ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2603/2023

Ședința publică din data de 13 decembrie 2023

Deliberând asupra recursului, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 36 din 27 ianuarie 2011, pronunțată în rejudecarea cauzei, Tribunalul Arad a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în privința capetelor de cerere având ca obiect obținerea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilele cu nr. top. xb.l/l, respectiv cu nr. top. xb.2.a transcrise din CF nr. x Arad în CF nr. x Arad (convertită în format electronic în CF nr. x Arad) și revendicarea acestor imobile; a admis excepția decăderii reclamantului din dreptul de a solicita măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilele sus-menționate; a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad, secția civilă în soluționarea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de privatizare a societății Constar S.A. Arad; a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în constatarea nulității absolute a contractelor de privatizare a societății Constar S.A. Arad, precum și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2000 încheiat între Constar S.A. și A. S.R.L. Arad; a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului față de pârâta Primăria Municipiului Arad; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primarul Municipiului Arad, Municipiul Arad prin primar și AVAS București; a admis în parte acțiunea formulată, modificată și precizată de reclamant; a constatat preluarea abuzivă cu titlu valabil a imobilelor înscrise în CF x cu nr. top. xa.l.l.l.2, respectiv cu nr. top. xa.2.2.b.2 și transcrise în CF nr. x Arad (convertită în format electronic în CF nr. x Arad); a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/2006, încheiat între pârâtele A. S.R.L. Arad și B. S.A. Arad; a anulat decizia nr. 106 din 31 octombrie 2007 emisă de pârâta B. S.A. Arad în soluționarea notificării formulate de reclamant; a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii pentru imobilele înscrise în CF x Arad cu nr. top. xa.l.l.l.2 și în CF nr. x Arad cum. top. xa.2.2.b.2 în condițiile titlului VII și a obligat-o pe pârâta AVAS București să formuleze o propunere în acest sens; a respins restul pretențiilor reclamantului și l-a obligat pe acesta să plătească prin intermediul Biroului local de expertize judiciare de pe lângă Tribunalul Arad în contul expertului tehnic judiciar C. suma de 400 RON reprezentând diferența de onorariu expert.

Prin cererea de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 36 din 27 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul civil nr. x/2007 înregistrată pe rolul tribunalului la 11 august 2020, petentul D. a solicitat instanței să statueze că alin. (8) și alin. (11) ale dispozitivului sentinței au înțelesul că preluarea abuzivă și dreptul la măsuri reparatorii se referă nu numai la terenul în suprafață de 1813 mp înscris în CF x Arad - identificat sub nr. top. xa.l. 1.1.2, ci și la construcțiile supraedificate pe terenul menționat, enumerate expres în cartea funciară.

Primul ciclu procesual

Prin încheierea din 19 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2020 s-a respins excepția autorității de lucru judecat.

S-a respins cererea de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 36 din 27 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2011 formulată de petentul D. în contradictoriu cu intimații Primăria Municipiului Arad, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, A. S.R.L., B. S.A., Primarul Municipiului Arad, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Constar S.A. prin E..

Prin decizia civilă nr. 338 din 15 decembrie 2021, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul formulat de reclamantul D. împotriva încheierii din 19 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2020. A desființat încheierea civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Arad. A respins cererea de aderare la apel, formulată de intimații Primăria Municipiului Arad și Primarul Municipiului Arad.

Prin decizia civilă nr. 1981 din 20 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepția inadmisibilității recursului incident, invocată de recurenta-pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului. A respins excepția tardivității recursului incident, invocată de intimata-pârâtă B. S.A. și de recurenta-pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului. A respins excepția nulității recursului incident, invocată de intimata-pârâtă B. S.A.. A respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Primăria Municipiului Arad și Primarul Municipiului Arad, de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului și recursul incident declarat de reclamantul D. împotriva deciziei civile nr. 338 din 15 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Al doilea ciclu procesual

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la 24 noiembrie 2022 la Tribunalul Arad sub nr. x/2022.

Prin încheierea civilă pronunțată la 11 ianuarie 2023 în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Arad a admis cererea de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 36 din 27 ianuarie 2011, pronunțată în dosarul nr. x/2011, formulată de petentul D., în contradictoriu cu intimații Primăria Municipiului Arad, Statul Român prin Ministerul Finanțelor, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, A. S.R.L., B. S.A., Primarul Municipiului Arad, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Constar S.A., prin E., și a stabilit că atât constatarea preluării abuzive, cât și dreptul la măsuri reparatorii, cu referire la imobilul înscris în CF x Arad nr. top. xa.1.1.1.2, includ terenul intravilan în suprafață de 1813 mp și construcțiile supraedificate pe acesta, astfel cum apar acestea consemnate în cartea funciară, fără acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 135 din 11 mai 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul declarat de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva încheierii din 11 ianuarie 2023, pronunțate de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu reclamantul D. și pârâții B. S.A., A. și Fiii S.R.L., Constar S.A., prin E., Primarul Municipiului Arad, Primăria Municipiului Arad și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut următoarele argumente esențiale:

Verificând obiectul cererii de chemare în judecată deduse judecății, astfel cum rezultă din examinarea sentinței, se constată că Tribunalul Arad a făcut trimitere la faptul că "imobilele intravilan cu casă situat în Arad, str. x și intravilan înscrise sub A I-1-2 în CF x Arad sub nr. top. xa.1.1.1.2 în suprafață de 1813mp și respectiv sub nr. top. xa.2.2.b.2 în suprafață de 32 mp au constituit proprietatea tabulară a reclamantului D. intabulat sub B3 în anul 1944", reținând totodată că, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară "pe terenul cu nr. top. xa.2.2.b.2. în suprafață de 32 mp, nu au existat clădiri, iar clădirile care au fost amplasate pe celelalte trei parcele au fost demolate [...] dintre clădirile vechi existând doar cea cu destinația cabină-poartă amplasată pe imobilul cu nr. top. xb.1.1.."

Din dispozitivul sentinței reiese cu claritate că judecătorul a intenționat să respingă acțiunea pentru imobilele cu nr. top. xb.l/l, respectiv cu nr. top. xb.2.a transcrise din CF nr. x Arad în CF nr. x Arad (convertită în format electronic în CF nr. x Arad) și revendicarea acestor imobile; și să admită pentru imobilele înscrise în CF x cu nr. top. xa.l.l.l.2, respectiv cu nr. top. xa.2.2.b.2 și transcrise în CF nr. x Arad (convertită în format electronic în CF nr. x Arad. Din tehnica de redactare a minutei se poate observa că judecătorul s-a referit în privința petitelor respinse doar la modalitatea de identificare a imobilelor, fără a adăuga și respingerea solicitării în privința construcțiilor. Din moment ce imobilul înscris în cartea funciară figura ca fiind teren cu construcții, iar în cauză a fost administrat probatoriu inclusiv în vederea stabilirii care dintre terenuri erau în concret afectate de construcții și care nu, și instanța a constatat că în speță a fost vorba despre o preluare cu titlu valabil în condițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, ceea ce trimite obligatoriu la art. 10 din Legea nr. 10/2001 - ipoteza de la alin. (1), se desprinde și concluzia că dreptul la măsuri reparatorii include și construcțiile. O intenție a judecătorului de a respinge cererea cu privire la construcții ar fi presupus atât marcarea soluției ca atare în dispozitivul sentinței, cât și arătarea argumentelor pentru care respectivele construcții, incluse în probatoriu, au fost înlăturate și în ce temei. În plus, chiar art. 6 din Legea nr. 10/2011 prevede că "Prin imobile, în sensul prezentei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții." În concluzie, față de considerentele instanței, având la bază dovezile de la dosar (raportul de expertiză și mențiunile din cartea funciară), curtea de apel a reținut că în cuprinsul sentinței se reflectă constatarea preluării abuzive și dreptul la măsuri reparatorii, cu referire la imobilul înscris în CF x Arad nr. top. xa.1.1.1.2, ca incluzând atât terenul intravilan în suprafață de 1813 mp, cât și în construcțiile supraedificate pe acesta, astfel cum corect a stabilit prima instanță.

Curtea de apel a apreciat, ca nefondate, susținerile din apel referitoare la necontestarea deciziei nr. 21 din 6 februarie 2015, emisă de AAAS, deoarece aceasta conține dispoziții care preiau identic minuta sentinței civile în discuție, iar abia în momentul punerii în executare silită s-a putut sesiza problema practică generată de modul de interpretare a dispozițiilor sentinței, astfel că la momentul emiterii deciziei de către AAAS partea beneficiară a unei hotărâri judecătorești definitive, mulțumită de preluarea întocmai în decizie a dispozitivul hotărârii judecătorești, nu justifica un interes în promovarea unei acțiuni împotriva deciziei.

Referitor la încheierea apelată, curtea de apel a observat că hotărârea este motivată atât prin raportare la aspectele învederate prin cererea lămurire, la chestiunile invocate prin întâmpinările depuse la dosar, cât și la probele administrate în cauză, în limitele trimiterii spre rejudecare, fiind indicate totodată care sunt normele de drept aplicabile. De altfel, este important a se reține că decisivă în aprecierea unei hotărâri judecătorești nu este întinderea acesteia, ci calitatea, reflectată în conținut și în modalitatea în care s-a răspuns argumentat la cererile părților implicate în litigiu, ceea ce Tribunalul Arad a făcut.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a puterii de lucru judecat, instanța de apel a constatat că acest aspect a fost tranșat în primul ciclu procesual, prin decizia civilă nr. 338 din 15 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, care a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 1981 din 20 octombrie 2022, pronunțată în dosar nr. x/2020.

Legat de neindicarea în mod explicit a construcțiilor supraedificate, curtea de apel a apreciat că au fost respectate limitele învestirii și astfel a folosită strict terminologia de care a uzat și judecătorul fondului în sentința civilă nr. 36 din 27 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2007, din care face parte integrantă și raportul de expertiză tehnică administrat în cauză, care conține cuvenitele clarificări (necesare pentru aplicarea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 invocate de apelantă).

Împotriva deciziei civile nr. 135 din 11 mai 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS), prin care a solicitat casarea deciziei recurate, în sensul respingerii cererii de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 36 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Arad, secția I civilă, formulând următoarele critici:

Recurenta-pârâtă a susținut că, în mod nelegal, a fost respins apelul formulat de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva încheierii din 11 ianuarie 2023 a Tribunalului Arad. Valoarea argumentului adus în discuție de către instanța de apel este relativă, întrucât din tăcerea judecătorului nu se poate desprinde concluzia că dreptul la măsuri reparatorii include și construcțiile.

Reiterând susținerile din fața instanțelor de fond, a învederat că și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa prin emiterea deciziei nr. 21 din 6 februarie 2015, prin care au fost propuse măsuri reparatorii, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, intimatului-reclamant D. pentru imobilele înscrise în CF x Arad, nr. top. xa.1.1.1.2 (în suprafață de 1813 mp) și în CF x Arad cu nr. top. xa.2.2.b.2 (în suprafață de 32 mp). Decizia nr. 21 din 6 februarie 2015 nu a fost contestată, deși intimatul-reclamant avea posibilitatea să o conteste în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, în cazul în care era nemulțumit. În acest context, a redat dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001.

În opinia recurentei-pârâte, acordarea măsurilor reparatorii pentru construcțiile demolate, care au existat la data naționalizării, nu are temei legal, întrucât dispozitivul sentinței nr. 36 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Arad nu cuprinde mențiuni cu privire la construcțiile demolate.

De asemenea, în aprecierea sa nu mai este admisibilă o cerere de lămurire a hotărârii după ce aceasta a fost pusă în executare și a produs efectele juridice specifice prin emiterea deciziei nr. 21 din 6 februarie 2015. Lămurirea hotărârii nu poate fi cerută ulterior executării voluntare sau silite a obligației stabilite prin titlul executoriu dată fiind epuizarea finalității căreia această procedură i se subordonează-executarea întocmai a hotărârii judecătorești în limitele dispuse de instanță.

Recurenta-pârâtă a mai susținut că hotărârile instanțelor de fond sunt nelegale, deoarece nu au administrat nicio probă doveditoare, prin care să stabilească situația juridică a imobilelor-construcții în sensul că se pot acorda măsuri compensatorii și pentru acestea, context în care a enunțat dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001.

Dezvoltând al doilea motiv de recurs, a susținut că în mod nelegal a fost respins apelul pe care l-a exercitat, prin care a criticat că au fost încălcate dispozițiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 23 și art. 32 din Legea 10/2001.

În opinia sa, nu este legală motivarea instanței de apel prin care s-a reținut astfel: "Legat de nepronunțarea primei instanțe asupra indicării în mod explicit a construcțiilor supraedificate, Curtea apreciază că instanța de apel a respectat limitele investirii și astfel a folosit strict terminologia de care a uzat și judecătorul fondului în sentința civilă nr. 36/27 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2007 din care face parte integrantă și raportul de expertiză tehnică administrat în cauză și care conține cuvenitele clarificări (necesare pentru aplicarea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 invocate de apelantă)."

În acest sens, a solicitat să se constate că instanțele de fond nu au analizat probele administrate și nu au motivat hotărârea, neindicând în mod clar construcțiile respective din punct de vedere al suprafețelor și componenței acestora. În situația în care va fi menținută decizia atacată, a apreciat că instanța de recurs trebuie să se pronunțe asupra dreptului reclamantului la măsuri compensatorii și pentru construcțiile înscrise în CF x Arad nr. top. xa.1.1.1.2, urmând a fi avute în vedere inadvertențele rezultate din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către inginer C., anexa numărul 12 la procesul-verbal de naționalizare, întocmit la 19 iunie 1948 și CF x Arad. A apreciat că este necesară clarificarea acestor aspecte, deoarece hotărârea instanței de fond este contradictorie, astfel că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va întâmpina dificultăți majore în cazul punerii sale în executare.

În continuare, a reiterat susținerile din cadrul primului motiv de recurs, precizând că și-a îndeplinit obligația prin emiterea deciziei nr. 21 din 6 februarie 2015, concluzionând că nu mai este admisibilă o cerere de lămurire a hotărârii după ce aceasta a fost pusă în executare și a produs efecte juridice specifice.

A învederat că s-a stabilit cu putere de lucru judecat, atât în dispozitivul sentinței civile nr. 36 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Arad, cât și în faza de executare silită, prin sentința civilă nr. 6977 din 26 septembrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 6 București, că sunt neîntemeiate susținerile din cererea de lămurire, în ceea ce privește acordarea măsurilor reparatorii pentru construcțiile demolate, care au existat la data naționalizării pe primul teren deoarece.

Recurenta-pârâtă a considerat oportun să precizeze că obligațiile sale, în condițiile Legii nr. 10/2001, sunt limitate la emiterea unei decizii motivate cu propunerea de acordare a despăgubirilor în condițiile Legii nr. 165/2013, care a abrogat Legea nr. 245/2007, astfel că, odată cu înregistrarea dosarului la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, recurenta-pârâtă s-a dezînvestit de soluționarea notificării în procedura administrativă prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001, dosarul intrând în procedura administrativă specială prevăzută de Legea nr. 165/2013.

În drept, au fost indicate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

La 12 octombrie 2023, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât criticile sunt nefondate.

La 13 octombrie 2023, intimații-pârâți Primarul Municipiului Arad și Primăria Municipiului Arad au transmis, prin fax și ulterior prin poștă, întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

La 4 decembrie 2023, s-a înregistrat răspunsul la întâmpinare formulat de intimatul D., prin care a învederat că motivele de casare invocate sunt vădit nefondate.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând hotărârea atacată, în limita impusă de criticile din cererea de recurs, se reține că recursul declarat de pârâtă este nefondat pentru următoarele considerente:

Nelegalitatea deciziei recurate este pusă în discuție de recurenta-pârâtă din perspectiva aplicării normelor cuprinse în art. 281

1

C. proc. civ., care reglementează mijlocul procedural prin care poate fi lămurit dispozitivului unei hotărâri judecătorești ori pot fi înlăturate dispozițiile potrivnice din conținutul său. Deși pentru analiza acestui aspect a fost indicat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile expuse se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care include în mod global toate încălcările normelor de procedurale în afara celor prevăzute expres în celelalte motive de recurs.

Instanțele de fond, în al doilea ciclu procesual, au apreciat ca întemeiată cererea de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 36 din 27 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul civil nr. x/2007, prin care reclamantul D. a solicitat instanței să statueze că alin. (8) și alin. (11) ale dispozitivului sentinței au înțelesul că preluarea abuzivă și dreptul la măsuri reparatorii se referă nu numai la terenul în suprafață de 1813 mp înscris în CF x Arad - identificat sub nr. top. xa.l. 1.1.2, ci și la construcțiile supraedificate pe terenul menționat, enumerate expres în cartea funciară. Astfel, dispozitivul sentinței civile nr. 36 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Arad a fost lămurit în sensul că preluarea abuzivă și dreptul la măsuri reparatorii, cu referire la imobilul înscris în CF x Arad nr. top. xa.1.1.1.2, include atât terenul intravilan în suprafață de 1813 mp, cât și construcțiile edificate pe acesta.

Printr-o primă critică, recurenta-pârâtă își exprimă dezacordul față de argumentul instanței de apel în sensul că din tehnica de redactare a minutei sentinței se deduce faptul că dreptul la măsuri reparatorii include și construcțiile de pe teren, deoarece nu există o dispoziție de respingere a solicitării reclamantului în privința construcțiilor.

Contrar aprecierii recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că raționamentului juridic utilizat de curtea de apel pentru a valida temeinicia cererii de lămurire a dispozitivului nu valorifică tăcerea judecătorului, ci puterea de interpretare recunoscută instanței de dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ. Justificat de rațiuni de utilitate practică, întrucât dispozitivul hotărârii judecătorești nu trebuie să fie susceptibil de interpretări sau să ridice dificultăți de punere în executare, după ce s-a dezînvestit de soluționarea cauzei, instanța este abilitată să clarifice înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului hotărârii pronunțate, la solicitarea părții interesate.

Exercitând controlul asupra hotărârii pronunțate de tribunal în temeiul art. 281

1

C. proc. civ., curtea de apel a verificat modalitatea de identificare a imobilelor în cuprinsul minutei. Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, observând că în dosarul nr. x/2007 au fost administrate probe în vederea stabilirii terenului afectat de construcții, precum și față de împrejurarea că imobilul înscris în CF x Arad - identificat sub nr. top xa.1.1.1.2, figurează ca fiind teren cu construcții (acestea fiind enumerate expres în cartea funciară), s-a impus concluzia că preluarea abuzivă a vizat atât terenul, cât și construcțiile supraedificate pe acesta. Acestui raționament juridic i s-a alăturat și argumentul că, dacă instanța ar fi urmărit să restrângă sfera de acordare la măsurilor reparatorii exclusiv la teren, ar fi menționat în mod expres că soluția de admitere se referă exclusiv la imobilul - teren.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că era necesară lămurirea dispozitivului sub aspectul întinderii noțiunii "imobil", clarificarea dată nefiind de natură a aduce modificări soluției adoptate prin sentința civilă nr. 36 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Arad, câtă vreme s-a fixat deja o obligație în sarcina pârâtei, însă conținutul acestei obligații este incert, motiv pentru care instanța de apel a dat o interpretare corectă prevederilor art. 281

1

C. proc. civ., criticile fiind nefondate.

Legalitatea soluției de admitere a cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 36 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Arad nu poate fi afectată nici de împrejurarea că intimatul-reclamant D. nu a contestat, în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia nr. 21 din 6 februarie 2015, prin care recurenta-pârâtă a adus la îndeplinire obligația din titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 36 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Arad.

Așa cum a arătat curtea de apel, întrucât prin decizia emisă de recurenta-pârâtă au fost preluate în mod identic dispoziții din dispozitivul sentinței nr. 36 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Arad, la momentul emiterii sale nu existau premisele ca intimatul-reclamant D. să justifice un interes în contestarea sa, din moment ce se putea verifica doar dacă propunerea de acordare a măsurilor reparatorii respectă întocmai dispozitivul sentinței. În prezenta cauză este însă pe deplin justificat interesul părții beneficiare de a obține clarificarea dispozitivului sentinței prin care s-a recunoscut dreptul său la măsuri reparatorii, față de dificultățile de interpretare și aplicare ivite în procedura de executare, relevate prin soluțiile dispuse în cele două contestații la executare, care au format obiectul dosarelor nr. x/2017 și nr. y/2016

Înalta Curte reține că nu poate fi primită critica recurentei-pârâte prin care se reiterează argumentul că lămurirea dispozitivului în procedura prevăzută de art. 281

1

C. proc. civ. nu mai era posibilă după inițierea procedurii de executare silită, întrucât pune în discuție momentul până la care poate fi formulată cererea de lămurire, chestiune care a fost dezlegată irevocabil în cauză.

În primul ciclu procesual, prin decizia nr. 1981 din 20 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2020 au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Primăria Municipiului Arad și Primarul Municipiului Arad, de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului și recursul incident declarat de reclamantul D. împotriva deciziei civile nr. 338 din 15 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, constatându-se că "nu se poate reține tardivitatea depunerii cererii dat fiind că dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ. nu prevăd un termen de decădere în interiorul căruia să poată fi formulată cererea de lămurire a dispozitivului, lămurirea putând fi dispusă oricând, la cererea oricăreia dintre părți." Din această perspectivă, puterea de lucru judecat a fost valorificată în mod corect de către curtea de apel, cu respectarea prevederilor art. 1201 C. civ. de la 1864, motiv pentru care aspectul litigios dezlegat anterior nu mai poate fi contrazis.

Dezvoltând al doilea motiv de recurs, recurenta-pârâtă a mai susținut că hotărârile instanțelor de fond sunt nemotivate, deoarece nu au administrat nicio probă doveditoare, prin care să stabilească situația juridică a imobilelor-construcții în sensul că se pot acorda măsuri compensatorii și pentru acestea. Cum obiectul recursului este reprezentat de decizia pronunțată de instanța de apel, Înalta Curte va analiza dacă această hotărâre este afectată de viciul nemotivării (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), neputând fi verificată, pe calea recursului, direct hotărârea primei instanțe.

Critica nu este fondată, deoarece considerentele deciziei recurate reflectă preocuparea instanței de apel pentru motivarea soluției adoptate, astfel că nu sunt întrunite cerințele cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Interpretarea dispozitivului în scopul lămuririi întinderii sale a fost fundamentată pe probele administrate în dosarul nr. x/2007 (raportul de expertiză și mențiunile din cartea funciară), reținându-se că acestea au privit inclusiv stabilirea terenurilor care erau în concret afectate de construcții, fiind lămurită situația juridică a imobilelor, care de altfel nu putea fi reevaluată în procedura de lămurire a hotărârii, în care nu se realizează practic o nouă judecată.

Curtea de apel a răspuns motivului de apel vizând neindicarea construcțiilor din punct de vedere al suprafeței și componenței acestora. Respectând marja de apreciere de care instanța dispune în procedura de lămurire a hotărârii, declanșată de partea interesată - reclamantul D., sub acest aspect curtea a constatat că prima instanță a respectat limitele învestirii sale prin cererea de lămurire, folosind în hotărârea de lămurire strict terminologia de care a uzat și judecătorul fondului în sentința civilă nr. 36 din 27 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Arad, din care face parte integrantă și raportul de expertiză tehnică administrat în cauză și care conține cuvenitele clarificări, necesare pentru aplicarea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, la care pârâta a făcut referire în apel.

Criticile prin care recurenta-pârâtă susține că ar rezulta inadvertențe din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către inginer C., anexa numărul 12 la procesul-verbal de naționalizare, întocmit la 19 iunie 1948 și CF x Arad nu pot fi analizate de instanța de recurs, întrucât nu se subsumează cazurilor de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Contrar solicitării recurentei-pârâte, asemenea aspecte nu pot fi clarificate în recurs, întrucât vizează modul în care au fost apreciate probele de către instanța care a pronunțat hotărârea a cărei lămurire se solicită în cauză; prin urmare, reprezintă chestiuni de temeinicie a respectivei hotărâri, care sunt excluse atât controlului pe care îl puteau realiza instanțele de fond în procedura de lămurire, cât și controlului de legalitate permis în calea de atac a recursului.

De asemenea, nu pot fi primite nici criticile relative la puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 6977 din 26 septembrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 6 București, acestea fiind dezlegate în mod definitiv în primul ciclu procesual, astfel cum în mod corect a constatat instanța de apel, cu respectarea autorității de lucru judecat, reglementată de dispozițiile art. 1201 din C. civ. de la 1864, care presupune ca o chestiune litigioasă, odată tranșată de către instanță, să nu fie contrazisă prin hotărârea unei instanțe ulterioare.

În primul ciclu procesual, prin decizia civilă nr. 338 din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara s-a reținut că sentința civilă nr. 6977 din 26 septembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în contestația la executare, nu poate fi opusă cu putere de lucru judecat în procedura de lămurire declanșată în cauză, întrucât prin considerentele acesteia nu s-a analizat dispozitivul titlului executoriu, fiind astfel invalidată soluția dispusă prin încheierea din 19 aprilie 2021 a Tribunalului Arad. Înalta Curte a confirmat legalitatea acestor considerente, recursurile declarate împotriva deciziei instanței de apel fiind respinse prin decizia nr. 1981 din 20 octombrie 2022, ceea ce a determinat rejudecarea cererii de lămurire pe fond. Drept urmare, cum soluția respingerii acestei excepții a dobândit, în temeiul art. 1201 C. civ., puterea lucrului judecat, reiterarea ei în etapele ulterioare ale judecății nu mai este posibilă.

În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, se observă că recurenta-pârâtă a reluat susținerile privind executarea obligației stabilite în sarcina sa prin sentința civilă nr. 36 din 27 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2007, respectiv emiterea deciziei nr. 21 din 6 februarie 2015, prin care a propus măsuri reparatorii, pe care instanța de recurs le-a analizat deja în considerentele precedente.

Fiind arătate motivele pentru care a fost înlăturată critica referitoare la necontestarea deciziei nr. 21 din 6 februarie 2015 de către partea beneficiară, nici împrejurarea că recurenta-pârâtă s-a dezînvestit de soluționarea notificării în procedura administrativă prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001, dosarul intrând în procedura administrativă specială prevăzută de Legea nr. 165/2013, nu poate avea relevanță din perspectiva legalității deciziei recurate, atât timp cât subzistă calitatea sa de pârâtă obligată în cauză.

Fată de cele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate sunt nefondate, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului declarat împotriva deciziei nr. 135 din 11 mai 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2023.