ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 765/2008

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 239 din 13 noiembrie 2007, Curtea de Apel București a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.I. împotriva rezoluției nr. 955/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut că, la data de 2 iulie 2007, petiționarul B.I. a solicitat efectuarea cercetării penale cu privire la N.D., prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, întrucât acesta a tergiversat soluționarea unei cauze penale, ce a fost trimisă ulterior la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, cu scopul de a favoriza persoanele împotriva cărora a făcut plângere.

Prin rezoluția nr. 955/ P din 29 august 2007, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât faptele reclamate nu există. Petiționarul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior conform dispozițiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen., respinsă, ca nefondată, prin rezoluția nr. 1503/II-2 din 8 octombrie 2007. Conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul s-a adresat cu plângere instanței competente să judece cauza în fond, Curtea de Apel București. Instanța de fond a respins plângerea, ca nefondată, cu motivarea că aspectele sesizate nu s-au confirmat, iar magistratul a acționat în conformitate cu atribuțiile funcției. Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este nefondat.

Din examinarea cauzei, nu rezultă că intimatul magistrat N.D. și-a încălcat cu știință atribuțiile ce îi revin în calitate de prim procuror ci a acționat conform prerogativelor funcției sale, nesăvârșind astfel nici una din infracțiunile reclamate, iar nemulțumirile petiționarului nu pot fi tratate ca fiind infracțiuni ci ele se rezolvă prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Față de aceste motive, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petiționarului B.I. va fi respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 239 din 13 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2008.