale ce reglementează procedura plângerii împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată nu prevăd că aceste acte pot fi atacate într-un termen cumulat de 40 zile, calculat de la comunicarea rezoluției sau ordonanței procurorului.

Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., termenul de formulare a plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este de 20 zile și începe să curgă de la data comunicării rezoluției sau ordonanței prin care procurorul ierarhic superior, menționat în art. 278 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a respins plângerea formulată conform art. 275 – art. 278 împotriva acestor acte ale procurorului. Conform alin. (2) al aceluiași articol, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut de art. 277, termenul de 20 zile curge de la data expirării termenului inițial. Este greșită interpretarea dispozițiilor art. 278 1 alin. (2) C. proc.

pen., în sensul că rezoluțiile sau ordonanțele de netrimitere în judecată pot fi atacate doar într-un termen de maximum 40 zile, care curge de la data comunicării acestor acte ale procurorului. Pe de o parte, dispozițiile art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen., devin incidente numai în situația în care procurorul ierarhic superior nu soluționează în termen de 20 zile plângerea cu care a fost investit în condițiile art. 278 alin. (1) și (3) C. proc. pen. Pe de altă parte, termenul de 20 zile în care trebuie soluționată plângerea formulată conform art. 278 C. proc. pen., este distinct de cel de 20 zile în care se poate formula plângere în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. Fiind termene distincte, fiecare dintre acestea trebuie calculat diferit, cu respectarea dispozițiilor art. 186 C. proc.

pen., referitoare la calcularea termenelor procedurale. Așa fiind, la calcularea fiecăruia dintre aceste termene nu se socotește ziua de la care începe să curgă și nici ziua în care acesta se împlinește, iar dacă ultima zi a vreunuia dintre ele cade într-o zi nelucrătoare, termenul va expira la sfârșitul primei zi lucrătoare care urmează. În consecință este evident că dispozițiile legale nu au în vedere cumulul a două termene de strict 20 de zile. Este de reținut și faptul că termenul de 20 zile, în care procurorul ierarhic trebuie să soluționeze plângerea, începe să curgă, în mod firesc, de la data înregistrării acesteia, care în situația transmiterii prin poștă, poate fi diferit de cel la care s-a formulat plângerea.

Nu în ultimul rând trebuie avut în vedere faptul că pot fi situații în care plângerea a fost greșit îndreptată și este trimisă ulterior procurorului ierarhic superior, conform art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen. În mod evident și în această situație termenul de 20 zile, pentru soluționarea plângerii, curge de la înregistrarea acesteia spre competentă soluționare și nu de la data depunerii la un organ necompetent. În concluzie, Curtea reține că dispozițiile art. 277, 278, 278 1 alin. (2) C. proc. pen., nu pot fi interpretate decât în sensul că termenul de 20 zile, în care procurorul ierarhic superior soluționează o plângere în condițiile art. 278 alin. (3) C. proc. pen., începe să curgă în momentul primirii petiției.

Tot astfel, dispozițiile art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen., nu pot fi interpretate decât în sensul că, în situația nerezolvării plângerii de către procurorul ierarhic superior în termenul legal, la expirarea acestuia începe să curgă un termen distinct de 20 zile, în care se poate face plângere la instanță. Se mai constată că, în speță, instanța a procedat la judecată fără a atașa la dosar lucrarea nr. 1987/11/2/2007 soluționată de procurorul general al Curții de Apel București prin rezoluția din 18 decembrie 2007, care a fost comunicată petiționarei la 20 decembrie 2007. Așa fiind, este evident că nu s-a verificat la ce dată a fost primită plângerea formulată de petiționară la procurorul general și nici nu s-a putut stabili dacă acesta a soluționat sau nu plângerea în termen, pentru a se verifica dacă dispozițiile art. 278 1 alin. (2) sunt incidente în cauză.

Față de toate considerentele expuse, Curtea va admite recursul declarat de petiționară și, conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță. În rejudecare se va atașa lucrarea nr. 1987/11/2/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pentru a se stabili în funcție de datele pe care le cuprinde, dacă dispozițiile art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen., sunt sau nu incidente în cauză. în caz afirmativ urmează a se verifica dacă plângerea adresată instanței a fost formulată în termenul legal, care va fi calculat în raport de data la care, în speță, a expirat cel în care procurorul general trebuie să soluționeze plângerea cu care a fost investit.

Dacă se va constata că plângerea a fost formulată în termen se va proceda la judecarea acesteia pe fond.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petiționara C.F. împotriva sentinței penale nr. 44 din 22 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția all-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează hotărârea penală recurată și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță, respectiv Curtea de Apel București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 9 iunie 2008.