ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 10.02.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 796/2011

HOTĂRÂRE

10.02.2011

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 796/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2

noiembrie 2009 Curtea de Apel Craiova a dispus suspendarea Deciziei nr. 902 din

5 mai 2008 emisă de A.P.I.A. București până la pronunțarea instanței de fond.

Prin

Sentința civilă nr. 28 din 25 ianuarie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului C.I.; a anulat Decizia nr.

902 din 5 mai 2008 emisă de directorul general al A.P.I.A.; a dispus reintegrarea

reclamantului în funcția de conducere deținută, sau în cea echivalentă,

intervenită prin reorganizarea autorității publice A.P.I.A., centrul județean Dolj;

a obligat autoritatea pârâtă la plata către reclamant a drepturilor salariale

cuvenite funcției deținute, în cuantum reactualizat până la încadrarea efectivă;

a respins cererea privind obligarea pârâtei la pata daunelor morale și a

obligat-o pe aceasta la plata către reclamant a sumei de 833 lei reprezentând cheltuieli

de judecată.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, prin Decizia nr. 902

din 5 mai 2008 a fost destituit din funcția publică de șef serviciu I.A.C.S.

pentru motive ce nu corespund stării reale de fapt, toate acuzațiile aduse prin

actul administrativ referitoare la neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu

nefiind susținute de probe.

Prin

decizia nr. 902 din 5 mai 2008 emisă de A.P.I.A., reclamantul care îndeplinea

funcția de șef serviciu la Serviciul I.A.C.S. din cadrul A.P.I.A., centrul

județean Dolj, a fost sancționat disciplinar cu destituirea din funcția publică

începând cu data de 15 mai 2008.

luarea măsurii au fost avute în vedere abaterile disciplinare prevăzute de

dispozițiile art. 77 alin. (2) lit. a), b), d), g), i) din Legea nr. 188/1999

săvârșite prin nerespectarea atribuțiilor ce îi reveneau conform dispozițiilor art.

11 lit. c), d), f), g), h), j), k), l), m), o), w) și x) din Regulamentul de

Organizare și funcționare al A.P.I.A.

Din

conținutul biletului de ieșire din spital din data de 13 mai 2008, reiese că în

perioada 4 mai 2008 - 13 mai 2008, reclamantul a fost internat în spital,

pentru mai multe afecțiuni, fiind în concediu medical în perioada 4 mai 2008 - 31

iulie 2008, cu o altă internare în perioada 23 iunie 2008 - 10 iulie 2008.

Analizând

legalitatea deciziei de sancționare nr. 902 din 5 mai 2008, Curtea de apel a

reținut că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr.

188/1999, respectiv în perioada în care reclamantul se afla în concediu

medical, perioadă în care raportul de serviciu era suspendat de drept.

au fost acordate reclamantului daunele morale, câtă vreme aspectele de fond

privind fapta, vinovăția și celelalte elemente ale răspunderii disciplinare nu

au fost dezbătute.

fost acordate însă drepturile salariale, ca o consecință a anulării măsurii

disciplinare și a repunerii reclamantului în situația anterioară.

Susținerea pârâtei referitoare la faptul că prin Decizia

nr.

1458

din 30 iunie 2008 a A.P.I.A. a fost desființată funcția reclamantului prin

reorganizarea structurii A.P.I.A. nu a fost primită, instanța de fond reținând că

deși s-a desființat postul de șef serviciu, atât din decizia susmenționată cât

și din adresa din 4 iulie 2008 a A.P.I.A., rezultă că anumite servicii s-au

reorganizat și au devenit compartimente, iar altele și-au schimbat denumirea.

S-a

mai apreciat că în oricare dintre situații, există în continuare funcții

publice de conducere a compartimentelor sau serviciilor respective, astfel

încât, reintegrarea reclamantului se va realiza în funcția de conducere

deținută, sau în cea echivalentă, intervenită prin reorganizarea autorității

publice.

Împotriva

încheierii de ședință din data de 2 decembrie 2009 și împotriva sentinței nr. 28

din data de 28 ianuarie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta A.P.I.A.

prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și, în primul

rând, modificarea încheierii de ședință din data de 2 noiembrie 2009 în sensul

respingerii capătului de cerere prin care s-a cerut suspendarea executării

Deciziei nr. 902 din 5 mai 2008 până la pronunțarea instanței de fond și, apoi,

casarea sentinței nr. 28 din data de 28 ianuarie 2010 și pe fond respingerea ca

nefondat și neîntemeiat a capătului de cerere din acțiunea reclamantului prin

care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 902 din 5 mai 2008 emisă de directorul

general al A.P.I.A., reintegrarea reclamantului C.I. în funcția de conducere

deținută sau în cea echivalentă și obligarea A.P.I.A. la plata drepturilor

salariale cuvenite funcției deținute în cuantum reactualizat până la încadrarea

efectivă.

Recurenta

a învederat, prin motivele de recurs, că instanța de fond în mod greșit a admis

capătul de cerere din acțiunea reclamantului prin care s-a solicitat

suspendarea executării Deciziei nr. 902/5 mai 2008 emisă de directorul general

al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, reținând în mod eronat

că prin aplicarea acestui act normativ s-ar aduce prejudicii materiale și

morale funcționarului public, care ar fi lipsit de venituri, deoarece se afla

într-o stare specială de boală, fiind internat în spital inclusiv la data

emiterii actului de sancționare disciplinară. Invocarea de către curtea de apel

a Recomandării nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția

jurisdicțională provizorie în materie administrativă excede cadrului procesual,

deoarece Comitetul, în jurisprudența sa, a statuat în mod constant că revine în

primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta și aplica

legislația internă. De altfel, s-a precizat că Recomandările Comitetului de

Miniștri din cadrul Consiliului Europei nu sunt obligatorii în nici un caz,

fiind considerate „legislație moderată", adică un set de reguli de

conduită care, în principiu, nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic.

Recurenta

a precizat, prin motivele formulate prin cererea de recurs îndreptată împotriva

Sentinței nr. 28 din data de 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, că raportul de serviciu al reclamantului a

încetat la data de 27 martie 2009 și nicidecum în perioada în care acesta se

afla în concediu de boala, așa cum susține instanța de fond prin considerentele

hotărârii atacate. Instanța de fond și-a argumentat decizia luată în dosar

numai prin câteva fraze, susținând faptul că nu a făcut nici un fel de control

cu privire la temeinicia actului, aspectele de fond privind fapta, vinovăția și

celelalte elemente ale răspunderii disciplinare nefiind dezbătute. Prima

instanță, s-a precizat, s-a limitat a analiza actul administrativ atacat doar

sub aspect formal, întreaga sentință, cu excepția ultimei file, reprezentând o

prezentare a „istoriei" acestui dosar (sentințele pronunțate de diverse

instanțe, motivarea acestora, susținerile părților din diferite faze

procesuale, susțineri preluate din sentințe, etc.). Or, având în vedere că

reclamantul a fost destituit din funcție pentru considerente

de ordine disciplinară, actul administrativ fiind

emis cu respectarea normelor legale

în vigoare, se impune admiterea

recursului, casarea Sentinței nr. 28 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal și pe fond respingerea ca

nefondat a capătului de cerere din acțiune prin care reclamantul a solicitat

anularea Deciziei nr. 902 din 5 mai 2008 emisă de Directorul general al A.P.I.A.

Intimatul

C.I. a invocat, prin notele scrise depuse în cauză, excepția lipsei calității

de reprezentant al semnatarului cererii de recurs, motivându-se ci recursul nu

este semnat de persoana autorizată a fi reprezentantul legal al recurentei,

respectiv directorul general al A.P.I.A., cel care are competența angajării în

justiție a autorității recurente. Prin aceleași note scrise intimatul reclamant

a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținându-se că instanța de

fond a aplicat și respectat o dispoziție imperativă și clară a legii, respectiv

art. 36 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, care

prevede că raportul de serviciu al nu poate înceta și nu poate fi modificat

decât din inițiativa funcționarului public în cauză. Or, s-a dovedit în cauză

că la data emiterii Deciziei nr. 902 din 5 mai 2008 intimatul reclamant se afla

în concediu medical din data de 4 mai 2008.

Excepția

lipsei calității de reprezentant al semnatarului cererii de recurs - doamna M.S.,

directorul Direcției juridice și contencios a A.P.I.A. - este neîntemeiată și

va fi respinsă, fiind probat cu Decizia nr. 2074 din data de 16 iulie 2008 a directorului general al A.P.I.A. că au fost delegate în favoarea semnatarului cererii de

recurs competențele reprezentantului legal al autorității administrative

recurente în materia reprezentării în justiție, a semnării actelor de procedură

elaborate de D.J.C, serviciul contencios și de semnare a mandatelor de

reprezentare în instanță a A.P.I.A.

Recursurile sunt nefondate.

În mod întemeiat

prima instanță, prin încheierea de ședință din data de 2 noiembrie 2009, a admis cererea reclamantului și a dispus suspendarea până la pronunțarea instanței de fond a

executării Deciziei nr. 902 din 5 mai 2008 emisă de directorul general al A.P.I.A.,

prin care

față de reclamantul C.I. s-a luat

măsura destituirii din funcția publică de

Șef serviciu I.A.C.S. din

cadrul C.J. Dolj al A.P.I.A., reținându-se judicios că sunt întrunite în cauză

cele două condiții cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

anume cazul bine justificat Și prevenirea unei pagube iminente.

Potrivit

dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile

art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic

superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună

suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea

instanței de fond. Prin „cazuri bine justificate" se înțelege, în sensul

legii, „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură

să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ" (art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004), iar prin

„pagubă iminentă" se desemnează „prejudiciul material viitor și previzibil

sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități

publice sau a unui serviciu public" (art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările

ulterioare). Suspendarea executării actului administrativ atacat de către

reclamantă pe calea contenciosului administrativ se impunea, în temeiul

prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu

modificările și completările ulterioare, în condițiile în care s-a probat că

este îndeplinită atât condiția cazului bine justificat (întrucât motivele de

fapt și de drept invocate prin contestația administrativă și prin acțiunea în

contencios administrativ formulate sunt de natură să determine o serioasă

îndoială sub aspectul legalității și temeiniciei Deciziei nr. 902 din 5 mai

2008 emisă de directorul general al A.P.I.A.) cât și cerința prevenirii unei

pagube iminente (deoarece punerea în executare a actului administrativ

unilateral cu caracter individual atacat de intimat prin care s-a dispus

destituirea din funcția publică este de natură sa-i provoace reclamantului o

pagubă iminentă de ordin material, constând în lipsirea de drepturile

salariale).

Sub

aspectul fondului, se constată că în mod legal instanța de fond a admis, prin

sentința nr. 28 din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, acțiunea reclamantului, și a dispus anularea

Deciziei nr. 902 din data de 5 mai 2008 emisă de directorul general al A.P.I.A.,

reintegrarea reclamantului în funcția de conducere deținută sau în cea

echivalentă intervenită prin reorganizarea autorității publice A.P.I.A – C.J. Dolj

și obligarea autorității publice pârâte la plata către reclamant a drepturilor

salariale cuvenite pentru funcția deținută în cuantum reactualizat până la

încadrarea efectivă.

Într-adevăr,

prima instanță a făcut, în cauză, o corectă interpretare și aplicare a

prevederilor art. 36 (care stipulează că în perioada concediilor de boală, a

concediilor de maternitate și a celor pentru creșterea și îngrijirea copiilor

raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din

inițiativa funcționarului public în cauză), art. 94 alin. (1) lit. h) (care

stabilește că raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când

funcționarul public se află, printre altele, în concediu pentru incapacitate

temporară de muncă, pe perioadă mai mare de o lună, în condițiile legii) și art.

106 (care precizează, în alin. (1), că în cazul în care raportul de serviciu a

încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau

nelegale acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea

actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea

raportului de serviciu în condițiile și termenele prevăzute de Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările

ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică

emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile

indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi

beneficiat funcționarul public, și în alin. 2, că la solicitarea funcționarului

public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune

reintegrarea acestuia în funcția publică deținută) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată în M. Of. al României,

Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007.

Este necontestat că prin

Decizia nr. 902 din 5 mai 2008 emisă de directorul general al A.P.I.A. reclamantul

a fost sancționat disciplinar, în temeiul prevederilor art. 77 alin. (3) lit. e)

din Legea nr. 188/1999, cu destituirea din funcția publică de șef serviciu la

serviciul I.A.C.S. din cadrul C.J. Dolj începând cu data de 15 mai 2008.

Decizia sus menționată, cum corect a reținut prima instanță este nelegală,

fiind emisă cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 36 din Legea nr.

188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, în condițiile în

care cu actele medicale depuse la dosarul cauzei reclamantul a probat că în

perioada 4 mai 2008 - 31 iulie 2008 s-a aflat în incapacitate temporară de

muncă. Pe cale de consecință, judecătorul fondului a examinat legalitatea

actului administrativ atacat pe calea contenciosului administrativ numai prin

prisma respectării sau nu a prevederilor art. 36 din Legea nr. 188/1999 și nu a

mai cercetat fondul pricinii, procedând astfel în mod întemeiat la admiterea

acțiunii reclamantului, la anularea Deciziei nr. 902 din 5 mai 2008 emisă de

directorul general a A.P.I.A., la reintegrarea intimatului în funcția de

conducere deținută sau în cea echivalentă intervenită prin reorganizarea C.J. Dolj

din cadrul A.P.I.A. și la obligarea autorității publice pârâte la plata către

reclamant a drepturilor salariale cuvenite funcției deținute în cuantum

reactualizat până la încadrarea efectivă.

În

aceste condiții, constatând că motivele de recurs invocate în litigiu nu sunt

întemeiate se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respingerea ca nefondat atât a recursului declarat de A.P.I.A. împotriva

încheierii de ședință din data de 2 noiembrie 2009 cât și a recursului declarat

de aceeași parte împotriva sentinței civile nr. 28 din data de 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.