ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3730/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3730/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 25 mai 2008 reclamantul
P.V. a chemat în judecată A.P.I.A., solicitând suspendarea executării deciziei nr.
765 din 18 aprilie 2008 emisă de pârâtă, prin care s-a dispus eliberarea sa din
funcția de director la Centrul județean Satu Mare.
În motivarea acțiunii se
arată că, în decizie nu se motivează eliberarea din funcție și că la data primirii,
cât și la data eliberării din funcție, reclamantul se afla în concediu medical,
așa cum rezultă din certificatele medicale trimise prin fax pârâtei.
Curtea de Apel Oradea, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 114/CA-P.I.
din 16 iunie 2008 a admis acțiunea reclamantului, a dispus suspendarea
executării deciziei nr. 765 din 18 aprilie 2008, până la soluționarea irevocabilă
a dosarului nr. 494/35/2008 al Curții de Apel Oradea.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs pârâta A.P.I.A., susținând în esență că hotărârea a fost dată
cu aplicarea greșită a legii întrucât instanța de fond nu a avut în vedere
faptul că eliberarea reclamantului din funcția de director al A.P.I.A., centrul
județean Satu Mare, a avut loc ca urmare a reorganizării instituției, potrivit
dispozițiilor O.U.G. nr. 89/2007.
Cu privire la raporturile de
serviciu ale reclamantului cu A.P.I.A. recurenta susține că acestea subzistă,
fiind însă suspendate de drept prin efectul legii, ca urmare a certificatelor
de concediu medical eliberate reclamantului. Condiția pagubei iminente,
reținută de instanța de fond, ca urmare a numirii unei alte persoane pentru
exercitarea temporară a funcției de conducere, nu este îndeplinită, reclamantul
fiind plătit pentru perioada de incapacitate temporară de muncă.
În final, recurenta
apreciază că nici condiția cazului bine justificat nu este îndeplinită.
Recursul este nefondat
pentru considerentele expuse mai jos.
Potrivit dispozițiilor art. 14
din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei
pagube iminente, după sesizare, în condițiile art. 7, a autorității publice
care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată
poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului
administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 157/CA
din 15 septembrie 2008 Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a anulat decizia nr.
765 din 18 aprilie 2008, prin care reclamantul P.V. a fost eliberat din
funcție.
Instanța a constatat că
această decizie este nulă în condițiile art. 62 alin. (3) C. muncii, art. 117
din Legea nr. 188/1999, întrucât nu este motivată în fapt și în drept.
Această hotărâre nu este
irevocabilă, fiind atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție,
având termen la 4 februarie 2009.
Aspectele legate de faptul
că prin reorganizare a avut loc numai schimbarea denumirii funcției, fără
modificare în procent de peste 50 % a atribuțiilor aferente funcției publice au
format obiectul unor cauzei aflate pe rolul mai multor curți de apel din țară,
care au dispus anularea deciziilor eliberate pe acest motiv.
Faptul că după ce recurenta
a dispus eliberarea din funcție a reclamantului - intimat a suspendat reportul
de serviciu, potrivit dispozițiilor art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999,
constituie un motiv temeinic pentru a se lua măsura suspendării deciziei de
eliberare din funcție.
Împrejurarea că autoritatea
recurentă a numit o altă persoană în funcție de conducere deținută de reclamant,
dovedește existența unei pagube iminente.
Hotărârea instanței de fond
fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca
nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274
C. proc. civ., recurenta urmează a fi obligată să-i plătească reclamantului intimat
cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de A.P.I.A., împotriva sentinței nr. 114/CA-P.I. din 16 iunie 2008 a Curții de
Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta să
plătească intimatului - reclamant P.V. 2.872 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 octombrie 2008.