ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 106/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 106/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
La data de 3 august 2006, reclamanta
Direcția Generală de Pașapoarte București a chemat în
judecată pe pârâta T.E.V., solicitând instanței ca prin
hotărârea ce se va pronunța să se dispună transformarea măsurii
de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului în
măsura de restrângere a dreptului la liberă circulație în
statele Uniunii Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a susținut că pârâta a fost returnată din Belgia la
data de 14 octombrie 2003 în Baza Acordului de Readmisie încheiat de România cu
această țară, aprobat prin Legea nr. 245/1997, împotriva sa
fiind dispusă suspendarea temporară a dreptului de folosire a
pașaportului până la data de 14 octombrie 2007 în conformitate cu
dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997 privind
regimul pașapoartelor, cu modificările și completările
ulterioare.
Prin sentința civilă nr.
847 din 8 august 2006, Tribunalul Prahova, a admis cererea și a dispus
transformarea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire
a pașaportului în măsura de restrângere a dreptului la liberă
circulație în statele Uniunii Europene, în ce o privește pe pârâta,
pe o perioadă de 3 ani, reținând că Legea nr. 248/2005 prevede
posibilitatea transformării măsurii de suspendare în cazul
cetățenilor români returnați în baza Acordurilor de Readmisie
încheiate de România cu alte state.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel pârâta T.E.V., formulând și cerere de repunere în termenul
de apel, pe considerentul că, în perioada 15-30 august 2006, a fost
plecată în sejur pe litoralul Mării Negre și a găsit
hotărârea la întoarcerea în domiciliul său.
A arătat apelanta și
faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra datei de la
care începe să curgă perioada de 3 ani de restrângere a dreptului la
libera circulație, apreciind ca fiind data de 14 octombrie 2003, când a
fost privată de dreptul de a folosi pașaportul.
Curtea de Apel Ploiești,
secția civilă, prin decizia nr. 276 din 5 octombrie 2006, a respins
cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelanta T.E.V.
și a admis excepția tardivității declarării apelului.
A respins ca tardiv formulat apelul
declarat de pârâta T.E.V. împotriva sentinței civile nr. 847 din 8 august
2006, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Pentru a decide astfel,
instanța de apel, a reținut, în esență, că
sentința civilă nr. 847 din 8 august 2006 a fost comunicată
apelantei la data de 16 august 2006, dovada de îndeplinire a procedurii de
comunicare fiind semnată personal de către aceasta.
Calea de atac a apelului a fost
exercitată de apelantă la data de 4 septembrie 2006, după
expirarea termenului de 5 zile de la comunicare, conform art. 39 alin. (5) din
Legea nr. 248/2005.
Motivul de repunere în termenul de
apel, invocat de apelantă, nu a fost reținut, întrucât aceasta a
semnat personal dovada de comunicare a hotărârii, la data de 16 august
Pe de altă parte, faptul că apelanta s-a aflat în concediu de
odihnă în perioada 15-30 august 2006, nu constituie o împrejurare mai
presus de voința sa, în exercitarea căii de atac a apelului, ci
denotă lipsa de diligențe a apelantei în exercitarea drepturilor sale
procesuale în condițiile și termenele prevăzute de lege.
Împotriva acestei decizii, a
declarat recurs pârâta T.E.V., invocând aplicarea greșită a
dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., privind repunerea în termenul de
apel.
În sprijinul acestei susțineri,
recurenta arată că, în perioada 15-30 august 2006 a fost plecată
pe litoral, că întâmplător a aflat de termenul de judecată din
data de 5 octombrie 2006, când procedura de citare a fost făcută prin
afișare, fapt pentru care a formulat cerere pentru lipsă de
apărare, dar instanța a trecut la judecarea cauzei încălcându-i
astfel dreptul de apărare.
Recurenta a anexat la prezentul
recurs chitanța și factura de plată a cazării în perioada
15-30 august 2006 și contractul individual de muncă, acte
adiționale și acte contabile emise de SC T.
&
C. SRL Mizil.
Recursul este nefondat
Potrivit dispozițiilor art. 103
C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și
neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage
decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea
dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus
de voința ei.
Faptul că recurenta s-a aflat
pe litoralul Mării Negre în perioada 15-30 august 2006, nu poate constitui
o împrejurare mai presus de voința părții, în înțelesul
art. 103 alin. (1) C. proc. civ., în măsură să determine
admisibilitatea cererii de repunere în termenul de exercitare a căii de
atac, atâta vreme cât aceasta a semnat personal dovada de îndeplinire a
procedurii de comunicare a sentinței civile nr. 847 din 16 august 2006
pronunțată de Tribunalul Prahova.
Este nefondată și critica
vizând încălcarea dreptului la apărare.
Sub acest aspect, în vederea
realizării principiului celerității soluționării
cauzelor civile, instanța poate să acorde un singur termen pentru
lipsă de apărare, temeinic motivat.
În speță, cererea de
amânare pentru lipsă de apărare formulată de recurentă, pe
motiv că nu a putut ține legătura cu avocat C., corect a fost
respinsă, dat fiind că la termenul de judecată din data de 5
octombrie 2006, din partea apelantei-pârâte s-a prezentat avocat C., că
citația a fost primită la 20 septembrie 2006 și de caracterul
urgent al soluționării cauzelor având ca obiect Legea nr. 248/2005,
nefiind îndeplinite cerințele art. 156 C. proc. civ..
Față de cele expuse în
temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de
pârâta T.E.V. împotriva deciziei nr. 276 din 5 octombrie 2006 a Curții de
Apel Ploiești, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2007.