ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1484/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1484/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

1.Cererea de chemare

în judecată și procedura derulată în primă instanță

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, reclamantul D.R.S.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A.,

să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. 3105 din 10 noiembrie 2008

emisă de aceasta și totodată să se dispună suspendarea executării acestei

decizii.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia contestată a fost destituit din

funcția publică de director executiv al A.P.I.A. - Centrul județean Dolj, ca

sancțiune disciplinară, în temeiul art. 77, alin. (3), lit. e), coroborat cu

art. 101 lit. a) Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, funcție

publică în care urma să fie reintegrat începând cu 17 noiembrie 2008, conform

deciziei nr. 3104 din 10 noiembrie 2008 emisă de către A.P.I.A.. astfel,

decizia atacată încalcă o hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă

nr. 256 din 14 octombrie 2008, pe care instituția pârâtă trebuia să o pună in

executare.

Reclamantul a susținut

că decizia atacată este lovită de nulitate absolută pentru că a fost emisă după

sesizarea organelor de cercetare

penală, fiind încălcate

astfel dispozițiile imperative ale art. 77 alin. (6) Legea nr. 188/1999, care prevăd

că „în cazul în care fapta funcționarului public a fost sesizată ca abatere disciplinara

și ca infracțiune, procedura răspunderii disciplinare se suspendă(...)", fiind

emisă deci în perioada în care cercetarea administrativă era suspendată de drept.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâta a solicitat respingerea acțiunii, susținând temeinicia și legalitatea deciziei

atacate, emise ulterior deciziei de numire a reclamantului în funcția publică de

conducere de director executiv, ca urmare a săvârșirii de către reclamant a trei

abateri disciplinare, grave și foarte grave, în perioada în care acesta ocupa funcția

publică de conducere de director la A.P.I.A. - Centrul Județean Dolj.

Arată că împrejurarea

că reclamantul a fost numit ulterior în funcția publică de conducere de director

executiv, ca urmare a hotărârii judecătorești, nu poate conduce la neaplicarea sancțiunii

disciplinare propuse de Comisia de disciplină, ori la nulitatea actului administrativ

de destituire, iar faptele cercetate ca abateri disciplinare nu sunt aceleași cu

cele la care se face referire în adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.

Prin sentința nr. 5 din

data de 15 ianuarie 2010, prima instanță, a admis cererea formulată de către reclamant

privind suspendarea executării deciziei 3105 din 10 noiembrie 2008 emisă de autoritatea

pârâtă, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 Legea nr.

554/2004.

apel

Prin sentința nr. 235

din 15 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea, anulând decizia nr. 3105 din 10 noiembrie 2008 emisă de Directorul

general al A.P.I.A..

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță, a reținut, în esență, următoarele:

Prin decizia contestată,

reclamantul a fost destituit din funcția publică de director executiv al A.P.I.A.

- Centrul județean Dolj, procedura disciplinară împotriva acestuia fiind declanșată

ca urmare a sesizării efectuate de directorul executiv interimar cu privire la refuzul

sistematic și nejustificat de îndeplinire a sarcinilor și atribuțiilor de serviciu,

refuzul de a preda un aparat foto și cheia de rezervă de la autoturismul marca

H.T., și pătrunderea reclamantului în sediul Centrului județean A.P.I.A. Dolj, în

data de 08 august 2008, însoțit de o persoană necunoscută, căreia i-a permis, fără

a fi autorizat în acest sens, să acceseze un calculator conectat la rețeaua VPN

a A.P.I.A.

Pentru această ultimă

faptă, Directorul executiv interimar a formulat, în luna august 2008, plângere penală,

care a fost înregistrată sub nr. 8801/P/2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Craiova.

Potrivit art. 77

alin. (6) Legea nr. 188/1999 atunci când fapta funcționarului public a fost sesizată

atât ca abatere disciplinară cât și ca infracțiune, procedura angajării răspunderii

disciplinare trebuie suspendată până la pronunțarea soluției în cauza penală, așadar

rezultă că suspendarea procedurii angajării răspunderii disciplinare în perioada

în care se derulează procesul penal este imperativă, iar nu opțională

Prima instanță a reținut

că, în speță, s-a continuat cercetarea disciplinară pentru fapta sesizată ca posibilă

infracțiune, autoritatea pârâtă încălcând astfel dispozițiile imperative ale legii.

sancțiunea aplicabilă este anularea actului administrativ prin care a fost adoptată

o asemenea soluție nelegală, apărarea pârâtei, potrivit căreia cercetarea disciplinară

a vizat și alte fapte, situație în care nu se impunea suspendarea, neputând fi primită,

deoarece cercetarea disciplinară ar fi trebuit să se desfășoare doar pentru acele

fapte, nu și pentru cea sesizată ca infracțiune.

Totodată, a reținut că

a fost îngrădit în mod absolut accesul reclamantului la documentele cercetării și

implicit al instanței la verificarea existenței și realității abaterilor disciplinare,

prin prisma probelor administrate, astfel că se impunea detalierea motivelor, în

sensul de a se prezenta indiciile din care să rezulte că funcționarul public a cărei

faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară putea influența cercetarea administrativă,

argumentele pentru alegerea măsurii propuse și probele avute în vedere.

Concluzionând, judecătorul

fondului a constatat că actul administrativ atacat este nemotivat și a avut în vedere

că motivarea reprezintă o obligație generală a autorității publice, aplicabilă oricărui

act administrativ, îndeplinind un dublu rol, acela de transparență în profitul beneficiarului

actului, care va putea să verifice dacă actul este sau nu întemeiat, și acela de

a conferi instanței un instrument eficient în vederea realizării controlului judiciar.

cauză

Autoritatea pârâtă a atacat

cu recurs sentința menționată, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art.

304 pct. 9 C. proc. civ..

În motivarea căii de atac,

recurenta-pârâtă a reprodus conținutul întâmpinării depuse la dosarul de fond și

a arătat că instanța de fond a reținut greșit aplicabilitatea, în speță, a prevederilor

art. 77 alin. (6) Legea nr. 188/1999, intimatul-reclamant fiind cercetat disciplinar

pentru fapte încadrate în prevederile art. 77 alin. (2) lit. f), g), i) și j) Legea

nr. 188/1999 ca abateri disciplinare, pentru care nu există și o încadrare penală

corespunzătoare.

Recurenta-pârâtă a mai

arătat că instanța de fond a reținut greșit că intimatul-reclamant avea dreptul

de a accesa orice calculator din instituție în virtutea funcției de director, acceptând

apărările acestuia, din care a reieșit ideea că în exercitarea funcției publice,

a acordat prioritate interesului personal, în dauna celui public.

În fine, recurenta-pârâtă

a arătat că instanța a reținut fără temei că actul administrativ contestat nu este

motivat, deși acesta cuprinde toate elementele prevăzute în art. 50 alin. (3) H.G.

nr. 1344/2007, fiind emis în conformitate cu prevederile legale.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ. și ținând seama de înscrisurile depuse la dosar în toate fazele procesuale,

Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1.Argumente de fapt și

de drept relevante

Intimatul-reclamant a

supus controlului exercitat de instanța de contencios administrativ, potrivit

art. 80 Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, decizia nr.

3105 din 10 noiembrie 2008, emisă de Directorul General al A.P.I.A., prin care a

fost sancționat disciplinar cu destituirea din funcția publică deținută, în temeiul

art. 77 alin. (3) lit. l), coroborat cu art. 101 lit. a) Legea nr. 188/1999.

Abaterile reținute în

sarcina intimatului- reclamant au fost încadrate de autoritatea emitentă în prevederile

art. 77 alin. (2) lit. f), g) i) și j) teza I Legea nr. 188/1999 și constau, în

esență, în următoarele elemente de fapt:

- intrarea în sediul Centrului

județean A.P.I.A. Dolj la data de 8 august 2008, însoțit de o persoană necunoscută,

căreia i-a permis fără a fi autorizat în acest sens, să acceseze un calculator conectat

la rețeaua VPN a A.P.I.A., aflat în Biroul Vegetal, executând comenzi care pot avea

consecințe extrem de grave în ceea ce privește securitatea rețelei VPN și protecția

datelor din aplicațiile cu care lucrează Centrul Județean A.P.I.A. Dolj.

- Refuzul repetat al predării

cheii de rezervă de la autoturismul H.T., necesar desfășurării corespunzătoare a

activității de control pe teren la nivelul Centrului Județean A.P.I.A. Dolj, astfel

încât în data de 25 iunie 2008, aflat într-o acțiune de control pe teren în comuna

Amarăștii de Jos, situată la 65 de km de Municipiul Craiova, autoturismului respectiv

i s-au blocat ușile în câmp, fiind nevoie de cheia de rezervă pentru a i se deschide

ușile. în condiții de caniculă, echipa de control a așteptat timp de 2 ore sosirea

lui în comuna respectivă, pentru a deschide mașina cu cheia de rezervă, dar și în

aceste condiții, acesta a refuzat să o predea, fără un just temei.

- Refuzul sistematic și

nejustificat de îndeplinire a sarcinilor și atribuțiilor de serviciu ce îi revin

conform fișei postului, întocmită de Directorul Executiv al Centrului Județean Dolj

și aprobată de Directorul General al A.P.I.A., în urma punerii în aplicare, a hotărârii

judecătorești din data de 19 mai 2008 de repunere în funcția de director.

Sancțiunea disciplinară

a fost aplicată în condițiile în care în aceeași zi, sub nr. 3104 din 10 noiembrie

2008, fusese emisă decizia de reintegrare a intimatului- reclamant în funcția de

director executiv al Centrului județean Dolj al A.P.I.A., în executarea sentinței

nr. 256 din 14 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă ulterior, prin decizia nr. 3655 din

30 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal.

În ceea ce privește prima

dintre cele trei fapte reținute, curtea de apel a făcut aplicarea corectă a prevederilor

art. 77 alin. (6) Legea nr. 188/1999, potrivit cărora, atunci când fapta funcționarului

public a fost sesizată atât ca abatere disciplinară, cât și ca infracțiune, procedura

angajării răspunderii disciplinare se suspendă până la soluționarea cauzei penale.

Textul normativ menționat

este formulat în termeni imperativi și instituie o suspendare de drept a procedurii

disciplinare, astfel că, după formularea plângerii penale înregistrate la Parchetul

de pe lângă Judecătoria Craiova cu nr. 8801/P/2008, fapta privind accesarea neautorizată

a sistemului informatic nu putea constitui temei al angajării răspunderii disciplinare,

procedura fiind suspendată.

Sub acest aspect, critica

formulată de recurenta-pârâtă este lipsită de temei, pentru că, de vreme ce elementul

material este comun, nu prezintă relevanță împrejurarea că abaterea disciplinară

pentru care a fost declanșată cercetarea administrativă poartă o denumire diferită

de cea a infracțiunii ce formează obiectul sesizării penale.

Prima instanță a făcut

o apreciere justă și asupra celorlalte două fapte reținute ca abateri disciplinare

reținând că, în condițiile în care autoritatea emitentă a clasificat depozițiile

de martori pe parcursul cercetării disciplinare și a îngrădit accesul reclamantului

la documentele dosarului, motivarea actului sancționatoriu este insuficientă și

afectează validitatea actului, nefiind în măsură să asigure posibilitatea evaluării

modului în care a fost exercitată puterea discreționară, nici în ceea ce privește

constatarea faptelor, nici referitor la individualizarea sancțiunii.

În plus față de argumentele

reținute de judecătorul fondului și expuse rezumativ la pct. 1.2 din prezenta decizie,

pe care instanța de control judiciar și le însușește, se impune mențiunea că, în

efectuarea controlului asupra modului în care autoritatea emitentă și-a exercitat

dreptul de apreciere în raport cu scopul legii în limitele impuse prin art. 2

alin. (1) lit. n) Legea nr. 554/2004 (definiția excesului de putere) și asupra respectării

echilibrului rezonabil dintre interesul public al bunei desfășurări a activității

Centrului județean A.P.I.A. și interesul legitim privat al intimatului-reclamant,

nu se poate face abstracție de circumstanțele concrete ale sesizării faptelor și

derulării procedurii disciplinare.

Relevantă, în acest sens,

este împrejurarea că faptele cercetate ca abateri constând în refuzul îndeplinirii

sarcinilor de serviciu, încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoririle

funcționarului public și manifestări care aduc atingere prestigiului autorității

sau instituției publice vizează o perioadă în care între părți au existat litigii

legate de raportul de serviciu al intimatului-reclamant, care fusese eliberat din

funcția de conducere de director al Centrului județean A.P.I.A. prin decizia

nr. 749 din 18 aprilie 2008.

Acea decizie a fost supusă,

de asemenea controlului judecătoresc și anulată prin sentința nr. 256 din 14 octombrie

2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă

conform deciziei nr. 3655 din 30 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Din raportul Comisiei

de disciplină rezultă că executarea deciziei nr. 749 din 18 aprilie 2008 a fost

suspendată de Curtea de Apel Craiova prin sentința nr. 119 din 19 mai 2008, dar

în toată acea perioadă atribuțiile de conducere au fost exercitate de o altă persoană,

care deținea funcția de director executiv. Această împrejurare imprimă un caracter

de incertitudine conținutului funcției de director în care se presupune că trebuia

reintegrat intimatul-reclamant și, implicit, conținutului abaterilor disciplinare

legate de exercitarea funcției respective, incertitudine pe care insuficiența motivării

actului de sancționare nu a fost în măsură să o înlăture.

adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței, potrivit

art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.P.I.A., împotriva

sentinței nr. 235 din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 martie

2011.