ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1686/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 13

din 21 ianuarie 2008, Curtea de Apel București a respins, ca nefondată,

plângerea petentului T.N., formulată împotriva rezoluției nr. 449/P/2007 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Instanța a reținut că

petiționarul T.N. a formulat plângere la parchet împotriva judecătorilor A.P.,

V.A. și D.T. de la Tribunalul București sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen., constând în aceea că, fiind investiți cu

soluționarea cererii sale de recuzare, au hotărât anularea acesteia ca

netimbrată și l-au amendat cu 700 lei pentru formularea cu rea credință a

cererii de recuzare.

Prin rezoluția nr. 449/P/2007

din 22 mai 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București urmare actelor

premergătoare efectuate în cauză, a dispus neînceperea urmăririi penale față de

magistrații judecători, constatând că fapta nu există.

S-a constatat de către

procuror că cenzurarea hotărârilor judecătorești se poate realiza numai prin

mijlocirea căilor legale de atac, orice altă modalitate, inclusiv efectuarea

unor cercetări de către Ministerul Public, reprezentând o inadmisibilă

încălcare a principiului independenței puterii judecătorești.

Plângerea petiționarului

împotriva acestei soluții a fost respinsă prin rezoluția nr. 1979/II/2/2007 din

17 decembrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București.

Petiționarul a formulat

plângerea, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., la judecătorul Curții

de Apel București care, așa cum s-a arătat, a respins-o ca nefondată.

Instanța a reținut ca

întemeiată motivarea soluției de neurmărire, neexistând indicii de săvârșire a

infracțiunii imputate judecătorilor reclamați.

Împotriva acestei hotărâri,

petiționarul T.N. a declarat recurs, solicitând anularea amenzii judiciare

aplicate.

Verificând hotărârea

atacată, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în

raport de dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Curtea constată că recursul nu este fondat.

Judecătorii A.P., V.A. și D.T.

au format completul de judecată în dosarul nr. 33693/3/2006 în care prin

încheierea din 16 aprilie 2007 au anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare a

unui judecător, formulată de petentul T.N., aplicându-i acestuia din urmă, în

temeiul art. 108

1

pct. 1 lit. b) C. proc. civ., amenda judiciară în

sumă de 700 lei pentru formularea cu rea credință a cererii.

Soluția de amendare a

petiționarului, considerată de acesta ca fiind o măsură abuzivă, își are

suportul în dispozițiile legale și este un act de judecată, ce poate fi supus

controlului judiciar numai prin căile de atac prevăzute de lege.

Nici din plângerea

petiționarului, nici din vreo împrejurare nu rezultă indicii privind săvârșirea

vreunei infracțiuni de către magistrații în cauză sau în legătură cu cauza.

Față de cele de preced,

recursul petiționarului T.N. urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul T.N. împotriva sentinței penale nr. 13 din 21

ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar

la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 mai 2008.