ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1686/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 13 din 21 ianuarie 2008, Curtea de Apel București a respins, ca nefondată, plângerea petentului T.N., formulată împotriva rezoluției nr. 449/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Instanța a reținut că petiționarul T.N. a formulat plângere la parchet împotriva judecătorilor A.P., V.A. și D.T. de la Tribunalul București sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., constând în aceea că, fiind investiți cu soluționarea cererii sale de recuzare, au hotărât anularea acesteia ca netimbrată și l-au amendat cu 700 lei pentru formularea cu rea credință a cererii de recuzare.

Prin rezoluția nr. 449/P/2007 din 22 mai 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători, constatând că fapta nu există. S-a constatat de către procuror că cenzurarea hotărârilor judecătorești se poate realiza numai prin mijlocirea căilor legale de atac, orice altă modalitate, inclusiv efectuarea unor cercetări de către Ministerul Public, reprezentând o inadmisibilă încălcare a principiului independenței puterii judecătorești. Plângerea petiționarului împotriva acestei soluții a fost respinsă prin rezoluția nr. 1979/II/2/2007 din 17 decembrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Petiționarul a formulat plângerea, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., la judecătorul Curții de Apel București care, așa cum s-a arătat, a respins-o ca nefondată. Instanța a reținut ca întemeiată motivarea soluției de neurmărire, neexistând indicii de săvârșire a infracțiunii imputate judecătorilor reclamați. Împotriva acestei hotărâri, petiționarul T.N. a declarat recurs, solicitând anularea amenzii judiciare aplicate. Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în raport de dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat. Judecătorii A.P., V.A. și D.T. au format completul de judecată în dosarul nr. 33693/3/2006 în care prin încheierea din 16 aprilie 2007 au anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare a unui judecător, formulată de petentul T.N., aplicându-i acestuia din urmă, în temeiul art. 108 1 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ., amenda judiciară în sumă de 700 lei pentru formularea cu rea credință a cererii. Soluția de amendare a petiționarului, considerată de acesta ca fiind o măsură abuzivă, își are suportul în dispozițiile legale și este un act de judecată, ce poate fi supus controlului judiciar numai prin căile de atac prevăzute de lege. Nici din plângerea petiționarului, nici din vreo împrejurare nu rezultă indicii privind săvârșirea vreunei infracțiuni de către magistrații în cauză sau în legătură cu cauza. Față de cele de preced, recursul petiționarului T.N. urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.N. împotriva sentinței penale nr. 13 din 21 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la 20 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2008.