ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3928/2008

Asupra recursului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 152/ F din 13 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petiționarul C.R. împotriva rezoluției nr. 151/11-2/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. S-a reținut, în esență, cu ocazia rejudecării după casare cu trimitere, că plângerea a fost formulată de petiționar peste termenul cumulat de 40 de zile prevăzut de art. 278 1 alin. (2) C. proc.

pen., întrucât rezoluția din 16 ianuarie 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost comunicată petiționarului, la data de 22 ianuarie 2007, conform ștampilei de zi a oficiului poștal, aplicată pe dovada de comunicare, atașată prin capsare la dosarul nr. 1901/P/2006, iar petiționarul, după ce a formulat plângere la procurorul-șef, a promovat prezenta plângere la instanța de judecată la data de 8 martie 2007, perioadă care depășește termenul cumulat de 40 de zile în interiorul căruia era obligat să se adreseze instanței de judecată. Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul, pe care l-a motivat la filele din dosar. Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este întemeiat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod greșit, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca tardivă. Potrivit textului art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. În cauză, petiționarul a primit comunicarea rezoluției nr. 1901/P/2006 din 16 ianuarie 2007 la 27 ianuarie 2007. Împotriva acestei rezoluții, același petiționar a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la 31 ianuarie 2007 (deci în termenul legal).

Procurorul general a respins plângerea, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 151/11-2/2007 din 9 februarie 2007. Această soluție dată de procurorul general i-a fost comunicată petiționarului la 20 februarie 2007 (a se vedea ștampila poștei de pe dovada de primire a comunicării atașată pe coperta interioară a dosarului nr. 151/11-2/2007). Așa fiind, plângerea adresată instanței de către petiționar, la 8 martie 2007, nu este tardivă, cum greșit a reținut instanța, ci ea se încadrează în termenul legal de 20 de zile de la primirea comunicării sus-menționate. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond spre rejudecarea plângerii formulate de petiționar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul petiționar C.R. împotriva sentinței penale nr. 152/ F din 13 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 noiembrie 2008.