ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 749/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 328 din 11 aprilie 2007

pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția comercială și de contencios

administrativ, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC T.S. SA în

contradictoriu cu pârâtele S.E. și A.F. „S.”, acțiune ce a avut ca obiect

constatarea rezilierii contractului din 6 iunie 2001 și evacuarea pârâtelor din

spațiul situat în Satu Mare.

Prin aceeași sentință

a fost respinsă și cererea reconvențională a pârâtelor - reclamante prin care

au solicitat contravaloarea investițiilor efectuate la spațiul în litigiu.

S-a reținut că, în

raport de prevederile art. 111 C. proc. civ. petitul privind rezilierea

contractului de închiriere nu este admisibil întrucât reclamanta are la

îndemână acțiunea în realizare.

Cu privire la cererea

reconvențională s-a luat în considerare faptul că pârâtele reclamante au

înțeles să o susțină doar în situația în care se va admite acțiunea principală

motiv pentru care această cerere a fost respinsă.

Prin Decizia nr. 106

din 11 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a fost admis ca fondat apelul declarat

de SC T.S. SA, împotriva sentinței pe care a schimbat-o în parte, în sensul că

s-a admis acțiunea reclamantei și s-a constatat denunțarea contractului de

închiriere din 6 iunie 2001, dispunându-se evacuarea pârâților din spațiul

situat în Satu Mare, cu obligarea acestora la plata sumei de 50.5 lei

cheltuieli de judecată.

Mențiunile sentinței

cu privire la respingerea cererii reconvenționale au fost menținute.

S-a reținut, în

considerente că, părțile unei convenții sunt libere să stabilească cum doresc

raporturile juridice pe care înțeleg să le încheie conform principiilor

libertății contractuale și autonomiei de voință a părților, singura excepție

fiind aceea că prin acordul lor să nu aducă atingere ordinii publice sau

bunelor moravuri, situație care însă, nu s-a dovedit în cauză.

Drept urmare, prin

notificarea din 6 ianuarie 2006 făcută în temeiul art. 11 din contract, acesta

a fost desființat, pârâtele nemaiavând un titlu valabil în baza căruia să poată

folosi spațiul.

Pârâta S.E. a

formulat recurs împotriva acestei decizii pe care a considerat-o nelegală,

solicitând în principal admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei

în sensul respingerii apelului ca nefondat și, în subsidiar, modificarea în

parte în sensul admiterii cererii reconvenționale.

În esență, recurenta

a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. considerând că decizia a

fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 111 C. proc. civ.

Recursul nu este

timbrat.

Potrivit prevederilor

Legii nr. 146/1997 modificată cererile adresate instanțelor sunt supuse taxelor

judiciare de timbru, taxe ce se plătesc anticipat.

Recursul promovat de

pârâtă nu a fost timbrat anticipat motiv pentru care, instanța a procedat la

citarea recurentei cu mențiunea ca până la primul termen de judecată - 26

februarie 2008 - să facă dovada achitării taxei de timbru cu valoarea de 1.756,77

lei și a timbrului judiciar de 3,3 lei.

Cum la termenul

stabilit aceasta nu s-a conformat obligațiilor de plată urmează a se da

eficiență prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 în sensul că va

anula ca netimbrat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca

netimbrat, recursul declarat de pârâta A.F. „S.” prin S.E. împotriva Deciziei nr.

106/C/A din 11 septembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 februarie 2008.