ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 765/2008

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 239

din 13 noiembrie 2007, Curtea de Apel București a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul B.I. împotriva rezoluției nr. 955/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru a pronunța această

sentință, Curtea de Apel a reținut că, la data de 2 iulie 2007, petiționarul B.I.

a solicitat efectuarea cercetării penale cu privire la N.D., prim procuror la

Parchetul de pe lângă Tribunalul București, întrucât acesta a tergiversat

soluționarea unei cauze penale, ce a fost trimisă ulterior la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Buftea, cu scopul de a favoriza persoanele împotriva cărora a

făcut plângere.

Prin rezoluția nr. 955/ P

din 29 august 2007, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât

faptele reclamate nu există.

Petiționarul a formulat

plângere la procurorul ierarhic superior conform dispozițiilor art. 275 – art. 278

C. proc. pen., respinsă, ca nefondată, prin rezoluția nr. 1503/II-2 din 8

octombrie 2007.

Conform dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul s-a adresat cu plângere instanței competente să

judece cauza în fond, Curtea de Apel București.

Instanța de fond a respins

plângerea, ca nefondată, cu motivarea că aspectele sesizate nu s-au confirmat, iar

magistratul a acționat în conformitate cu atribuțiile funcției.

Recursul declarat de

petiționar împotriva sentinței este nefondat.

Din examinarea cauzei, nu

rezultă că intimatul magistrat N.D. și-a încălcat cu știință atribuțiile ce îi

revin în calitate de prim procuror ci a acționat conform prerogativelor

funcției sale, nesăvârșind astfel nici una din infracțiunile reclamate, iar nemulțumirile

petiționarului nu pot fi tratate ca fiind infracțiuni ci ele se rezolvă prin

exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

Față de aceste motive, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

petiționarului B.I. va fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 239 din 13

noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 martie 2008.