ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1484/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1.Cererea de chemare în judecată și procedura derulată în primă instanță Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul D.R.S.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A., să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. 3105 din 10 noiembrie 2008 emisă de aceasta și totodată să se dispună suspendarea executării acestei decizii. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia contestată a fost destituit din funcția publică de director executiv al A.P.I.A.

- Centrul județean Dolj, ca sancțiune disciplinară, în temeiul art. 77, alin. (3), lit. e), coroborat cu art. 101 lit. a) Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, funcție publică în care urma să fie reintegrat începând cu 17 noiembrie 2008, conform deciziei nr. 3104 din 10 noiembrie 2008 emisă de către A.P.I.A.. astfel, decizia atacată încalcă o hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă nr. 256 din 14 octombrie 2008, pe care instituția pârâtă trebuia să o pună in executare.

Reclamantul a susținut că decizia atacată este lovită de nulitate absolută pentru că a fost emisă după sesizarea organelor de cercetare penală, fiind încălcate astfel dispozițiile imperative ale art. 77 alin. (6) Legea nr. 188/1999, care prevăd că „în cazul în care fapta funcționarului public a fost sesizată ca abatere disciplinara și ca infracțiune, procedura răspunderii disciplinare se suspendă(...)", fiind emisă deci în perioada în care cercetarea administrativă era suspendată de drept. Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, susținând temeinicia și legalitatea deciziei atacate, emise ulterior deciziei de numire a reclamantului în funcția publică de conducere de director executiv, ca urmare a săvârșirii de către reclamant a trei abateri disciplinare, grave și foarte grave, în perioada în care acesta ocupa funcția publică de conducere de director la A.P.I.A.

- Centrul Județean Dolj. Arată că împrejurarea că reclamantul a fost numit ulterior în funcția publică de conducere de director executiv, ca urmare a hotărârii judecătorești, nu poate conduce la neaplicarea sancțiunii disciplinare propuse de Comisia de disciplină, ori la nulitatea actului administrativ de destituire, iar faptele cercetate ca abateri disciplinare nu sunt aceleași cu cele la care se face referire în adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova. Prin sentința nr. 5 din data de 15 ianuarie 2010, prima instanță, a admis cererea formulată de către reclamant privind suspendarea executării deciziei 3105 din 10 noiembrie 2008 emisă de autoritatea pârâtă, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 235 din 15 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, anulând decizia nr. 3105 din 10 noiembrie 2008 emisă de Directorul general al A.P.I.A.. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță, a reținut, în esență, următoarele: Prin decizia contestată, reclamantul a fost destituit din funcția publică de director executiv al A.P.I.A. - Centrul județean Dolj, procedura disciplinară împotriva acestuia fiind declanșată ca urmare a sesizării efectuate de directorul executiv interimar cu privire la refuzul sistematic și nejustificat de îndeplinire a sarcinilor și atribuțiilor de serviciu, refuzul de a preda un aparat foto și cheia de rezervă de la autoturismul marca H.T., și pătrunderea reclamantului în sediul Centrului județean A.P.I.A.

Dolj, în data de 08 august 2008, însoțit de o persoană necunoscută, căreia i-a permis, fără a fi autorizat în acest sens, să acceseze un calculator conectat la rețeaua VPN a A.P.I.A. Pentru această ultimă faptă, Directorul executiv interimar a formulat, în luna august 2008, plângere penală, care a fost înregistrată sub nr. 8801/P/2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.

Potrivit art. 77 alin. (6) Legea nr. 188/1999 atunci când fapta funcționarului public a fost sesizată atât ca abatere disciplinară cât și ca infracțiune, procedura angajării răspunderii disciplinare trebuie suspendată până la pronunțarea soluției în cauza penală, așadar rezultă că suspendarea procedurii angajării răspunderii disciplinare în perioada în care se derulează procesul penal este imperativă, iar nu opțională Prima instanță a reținut că, în speță, s-a continuat cercetarea disciplinară pentru fapta sesizată ca posibilă infracțiune, autoritatea pârâtă încălcând astfel dispozițiile imperative ale legii.

sancțiunea aplicabilă este anularea actului administrativ prin care a fost adoptată o asemenea soluție nelegală, apărarea pârâtei, potrivit căreia cercetarea disciplinară a vizat și alte fapte, situație în care nu se impunea suspendarea, neputând fi primită, deoarece cercetarea disciplinară ar fi trebuit să se desfășoare doar pentru acele fapte, nu și pentru cea sesizată ca infracțiune. Totodată, a reținut că a fost îngrădit în mod absolut accesul reclamantului la documentele cercetării și implicit al instanței la verificarea existenței și realității abaterilor disciplinare, prin prisma probelor administrate, astfel că se impunea detalierea motivelor, în sensul de a se prezenta indiciile din care să rezulte că funcționarul public a cărei faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară putea influența cercetarea administrativă, argumentele pentru alegerea măsurii propuse și probele avute în vedere.

Concluzionând, judecătorul fondului a constatat că actul administrativ atacat este nemotivat și a avut în vedere că motivarea reprezintă o obligație generală a autorității publice, aplicabilă oricărui act administrativ, îndeplinind un dublu rol, acela de transparență în profitul beneficiarului actului, care va putea să verifice dacă actul este sau nu întemeiat, și acela de a conferi instanței un instrument eficient în vederea realizării controlului judiciar. 3. Recursul declarat în cauză Autoritatea pârâtă a atacat cu recurs sentința menționată, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a reprodus conținutul întâmpinării depuse la dosarul de fond și a arătat că instanța de fond a reținut greșit aplicabilitatea, în speță, a prevederilor art. 77 alin. (6) Legea nr. 188/1999, intimatul-reclamant fiind cercetat disciplinar pentru fapte încadrate în prevederile art. 77 alin. (2) lit. f), g), i) și j) Legea nr. 188/1999 ca abateri disciplinare, pentru care nu există și o încadrare penală corespunzătoare. Recurenta-pârâtă a mai arătat că instanța de fond a reținut greșit că intimatul-reclamant avea dreptul de a accesa orice calculator din instituție în virtutea funcției de director, acceptând apărările acestuia, din care a reieșit ideea că în exercitarea funcției publice, a acordat prioritate interesului personal, în dauna celui public.

În fine, recurenta-pârâtă a arătat că instanța a reținut fără temei că actul administrativ contestat nu este motivat, deși acesta cuprinde toate elementele prevăzute în art. 50 alin. (3) H.G. nr. 1344/2007, fiind emis în conformitate cu prevederile legale. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ. și ținând seama de înscrisurile depuse la dosar în toate fazele procesuale, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1.Argumente de fapt și de drept relevante Intimatul-reclamant a supus controlului exercitat de instanța de contencios administrativ, potrivit art. 80 Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, decizia nr. 3105 din 10 noiembrie 2008, emisă de Directorul General al A.P.I.A., prin care a fost sancționat disciplinar cu destituirea din funcția publică deținută, în temeiul art. 77 alin. (3) lit. l), coroborat cu art. 101 lit. a) Legea nr. 188/1999. Abaterile reținute în sarcina intimatului- reclamant au fost încadrate de autoritatea emitentă în prevederile art. 77 alin. (2) lit. f), g) i) și j) teza I Legea nr. 188/1999 și constau, în esență, în următoarele elemente de fapt: - intrarea în sediul Centrului județean A.P.I.A.

Dolj la data de 8 august 2008, însoțit de o persoană necunoscută, căreia i-a permis fără a fi autorizat în acest sens, să acceseze un calculator conectat la rețeaua VPN a A.P.I.A., aflat în Biroul Vegetal, executând comenzi care pot avea consecințe extrem de grave în ceea ce privește securitatea rețelei VPN și protecția datelor din aplicațiile cu care lucrează Centrul Județean A.P.I.A. Dolj. - Refuzul repetat al predării cheii de rezervă de la autoturismul H.T., necesar desfășurării corespunzătoare a activității de control pe teren la nivelul Centrului Județean A.P.I.A. Dolj, astfel încât în data de 25 iunie 2008, aflat într-o acțiune de control pe teren în comuna Amarăștii de Jos, situată la 65 de km de Municipiul Craiova, autoturismului respectiv i s-au blocat ușile în câmp, fiind nevoie de cheia de rezervă pentru a i se deschide ușile.

în condiții de caniculă, echipa de control a așteptat timp de 2 ore sosirea lui în comuna respectivă, pentru a deschide mașina cu cheia de rezervă, dar și în aceste condiții, acesta a refuzat să o predea, fără un just temei. - Refuzul sistematic și nejustificat de îndeplinire a sarcinilor și atribuțiilor de serviciu ce îi revin conform fișei postului, întocmită de Directorul Executiv al Centrului Județean Dolj și aprobată de Directorul General al A.P.I.A., în urma punerii în aplicare, a hotărârii judecătorești din data de 19 mai 2008 de repunere în funcția de director.

Sancțiunea disciplinară a fost aplicată în condițiile în care în aceeași zi, sub nr. 3104 din 10 noiembrie 2008, fusese emisă decizia de reintegrare a intimatului- reclamant în funcția de director executiv al Centrului județean Dolj al A.P.I.A., în executarea sentinței nr. 256 din 14 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă ulterior, prin decizia nr. 3655 din 30 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. În ceea ce privește prima dintre cele trei fapte reținute, curtea de apel a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 77 alin. (6) Legea nr. 188/1999, potrivit cărora, atunci când fapta funcționarului public a fost sesizată atât ca abatere disciplinară, cât și ca infracțiune, procedura angajării răspunderii disciplinare se suspendă până la soluționarea cauzei penale.

Textul normativ menționat este formulat în termeni imperativi și instituie o suspendare de drept a procedurii disciplinare, astfel că, după formularea plângerii penale înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova cu nr. 8801/P/2008, fapta privind accesarea neautorizată a sistemului informatic nu putea constitui temei al angajării răspunderii disciplinare, procedura fiind suspendată. Sub acest aspect, critica formulată de recurenta-pârâtă este lipsită de temei, pentru că, de vreme ce elementul material este comun, nu prezintă relevanță împrejurarea că abaterea disciplinară pentru care a fost declanșată cercetarea administrativă poartă o denumire diferită de cea a infracțiunii ce formează obiectul sesizării penale.

Prima instanță a făcut o apreciere justă și asupra celorlalte două fapte reținute ca abateri disciplinare reținând că, în condițiile în care autoritatea emitentă a clasificat depozițiile de martori pe parcursul cercetării disciplinare și a îngrădit accesul reclamantului la documentele dosarului, motivarea actului sancționatoriu este insuficientă și afectează validitatea actului, nefiind în măsură să asigure posibilitatea evaluării modului în care a fost exercitată puterea discreționară, nici în ceea ce privește constatarea faptelor, nici referitor la individualizarea sancțiunii.

În plus față de argumentele reținute de judecătorul fondului și expuse rezumativ la pct. 1.2 din prezenta decizie, pe care instanța de control judiciar și le însușește, se impune mențiunea că, în efectuarea controlului asupra modului în care autoritatea emitentă și-a exercitat dreptul de apreciere în raport cu scopul legii în limitele impuse prin art. 2 alin. (1) lit. n) Legea nr. 554/2004 (definiția excesului de putere) și asupra respectării echilibrului rezonabil dintre interesul public al bunei desfășurări a activității Centrului județean A.P.I.A. și interesul legitim privat al intimatului-reclamant, nu se poate face abstracție de circumstanțele concrete ale sesizării faptelor și derulării procedurii disciplinare.

Relevantă, în acest sens, este împrejurarea că faptele cercetate ca abateri constând în refuzul îndeplinirii sarcinilor de serviciu, încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoririle funcționarului public și manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice vizează o perioadă în care între părți au existat litigii legate de raportul de serviciu al intimatului-reclamant, care fusese eliberat din funcția de conducere de director al Centrului județean A.P.I.A. prin decizia nr. 749 din 18 aprilie 2008. Acea decizie a fost supusă, de asemenea controlului judecătoresc și anulată prin sentința nr. 256 din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă conform deciziei nr. 3655 din 30 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Din raportul Comisiei de disciplină rezultă că executarea deciziei nr. 749 din 18 aprilie 2008 a fost suspendată de Curtea de Apel Craiova prin sentința nr. 119 din 19 mai 2008, dar în toată acea perioadă atribuțiile de conducere au fost exercitate de o altă persoană, care deținea funcția de director executiv. Această împrejurare imprimă un caracter de incertitudine conținutului funcției de director în care se presupune că trebuia reintegrat intimatul-reclamant și, implicit, conținutului abaterilor disciplinare legate de exercitarea funcției respective, incertitudine pe care insuficiența motivării actului de sancționare nu a fost în măsură să o înlăture. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.P.I.A., împotriva sentinței nr. 235 din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 martie 2011.