ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 796/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 2 noiembrie 2009 Curtea de Apel Craiova a dispus suspendarea Deciziei nr. 902 din 5 mai 2008 emisă de A.P.I.A. București până la pronunțarea instanței de fond.

Prin Sentința civilă nr. 28 din 25 ianuarie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului C.I.; a anulat Decizia nr. 902 din 5 mai 2008 emisă de directorul general al A.P.I.A.; a dispus reintegrarea reclamantului în funcția de conducere deținută, sau în cea echivalentă, intervenită prin reorganizarea autorității publice A.P.I.A., centrul județean Dolj; a obligat autoritatea pârâtă la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite funcției deținute, în cuantum reactualizat până la încadrarea efectivă; a respins cererea privind obligarea pârâtei la pata daunelor morale și a obligat-o pe aceasta la plata către reclamant a sumei de 833 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, prin Decizia nr. 902 din 5 mai 2008 a fost destituit din funcția publică de șef serviciu I.A.C.S. pentru motive ce nu corespund stării reale de fapt, toate acuzațiile aduse prin actul administrativ referitoare la neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu nefiind susținute de probe. Prin decizia nr. 902 din 5 mai 2008 emisă de A.P.I.A., reclamantul care îndeplinea funcția de șef serviciu la Serviciul I.A.C.S. din cadrul A.P.I.A., centrul județean Dolj, a fost sancționat disciplinar cu destituirea din funcția publică începând cu data de 15 mai 2008. La luarea măsurii au fost avute în vedere abaterile disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 77 alin. (2) lit. a), b), d), g), i) din Legea nr. 188/1999 săvârșite prin nerespectarea atribuțiilor ce îi reveneau conform dispozițiilor art. 11 lit. c), d), f), g), h), j), k), l), m), o), w) și x) din Regulamentul de Organizare și funcționare al A.P.I.A.

Din conținutul biletului de ieșire din spital din data de 13 mai 2008, reiese că în perioada 4 mai 2008 - 13 mai 2008, reclamantul a fost internat în spital, pentru mai multe afecțiuni, fiind în concediu medical în perioada 4 mai 2008 - 31 iulie 2008, cu o altă internare în perioada 23 iunie 2008 - 10 iulie 2008. Analizând legalitatea deciziei de sancționare nr. 902 din 5 mai 2008, Curtea de apel a reținut că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 188/1999, respectiv în perioada în care reclamantul se afla în concediu medical, perioadă în care raportul de serviciu era suspendat de drept. Nu au fost acordate reclamantului daunele morale, câtă vreme aspectele de fond privind fapta, vinovăția și celelalte elemente ale răspunderii disciplinare nu au fost dezbătute.

Au fost acordate însă drepturile salariale, ca o consecință a anulării măsurii disciplinare și a repunerii reclamantului în situația anterioară. Susținerea pârâtei referitoare la faptul că prin Decizia nr. 1458 din 30 iunie 2008 a A.P.I.A. a fost desființată funcția reclamantului prin reorganizarea structurii A.P.I.A. nu a fost primită, instanța de fond reținând că deși s-a desființat postul de șef serviciu, atât din decizia susmenționată cât și din adresa din 4 iulie 2008 a A.P.I.A., rezultă că anumite servicii s-au reorganizat și au devenit compartimente, iar altele și-au schimbat denumirea. S-a mai apreciat că în oricare dintre situații, există în continuare funcții publice de conducere a compartimentelor sau serviciilor respective, astfel încât, reintegrarea reclamantului se va realiza în funcția de conducere deținută, sau în cea echivalentă, intervenită prin reorganizarea autorității publice.

Împotriva încheierii de ședință din data de 2 decembrie 2009 și împotriva sentinței nr. 28 din data de 28 ianuarie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta A.P.I.A. prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și, în primul rând, modificarea încheierii de ședință din data de 2 noiembrie 2009 în sensul respingerii capătului de cerere prin care s-a cerut suspendarea executării Deciziei nr. 902 din 5 mai 2008 până la pronunțarea instanței de fond și, apoi, casarea sentinței nr. 28 din data de 28 ianuarie 2010 și pe fond respingerea ca nefondat și neîntemeiat a capătului de cerere din acțiunea reclamantului prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 902 din 5 mai 2008 emisă de directorul general al A.P.I.A., reintegrarea reclamantului C.I.

în funcția de conducere deținută sau în cea echivalentă și obligarea A.P.I.A. la plata drepturilor salariale cuvenite funcției deținute în cuantum reactualizat până la încadrarea efectivă. Recurenta a învederat, prin motivele de recurs, că instanța de fond în mod greșit a admis capătul de cerere din acțiunea reclamantului prin care s-a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 902/5 mai 2008 emisă de directorul general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, reținând în mod eronat că prin aplicarea acestui act normativ s-ar aduce prejudicii materiale și morale funcționarului public, care ar fi lipsit de venituri, deoarece se afla într-o stare specială de boală, fiind internat în spital inclusiv la data emiterii actului de sancționare disciplinară.

Invocarea de către curtea de apel a Recomandării nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă excede cadrului procesual, deoarece Comitetul, în jurisprudența sa, a statuat în mod constant că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta și aplica legislația internă. De altfel, s-a precizat că Recomandările Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei nu sunt obligatorii în nici un caz, fiind considerate „legislație moderată", adică un set de reguli de conduită care, în principiu, nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic.

Recurenta a precizat, prin motivele formulate prin cererea de recurs îndreptată împotriva Sentinței nr. 28 din data de 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, că raportul de serviciu al reclamantului a încetat la data de 27 martie 2009 și nicidecum în perioada în care acesta se afla în concediu de boala, așa cum susține instanța de fond prin considerentele hotărârii atacate. Instanța de fond și-a argumentat decizia luată în dosar numai prin câteva fraze, susținând faptul că nu a făcut nici un fel de control cu privire la temeinicia actului, aspectele de fond privind fapta, vinovăția și celelalte elemente ale răspunderii disciplinare nefiind dezbătute.

Prima instanță, s-a precizat, s-a limitat a analiza actul administrativ atacat doar sub aspect formal, întreaga sentință, cu excepția ultimei file, reprezentând o prezentare a „istoriei" acestui dosar (sentințele pronunțate de diverse instanțe, motivarea acestora, susținerile părților din diferite faze procesuale, susțineri preluate din sentințe, etc.). Or, având în vedere că reclamantul a fost destituit din funcție pentru considerente de ordine disciplinară, actul administrativ fiind emis cu respectarea normelor legale în vigoare, se impune admiterea recursului, casarea Sentinței nr. 28 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal și pe fond respingerea ca nefondat a capătului de cerere din acțiune prin care reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 902 din 5 mai 2008 emisă de Directorul general al A.P.I.A.

Intimatul C.I. a invocat, prin notele scrise depuse în cauză, excepția lipsei calității de reprezentant al semnatarului cererii de recurs, motivându-se ci recursul nu este semnat de persoana autorizată a fi reprezentantul legal al recurentei, respectiv directorul general al A.P.I.A., cel care are competența angajării în justiție a autorității recurente. Prin aceleași note scrise intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținându-se că instanța de fond a aplicat și respectat o dispoziție imperativă și clară a legii, respectiv art. 36 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, care prevede că raportul de serviciu al nu poate înceta și nu poate fi modificat decât din inițiativa funcționarului public în cauză.

Or, s-a dovedit în cauză că la data emiterii Deciziei nr. 902 din 5 mai 2008 intimatul reclamant se afla în concediu medical din data de 4 mai 2008. Excepția lipsei calității de reprezentant al semnatarului cererii de recurs - doamna M.S., directorul Direcției juridice și contencios a A.P.I.A. - este neîntemeiată și va fi respinsă, fiind probat cu Decizia nr. 2074 din data de 16 iulie 2008 a directorului general al A.P.I.A. că au fost delegate în favoarea semnatarului cererii de recurs competențele reprezentantului legal al autorității administrative recurente în materia reprezentării în justiție, a semnării actelor de procedură elaborate de D.J.C, serviciul contencios și de semnare a mandatelor de reprezentare în instanță a A.P.I.A.

Recursurile sunt nefondate. În mod întemeiat prima instanță, prin încheierea de ședință din data de 2 noiembrie 2009, a admis cererea reclamantului și a dispus suspendarea până la pronunțarea instanței de fond a executării Deciziei nr. 902 din 5 mai 2008 emisă de directorul general al A.P.I.A., prin care față de reclamantul C.I. s-a luat măsura destituirii din funcția publică de Șef serviciu I.A.C.S. din cadrul C.J. Dolj al A.P.I.A., reținându-se judicios că sunt întrunite în cauză cele două condiții cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, anume cazul bine justificat Și prevenirea unei pagube iminente.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Prin „cazuri bine justificate" se înțelege, în sensul legii, „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ" (art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004), iar prin „pagubă iminentă" se desemnează „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public" (art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare).

Suspendarea executării actului administrativ atacat de către reclamantă pe calea contenciosului administrativ se impunea, în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care s-a probat că este îndeplinită atât condiția cazului bine justificat (întrucât motivele de fapt și de drept invocate prin contestația administrativă și prin acțiunea în contencios administrativ formulate sunt de natură să determine o serioasă îndoială sub aspectul legalității și temeiniciei Deciziei nr. 902 din 5 mai 2008 emisă de directorul general al A.P.I.A.) cât și cerința prevenirii unei pagube iminente (deoarece punerea în executare a actului administrativ unilateral cu caracter individual atacat de intimat prin care s-a dispus destituirea din funcția publică este de natură sa-i provoace reclamantului o pagubă iminentă de ordin material, constând în lipsirea de drepturile salariale).

Sub aspectul fondului, se constată că în mod legal instanța de fond a admis, prin sentința nr. 28 din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiunea reclamantului, și a dispus anularea Deciziei nr. 902 din data de 5 mai 2008 emisă de directorul general al A.P.I.A., reintegrarea reclamantului în funcția de conducere deținută sau în cea echivalentă intervenită prin reorganizarea autorității publice A.P.I.A – C.J. Dolj și obligarea autorității publice pârâte la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite pentru funcția deținută în cuantum reactualizat până la încadrarea efectivă.

Într-adevăr, prima instanță a făcut, în cauză, o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art. 36 (care stipulează că în perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate și a celor pentru creșterea și îngrijirea copiilor raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa funcționarului public în cauză), art. 94 alin. (1) lit. h) (care stabilește că raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se află, printre altele, în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, pe perioadă mai mare de o lună, în condițiile legii) și art. 106 (care precizează, în alin. (1), că în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public, și în alin. 2, că la solicitarea funcționarului public,

instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007. Este necontestat că prin Decizia nr. 902 din 5 mai 2008 emisă de directorul general al A.P.I.A. reclamantul a fost sancționat disciplinar, în temeiul prevederilor art. 77 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999, cu destituirea din funcția publică de șef serviciu la serviciul I.A.C.S. din cadrul C.J.

Dolj începând cu data de 15 mai 2008. Decizia sus menționată, cum corect a reținut prima instanță este nelegală, fiind emisă cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 36 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, în condițiile în care cu actele medicale depuse la dosarul cauzei reclamantul a probat că în perioada 4 mai 2008 - 31 iulie 2008 s-a aflat în incapacitate temporară de muncă. Pe cale de consecință, judecătorul fondului a examinat legalitatea actului administrativ atacat pe calea contenciosului administrativ numai prin prisma respectării sau nu a prevederilor art. 36 din Legea nr. 188/1999 și nu a mai cercetat fondul pricinii, procedând astfel în mod întemeiat la admiterea acțiunii reclamantului, la anularea Deciziei nr. 902 din 5 mai 2008 emisă de directorul general a A.P.I.A., la reintegrarea intimatului în funcția de conducere deținută sau în cea echivalentă intervenită prin reorganizarea C.J.

Dolj din cadrul A.P.I.A. și la obligarea autorității publice pârâte la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite funcției deținute în cuantum reactualizat până la încadrarea efectivă. În aceste condiții, constatând că motivele de recurs invocate în litigiu nu sunt întemeiate se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat atât a recursului declarat de A.P.I.A. împotriva încheierii de ședință din data de 2 noiembrie 2009 cât și a recursului declarat de aceeași parte împotriva sentinței civile nr. 28 din data de 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei calității de reprezentat invocată de intimatul-reclamant C.I. Respinge recursul declarat de A.P.I.A. împotriva Sentinței civile nr. 28 din 25 ianuarie 2010 și Încheierii din 2 noiembrie 2009 ale Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 februarie 2011.