ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 33/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin plângerea formulată la

12 octombrie 2007 petiționarul M.T.O. a solicitat tragerea la răspundere penală

a magistraților judecători Ț.A. și D.I. de la Tribunalul București, secția a

IV-a civilă, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor și abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi

prevăzute de art. 246 și 247 C. pen.

În motivarea plângerii

petiționarul a susținut că, deși depusese anterior în dosarul nr. 2327/302/2006

al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, prin registratură, acte

medicale care atestau că suferea de sinuzită maxilară, instanța, în completul

formulat din cei doi judecători, a procedat la 10 septembrie 2007 la judecarea

cauzei în absența sa lipsindu-l de dreptul la apărare și pronunțând o hotărâre

nelegală și netemeinică, respectiv decizia civilă nr. 950/A/2007 de respingere

a apelului sau împotriva sentinței civile nr. 4108 din 14 iunie 2006 a

Judecătoriei Sectorului 5 București.

Prin acea sentință, a fost

respinsă acțiunea petiționarului de constatare a dreptului său de a fi angajat

la Ministerul Apărării Naționale, ca medic cu derogare de vârstă.

În urma actelor

premergătoare efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin

rezoluția nr. 1777/P/2007 din 27 februarie 2008, a dispus, în baza art. 228 alin.

(4) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale cu

motivarea că faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală.

Plângerea formulată de

petiționarul M.T.O. a fost respinsă prin rezoluția nr. 547/II/2/2008 din 15 aprilie

2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, care a considerat că soluția de neîncepere a urmăririi penale este

corectă, că faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală și că

hotărârile judecătorești nu pot fi verificate sub aspectul legalității și

temeiniciei decât pe calea controlului judiciar exercitat de instanțele

superioare și nu pot constitui obiect de cercetare penală.

Împotriva rezoluției de

netrimitere în judecată petiționarul M.T.O. a formulat, în baza art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., plângere, care, prin sentința penală nr. 205 din 11

septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a fost respinsă.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a considerat că soluția procurorului de neîncepere a

urmăririi penale față de magistrații reclamați este corectă, că cei doi

judecători și-au exercitat atribuțiile cu respectarea legii atunci când au

respins cererea de amânare a judecării cauzei și apoi apelul declarat de

petiționar.

În contra sentinței de

respingere a plângerii a declarat recurs petiționarul care a susținut că

hotărârea atacată este nelegală și netemeinică și că se impune casarea ei.

Recursul declarat este

tardiv.

În conformitate cu dispozițiile

art. 385

3

alin. (1) și (2), raportat la art. 363 alin. (3) C. proc.

pen., termenul de recurs este de 10 zile și el curge, pentru partea care a fost

prezentă la dezbateri sau la pronunțare, de la pronunțare.

Din examinarea actelor

dosarului se constată că petiționarul a fost prezent la dezbateri, la data de

11 septembrie 2008 când s-a pronunțat soluția de respingere a plângerii, iar

recursul a fost declarat la data de 1 octombrie 2008, după trecerea termenului

de 10 zile prevăzut de dispozițiile legale evocate.

În consecință, Curtea, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

urmează a respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționarul M.T.O. cu

obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de petiționarul M.T.O. împotriva sentinței penale nr. 205 din

11 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și familie.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 ianuarie 2009.