ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4239/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4239/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată urmare a

strămutării pe rolul Tribunalul Bihor, secția comercială și contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC T. SA Iași a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul Consiliul Local al municipiului Iași, anularea Hotărârilor

Consiliului Local Iași nr. 576 din 28 decembrie 2004, nr. 4 din 17 ianuarie

2005 și nr. 3 din 17 ianuarie 2005, recunoașterea dreptului de a participa la o

procedură de selecție a investitorilor și obligarea pârâtului de a emite o

hotărâre prin care să aprobe o procedură de selecție publică.

Tribunalul Bihor,

secția comercială și contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr.

277/CA din 8 septembrie 2006, a respins acțiunile conexate introduse de

reclamantele SC ”T.M.” SA și SC” A.” SA Iași, în contradictoriu cu pârâtul

Consiliul Local al Municipiului Iași, privind cererile de anulare a Hotărârilor

Consiliului Local Iași nr. 576 din 28 decembrie 2004, nr. 4 din 17 ianuarie

2005 și nr. 3 din 17 ianuarie 2005, recunoașterea dreptului de a participa la o

procedură de selecție a investitorilor și obligarea pârâtului de a emite o

hotărâre prin care să aprobe o procedură de selecție publică și, în consecință,

a admis cererile de intervenție formulate de intervenientul SC ”I.G.” SRL Iași

în interesul pârâtului Consiliul Local al Municipiului Iași.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 1 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, vătămarea trebuie să privească un drept subiectiv sau

interes legitim al reclamantului, textul precizând însă că, interesul vătămat

poate fi și un interes legitim public.

Asocierea cu

intervenientul SC ”I.G.” SRL, în vederea realizării „A.M.” s-a decis în baza

atribuțiilor conferite de lege consiliului local, respectiv art. 38 lit. x) din

Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală care prevede atribuția

consiliului local de a hotărî, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu

persoane juridice române sau străine, în vederea finanțării și realizării în

comun a unor acțiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local.

Asocierea în

participațiune nu este interzisă de lege, pentru realizarea proiectelor de

interes public, astfel că, în ședința din 28 decembrie 2004, Consiliul Local

Iași a respins ofertele prezentate de cele două reclamante și a hotărât

asocierea cu SC ”I.G.” SRL.

S-a apreciat, astfel,

că nu este vătămat dreptul sau interesul legitim afirmat de reclamante, de a

participa la o procedură de selecție a ofertelor.

Nu s-a putut reține

nici vătămarea interesului public, invocat de reclamante, întrucât nu s-a

dovedit ilegalitatea hotărârilor atacate, primul motiv de ilegalitate fiind

infirmat de expertiza tehnică efectuată în cauză, care a constat că suprafața

de teren de 115.512 mp a făcut parte din domeniul public atestat al

Municipiului Iași, iar diferența de 3.880 mp se afla în domeniul privat al

municipiului, ca urmare a unor schimburi anterioare adoptării H.C.L. nr.

576/2004.

S-a mai reținut și că

probele administrate în cauză nu au dovedit încălcarea zonelor de protecție a

monumentelor istorice, prevăzute de Legea nr. 422/2001, și că Hotărârea nu

încalcă prevederile art. 2 din Legea nr. 52/2003 privind transparența

decizională în administrația publică, din actele de la dosar rezultând faptul

că s-a procedat la informarea prealabilă a publicului.

În ceea ce privește

neorganizarea unui referendum, instanța a reținut că această formă de

consultare a cetățenilor nu constituie o condiție prealabilă,obligatorie,

conform prevederilor art. 43 alin. (2) din Legea nr. 215/2001.

De asemenea, au fost

apreciate ca nefondate și motivele de nelegalitate invocate cu privire la

H.C.L. nr. 4/2005. Clauza invocată în contractul de asociere la art. 6 nu a putut

fi calificată ca fiind leonină în înțelesul art. 1513 C. civ., având în vedere

corelarea cu celelalte obligații în contractul de asociere, deci nu atrage

nelegalitatea hotărârii prin s-a aprobat contractul.

S-a mai reținut că

dispozițiile O.G. nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public -

privat nu își găsesc aplicare în cazul contractului în asociere, dispozițiile

ordonanței neînlăturând opțiunea consiliului local de asociere cu alte persoane

juridice conform art. 38 lit. x) din Legea nr. 215/2001.

Împotriva acestei

hotărâri, în termenul legal au formulat recurs recurenții SC A. SA și SC T.M.

SA, solicitând desființarea sentinței și, în consecință, admiterea acțiunilor

formulate.

În motivarea

recursurilor, recurenții au arătat că hotărârea pronunțată este evident

netemeinică și nelegală, instanța de fond nesocotind dispozițiile legale

referitoare la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Hotărârea nr. 576 din

28 decembrie 2004 - prin care suprafața de 119.392 mp teren cuprins în

perimetrul străzilor P., Sf. C. și Sf. L. a fost trecută din domeniul public în

domeniul privat al Municipiului Iași, a fost emisă cu încălcarea normelor legal

imperative referitoare la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia

și transparență decizională în administrația publică.

În drept, a invocat

prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 299 și urm. C. proc. civ.

Prin întâmpinarea

formulată, intimatul Consiliul Local Iași a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, arătând în apărare că în mod corect, instanța de fond a reținut că nu

există un drept sau un interes vătămat al reclamantelor prin emiterea actelor

administrative atacate și, de asemenea, că nu s-a dovedit în nici un mod,

nelegalitatea actelor administrative.

A considerat că

aceasta decizie a organului legislativ al municipiului nu este cenzurabilă de

către instanță la solicitarea recurentei, cât timp aceasta nu dovedește ce

drepturi sau interese ale sale ar fi fost prejudiciate prin respectiva trecere.

În motivarea cererii

de intervenție accesorie, intervenienții au învederat instanței de recurs că

interesul lor derivă neîndoielnic în primul rând din calitatea lor de cetățeni

ai municipiului Iași, exponenți ai comunității locale, majoritatea domiciliați

în imediata vecinătate a zonei perimetrate de străzile P., Strada Sf.C., Strada

Sf.L., zona afectată proiectului "M.", ulterior redenumit

"P.", respectiv a terenului construit și neconstruit în suprafață de

12 ha din central istoric al municipiului Iași.

De asemenea, s-a

arătat că interesul lor este justificat și de nesocotirea drepturilor lor

reglementate de Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în

administrația publică, de a fi consultați de autoritatea locală înainte de

adoptarea unor asemenea hotărâri, cu atât mai mult cu cât prin acestea s-a

decis dezafectarea unor importante construcții de utilitate publică de la uzul

și interesul public.

În cauză, recurenta

SC A. SA a invocat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1354/2001 privind

atestarea domeniului public al Județului Iași, precum și al municipiilor,

orașelor și comunelor din județul Iași.

În motivarea

excepției de nelegalitate, recurenta a arătat că, în mod nelegal s-a atestat

apartenența la domeniul public al Municipiului Iași a unor suprafețe de teren

aferente monumentelor istorice, incluse în perimetrul celor 119.932 mp,

întrucât acestea aparțineau în realitate domeniului public al statului, precum

și a unor suprafețe de teren aflate în proprietatea privată a unor persoane

fizice. De asemenea, hotărârea este nelegală și pentru motivul că a fost emisă

în baza unui inventar al bunurilor imobile întocmit fără lucrări de cadastru

imobiliar.

Prin Sentința nr.

60/CA din 10 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, a fost

respinsă ca nefondată excepția de nelegalitate, iar prin Decizia nr. 2459 din

12 mai 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, au fost admise

recursurile declarate în cauză, fiind modificată în parte sentința, în ceea ce

privește cuantumul cheltuielilor de judecată la care au fost obligate

reclamantele de către instanța de fond, cu menținerea celorlalte dispoziții ale

sentinței.

instanței de recurs ce formează obiectul cererii de revizuire.

Curtea de Apel

Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, cu majoritate

de voturi, a admis recursul declarat de reclamantele SC „A.” SA, și SC „T.M.”

SA, în contradictoriu cu intimatul pârât Consiliul Local al Municipiului Iași

și cu intimata intervenientă SC „I.G.” SRL împotriva Sentinței nr. 277/CA din 8

septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Bihor, a admis cererea de intervenție

în interesul recurenților, formulată de intervenienții C.P. ș.a., a modificat

în totalitate sentința în sensul că, a admis în parte acțiunile conexate

formulate de reclamantele SC A. SA și SC T.M. SA, în contradictoriu cu pârâtul

Consiliul Local al Municipiului Iași și a anulat H.C.L. nr. 576 din 28

decembrie 2004, H.C.L. nr. 3 din 17 ianuarie 2005 și H.C.L. nr. 4 din 17

ianuarie 2005 emise de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iași.

Totodată, a respins

celelalte capete de cerere din acțiunea reclamantei SC A. SA și a respins

cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenienta SC

I.G. SRL.

Opinia separată a

fost în sensul respingerii ca nefondat a recursului declarat de recurentele SC

”A.” SA și SC ”T.M.” SA, respingerea cererii de intervenție în interesul

recurentelor formulată de intervenienții C.P. ș.a. și admiterea cererii de

intervenție în interesul pârâtului Consiliul Local Iași formulată de

intervenienta SC ”I.G.” SRL Iași.

Pentru a pronunța

soluția instanța a reținut, în esență, următoarele:

Prin Hotărârea nr.

576 din 28 decembrie 2004, Consiliul Local al Municipiului Iași a aprobat

trecerea din domeniul public local în domeniul privat al Municipiului Iași a

terenului în suprafață de 119.392 mp situat în Iași, perimetral de străzile P.,

Sf. C. și Sf. L. Prin aceeași hotărâre, s-a aprobat asocierea între Consiliului

Local Municipal Iași și SC I.G. SRL, având ca obiect edificarea „Ansamblului

M”.

Prin Hotărârea nr. 3

din 17 ianuarie 2005, a fost completată și modificată H.C.L. nr. 576 din 28

decembrie 2004, în sensul consemnării în preambulul hotărârii și a proiectului

de hotărâre inițiat de Primarul Municipiului Iași prin compartimentele de

specialitate, precum și a H.G. nr. 1354/2001 prin care a fost atestat în

domeniul public de interes local imobilul (teren + clădire) cu care Consiliul

Local Municipal Iași se asociază cu SC I.G. SRL.

De asemenea, prin

Hotărârea nr. 4 din 17 ianuarie 2005, s-a aprobat contractul de asociere între

Consiliul Local Municipal Iași și SC I.G. SRL, având ca obiect edificarea

„Ansamblului M.” conform anexei, care face parte integrantă din hotărâre. S-a

menționat totodată că valoarea aportului la asociere este conform raportului de

expertiză întocmit de Corpul Experților Tehnici din România.

Examinând legalitatea

Hotărârii nr. 576 din 28 decembrie 2004 emisă de Consiliul Local al

Municipiului Iași, instanța a reținut că prin această hotărâre s-a aprobat

trecerea din domeniul public local în domeniul privat al Municipiului Iași a

terenului în suprafață de 119.392 mp situat în centrul Municipiului Iași. În

preambulul acestei hotărâri, s-a reținut că adoptarea acesteia este determinată

de „necesitatea reabilitării din punct de vedere arhitectonic, social și

economic a zonei perimetrală de străzile P., Sf. C. și Sf. L., prin realizarea

de amenajări multifuncționale, dezvoltarea unor activități comerciale,

structuri edilitare și comerciale, baze de agrement, construcția și vânzarea de

spații locative”.

Din cuprinsul

raportului de expertiză tehnică efectuat de inginer C.A., la solicitarea

Primăriei Municipiului Iași, reiese că terenul evaluat (care face obiectul

H.C.L. nr. 576 din 28 decembrie 2004) este construit și neconstruit, pe el

aflându-se teatrul de vară, baze de agrement - patinoar, teren de tenis,

baschet, bazin de înot pentru adulți și pentru copii, bazin olimpic, lac de

canotaj, popicărie etc.

În opinia instanței,

această hotărâre a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legale imperative

care reglementează regimul juridic al proprietății publice.

Arată în continuare

că din înscrisurile dosarului rezultă că, suprafața de teren trecută din

domeniul public în domeniul privat al municipiului, constituia și o zonă de

agrement, pe care erau amplasate bazine de înot, terenuri de tenis, baschet,

patinoar și pe care se afla și teatrul de vară. De asemenea, potrivit fișei

corpului de proprietate - Zonă edificare ansamblu M., întocmite în anul 2005 în

cadrul documentației pentru obținerea numărului cadastral, între construcțiile

aflate pe terenul trecut în proprietatea privată se găsește și un monument

istoric la poziția C1. Or, în sensul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998,

atât zonele de agrement, cât și terenul pe care se afla teatrul de vară, precum

și monumentele istorice fac parte din proprietatea publică a municipalității

atât prin destinația legii, cât și prin natura lor, căci aceste bunuri, prin

calitățile lor intrinseci, nu sunt susceptibile de proprietate privată, putând

forma doar obiectul dreptului de proprietate publică.

Din această

perspectivă, nu era posibilă modificarea regimului juridic și schimbarea

domeniului de apartenență a acestei suprafețe de teren, decât în măsura în care

acest teren nu mai era destinat uzului public sau nu ar mai fi prezentat

interes public.

A mai susținut

instanța că potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, terenurile care

fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și

imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă,

potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public. Totodată, potrivit art.

10 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, dreptul de proprietate publică încetează,

dacă bunul a pierit ori a fost trecut în domeniul privat.

Mai mult, din însuși

preambulul H.C.L. nr. 576 din 28 decembrie 2004 rezultă că o asemenea

dezafectare nu a avut loc, căci ceea ce s-a dorit a fost o reabilitare a zonei

respective, căci într-o anumită măsură, destinația acesteia a rămas

nemodificată. Astfel, din cuprinsul ofertei depuse de SC I.G. SRL, reiese că

parcul din vecinătatea Palatului Culturii, Teatrul de Vară, cât și ștrandul

municipal necesită investiții majore.

Prin urmare,

prerogativele conferite de calitatea de titular al dreptului de proprietate

publică nu pot fi exercitate în mod discreționar, astfel cum pretinde pârâtul,

ci în limitele și condițiile conferite de lege. Este în afară de orice îndoială

că, pentru a dispune trecerea unui bun din proprietatea publică în proprietatea

privată, pârâtul trebuia să justifice un interes legitim care să impună o

asemenea măsură, căci simpla prerogativă conferită de lege de a putea adopta o

asemenea măsură nu îl scutește de dovedirea existenței unei cauze legitime. Or,

o asemenea justificare ar fi putut fi doar dezafectarea suprafeței de teren de

119.392 mp interesului sau uzului public și, în consecință, introducerea sa în

circuitul civil.

De asemenea, arată

instanța, o serie de elemente ce rezultă din probele administrate în cauză

converg spre concluzia că trecerea în proprietatea privată a fost făcută doar

pentru a se eluda dispozițiile imperative care reglementează regimul

proprietății publice și a se putea încheia contractul de asociere cu un anumit

investitor privat.

În primul rând, se va

observa că, anterior adoptării acestor hotărâri, la data de 22 decembrie 2005,

Primarului Municipiului Iași a dat o declarație de presă, prin care a anunțat

intenția de a iniția un parteneriat în domeniul concesiunii de lucrări

edilitare. În urma acestui anunț, reclamantele recurente au depus mai multe

scrisori de intenție (nr. 4877 și 4878 din 23 decembrie 2004, respectiv nr.

3425 din 23 decembrie 2004), prin care au solicitat concesionarea sau depunerea

unei oferte concrete în situația încheierii unui parteneriat public-privat în

condițiile O.G. nr. 16/2002.

La data de 30

noiembrie 2004, însă, SC I.G. SRL își depusese deja scrisoarea de intenție,

prezentându-și oferta de asociere cu Consiliul Local al Municipiului Iași prin

proiectul „M.”, privind modernizarea zonei Palatul Culturii - str. Sf. L. La

data respectivă nu fusese făcută publică intenția autorității locale de a

realiza un plan de dezvoltare urbană și arhitecturală a zonei în jurul

Palatului Culturii.

În baza acestei

oferte, Primăria Municipiului Iași a dispus la data de 2 decembrie 2004

efectuarea unei expertize tehnice în vederea evaluării terenului construit și

neconstruit delimitat de străzile P., Sf. C., Sf. L. și Palatul Culturii din

Iași.

Din cuprinsul

Procesului-verbal încheiat la data de 28 decembrie 2004 în cadrul ședinței

ordinare a Consiliului Local al Municipiului Iași, rezultă că au fost luate în

discuție toate cele trei oferte, deși ofertele depuse de SC A. SA și SC T.M. SA

nu au fost analizate de serviciile de specialitate din cadrul Primăriei înainte

de discutarea lor în ședința consiliului local.

În acest context,

este evidentă vătămarea produsă celorlalți doi ofertanți care, neștiind în mod

clar care este intenția primăriei, respectiv sub ce formă se dorește a se

realiza parteneriatul anunțat de primarul municipiului, au solicitat în

scrisorile de intenție de a li se comunica punctul de vedere al primăriei în

privința asocierii pentru realizarea în comun a unor acțiuni, lucrări, servicii

sau proiecte de interes public local, arătându-se interesate în elaborarea unui

asemenea proiect. Cererea lor a fost fundamentată și pe prevederile art. 4 din

O.G. nr. 1672002, în perspectiva încheierii unui contract de parteneriat

public-privat, dar totodată au solicitat și concesionarea suprafeței de teren prin

licitație publică, arătându-se interesați de data ținerii licitației, care

considerau că va fi fixată în viitor.

Prin urmare, reținând

nelegalitatea deciziei autorității publice locale de trecere din domeniul

public în domeniul privat a suprafeței de teren de 119.392 mp, același caracter

nelegal este imprimat și deciziei de aprobare a asocierii între Consiliul Local

al Municipiului Iași și SC I.G., cât și H.C.L. nr. 4 din 17 ianuarie 2005, prin

care s-a aprobat contractul de asociere între Consiliul Local Municipal Iași și

SC I.G. SRL, în baza prevederilor art. 251 și urm. C. com.

Din cuprinsul acestor

prevederi legale se desprinde ideea că formele de exercitare a dreptului de

proprietate publică sunt cele expres prevăzute de Legea nr. 213/1998, care constituie

sediul materiei în această privință, iar actele juridice încheiate cu

încălcarea prevederilor alin. (1) privind regimul juridic al bunurilor din

domeniul public sunt lovite de nulitate absolută (art. 11 alin. (2)).

Așadar, în condițiile

în care s-a stabilit nelegalitatea deciziei de trecere a terenului din

proprietatea publică în proprietatea privată a municipiului, impunându-se

anularea H.C.L. nr. 576 din 28 decembrie 2004 sub acest aspect, aceeași

sancțiune urmează a se aplica și măsurilor consecutive luate de autoritatea

publică, privind aprobarea contractului de asociere cu SC I.G. SRL.

În fine, instanța a

susținut că este evident că, prin adoptarea hotărârii contestate, au fost

eludate prevederile legale în ceea ce privește licitația publică, înscrise în

Legea nr. 213/1998, precum și dispozițiile O.G. nr. 16/2002, încheind în mod

direct contractul de asociere cu o persoană juridică privată, deși enumerarea

făcută de legiuitor cu privire la modurile de administrare a proprietății

publice este strict limitativă, neexistând pentru intimatul pârât nici o

justificare să extindă modalitățile prin care se exercită dreptul de

proprietate publică.

În temeiul art. 51 și

art. 55 C. proc. civ., ca urmare a admiterii recursului, instanța a admis și

cererea de intervenție în interesul recurentelor formulată de intervenienții

C.P. ș.a., indicați în lista anexă la cererea de intervenție. Sub acest

aspect,a susținut că, față de obiectul hotărârilor emise de pârât, ce vizează

modul de administrare a bunurilor proprietate publică, intervenienții și-au

justificat interesul propriu în formularea acestei cereri, care rezidă din

calitatea lor de cetățeni ai Municipiului Iași.

În motivarea opiniei

separate, judecătorul a reținut că potrivit prevederilor art. 10 alin. (2) din

Legea nr. 212/1998 „trecerea din domeniul public în domeniul privat se face,

după caz, prin hotărâre a guvernului, a consiliului județean, respectiv a

Consiliului General a Municipiului București sau a consiliului local, dacă prin

Constituție sau prin lege nu se dispune altfel”.

A arătat că, prin

Hotărârea nr. 576 din 28 decembrie 2004, Consiliul Local Iași a aprobat

trecerea din domeniul public local în domeniul privat al Municipiului Iași, a

terenului în suprafață de 119.392 mp, situat în Iași, perimetral de străzile

P., Sf. C. și Sf. L. Prin aceeași hotărâre s-a aprobat asocierea între

Consiliul Local al Municipiului Iași și SC ”I.G.” SRL, având ca obiect

edificarea „Ansamblului M.”.

Prin Hotărârea nr. 3

din 17 ianuarie 2005 a fost completată și modificată H.C.L. nr. 576/28

decembrie 2004, în sensul consemnării în preambulul hotărârii și a proiectului

de hotărâre, inițiat de Primarul Municipiului Iași prin compartimentele de

specialitate, precum și a H.G. nr. 1354/2001 prin care a fost atestat în domeniul

public de interes local, imobilul (teren + clădire) în care Consiliul Local al

Municipiului Iași se asociază cu SC ”I.G.” SRL.

De asemenea, prin

Hotărârea nr. 4 din 17 ianuarie 2005, s-a aprobat contractul de asociere între

Consiliul Local Municipal Iași și SC ”I.G.” SRL, având ca obiect edificare

„Ansamblului M.” conform anexei, care face parte integrantă din hotărâre. S-a

menționat totodată că, valoarea aportului la asociere este, conform raportului

de expertiză întocmit de Corpul Experților Tehnici din România.

Raportat la

prevederilor art. 38 lit. x) din Legea nr. 215/2001 și art. 10 alin. (2) din

Legea nr. 213/1998, la care s-a făcut referire mai sus, a argumentat ca fiind

nejustificată critica recurentelor vizând încălcarea dispozițiilor ce reglementează

regimul proprietăților publice la momentul trecerii din domeniul public al

Municipiului Iași în cel privat.

Trecerea terenului în

suprafață de 119.392 mp, s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 10

alin. (2) din Legea nr. 213/1998, fiind atributul Consiliului Local de a hotărî

trecerea din domeniul public în domeniul privat a unui bun, conform intereselor

sociale și economice ale unității administrativ- teritoriale respective. Cât

timp terenul face parte din domeniul public de interes local, Consiliul Local

putea decide acest lucru, în baza atribuțiilor sale prevăzute de art. 38 lit.

x) din Legea nr. 215/2001 coroborat cu art. 10 alin. (2) din Legea nr.

213/1998.

Arată că în mod

corect instanța de fond a apreciat că nu s-au încălcat dispozițiile Legii nr.

52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, din moment

de la adoptarea hotărârii atacate au fost avute în vedere mai multe oferte,

inclusiv al societăților recurente, iar intenția autorităților locale a fost

făcută publică cu respectarea dispozițiilor legale invocate hotărârea în

legătură cu trecerea din domeniul public în domeniul privat a suprafeței de

teren din litigiu,

De asemenea, instanța

de fond a apreciat temeinic și legal că nu poate fi reținută nici vătămarea interesului

public, invocat de reclamante, câtă vreme prin expertiza tehnică efectuată în

cauză s-a stabilit apartenența terenului respectiv la domeniul public local,

iar aprecierea asupra trecerii terenului din domeniul public al municipiului în

domeniul privat al municipiului, în vederea realizării proiectelor de interes

public local, este o prerogativă a consiliului local (art. 10 alin. (2) din

Legea nr. 213/1998).

Referitor la H.C.L.

nr. 3/2005 și nr. 4/2005 prin care s-a decis asocierea dintre Consiliul Local

Iași și SC ”I.G.” SRL, instanța de fond a apreciat corect că nu se pot aplica

prevederile O.G. nr. 16/2002, respectiv actele administrative nu trebuie să

îndeplinească condițiile impuse prin acest act normativ, deoarece în cauză nu

este vorba despre un parteneriat public-privat, ci de o asociere în

participațiune.

Dispozițiile legale

în vigoare nu interzic consiliilor locale încheierea unor contracte de

asociere, iar pentru încheierea unui astfel de contract nu se prevede

obligativitatea licitației publice. Instanța de fond a înlăturat astfel corect

critica referitoare la încălcarea prevederilor legale privind obligativitatea

licitației publice pentru concesionarea sau închirierea terenului, prin

hotărârea de aprobare a asocierii și a contractului de asociere.

Este, de asemenea,

justificată și aprecierea instanței de fond, în sensul că reclamantele nu

dovedesc vătămarea unui drept subiectiv sau propriu în promovarea acțiunii în

contencios administrativ, iar prin probele administrate în cauză nu s-a dovedit

încălcarea dispozițiilor legale de fond și de formă în adoptarea hotărârilor

care să justifice invocarea interesului public.

exercitată în cauză.

La data de 28

ianuarie 2011 Consiliul Local al municipiului Iași și SC I.G. SRL au formulat cerere

de revizuire invocând prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. „dacă există

hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în

una și aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate”.

În motivarea căii de

atac, revizuentele au susținut că decizia a cărei revizuire o solicită este în

contradicție cu: Decizia nr. 106 din 5 noiembrie 2007 pronunțata de Curtea de

Apel Iași, irevocabilă prin Decizia nr. 3511 din 25 noiembrie 2008 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul

5402/1/2008; Decizia nr. 18 din 9 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Iași, irevocabilă prin Decizia nr. 2170 din 8 iunie 2010 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul 4233/1/2009;

Sentința nr. 1086 din 30 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Iași; Sentința nr.

60 din 10 februarie 2010 pronunțata de Curtea de Apel Oradea.

Astfel, cererile

deduse judecății și soluționate prin hotărârile menționate au aceeași cauză, deoarece

finalitatea demersului, respectiv scopul urmărit, este cel al desființării

contractului de asociere în participațiune pentru a lua locul uneia dintre

părți.

Susțin că, din

analiza acestor hotărâri, rezultă că este vorba de una și aceeași pricină între

aceleași părți, cu aceeași calitate, fiind îndeplinită identitatea de raport

juridic soluționat prin hotărâri potrivnice, astfel că revizuirea este

admisibilă și întemeiată.

Înainte de

pronunțarea Deciziei civile nr. 976/2010 a Curții de Apel Oradea, se statuase

deja, în mod definitiv și irevocabil, în Dosarele nr. 995/2007 și 996/2007 prin

Deciziile 18 din 9 martie 2009, irevocabilă prin Decizia nr. 2170 din 8 iunie

2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, și 106 din 5 noiembrie

2007 a Curții de Apel Iași, irevocabilă prin Decizia nr. 3511 din 25 noiembrie

2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, că atât SC A. SA cât și

SC T.M. SA nu au nici interes și nici calitate procesuală activă în anularea

contractului de asociere în participațiune.

Astfel, la data de 18

noiembrie 2010, după pronunțarea deciziilor definitive nr. 18 din 9 martie 2009

și 106 din 5 noiembrie 2007, prin Decizia nr. 976/2010, Curtea de Apel Oradea a

statuat în contradicție vădită cu instanțele anterioare, încălcând autoritatea

de lucru judecat privind lipsa de interes și lipsa calității procesuale active

a intimatelor în cauza.

Apreciază revizuenții

că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. respectiv:

- Este vorba de hotărâri

definitive contradictorii, chiar daca prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei.

- Hotărârile

potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină.

În speță, sub

aspectul identității de obiect, cauza și părți, exista o similitudine juridică

între cererile adresate instanțelor, suficientă pentru a se constata ca cea

de-a doua a încălcat puterea lucrului judecat.

-În al doilea proces

să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat.

În speță, în cursul

judecării recursului în fața Curții de Apel Oradea nu a fost invocată puterea

de lucru judecat a Deciziilor nr. 18 din 9 martie 2009 și 106 din 5 noiembrie

2007 ale Curții de Apel Iași.

- Să se ceară

anularea celei de-a doua hotărâri.

Prin al 3-lea motiv

de revizuire s-a solicitat anularea Deciziei nr. 976/2010 a Curții de Apel

Oradea în raport de Deciziile nr. 18 din 9 martie 2009 și 106 din 5 noiembrie

2007 ale Curții de Apel Iași.

Totodată revizuentele

au solicitat și suspendarea executării deciziei atacate cu prezenta cerere de

revizuire, având în vedere următoarele:

- judecarea cererii

de revizuire poate dura foarte mult timp, mai ales, avându-se în vedere faptul

că unul din motivele invocate, întemeiat în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

urmează să fie soluționat de către ICCJ. Acest lucru presupune o declinare de

competență în favoarea instanței supreme, după ce vor fi soluționate de Curtea

de Apel Oradea celelalte motive de revizuire.

- proiectul „P."

ce se derulează în baza H.C.L. nr. 576/2004, 3/2005 și 4/2005 este un proiect

de amploare deosebit de costisitor care s-a desfășurat până în prezent cu

autorizarea instanțelor, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea respingând

cererea de suspendare a executării acestor hotărâri prin Încheierea nr.

86/CA/2006 a Tribunalului Bihor;

- derularea proiectului

„P." a presupus încheierea unor contracte bancare de finanțare, pentru

sume deosebit de mari, contracte bancare ce sunt în derulare și în prezent.

- în același timp,

ducerea la îndeplinire a acestui proiect a presupus încheierea a, numeroase

contracte de furnizare și executare cu diferite firme din țară, străinătate,

contracte ce sunt în derulare

- cel mai important

lucru est faptul că ducerea la îndeplinire a acestui proiect necesită angajarea

a sute de persoane, care în acest moment ar rămâne fără un loc de muncă, în

condițiile în care și aceștia au probleme financiare serioase, fiind posibil ca

cererea de revizuire să fie, totuși, admisă.

- toate

construcțiile, materialele, lucrările efectuate până în prezent s-ar degrada,

și-ar pierde mult din valoare, în condițiile în care s-ar opri derularea

proiectului.

Menționează că textul

art. 325 alin. (1) nu condiționează suspendarea executării hotărârii atacate1

de nici o altă situație decât de depunerea unei cauțiuni, pe care sunt dispuși

să o achite, în cuantumul pe care instanța îl va stabili. Motivele pe care

le-au indicat demonstrează deci mai mult decât condițiile legale de

admisibilitate a cererii de suspendare, și anume demonstrează necesitatea și

importanța suspendării deciziei atacate - ale cărei efecte ar fi dezastruoase

pentru comunitatea locală, pentru toți terții parteneri în proiectul P.

Revizuenții au depus

la dosar Sentința civilă nr. 1086 din 30 mai 2007 a Tribunalului Iași, Dosar

nr. 996/99/2007; Sentința civilă nr. 1182 din 27 iunie 2007 a Tribunalului

Iași, Dosar nr. 996/99/2007; Decizia civilă nr. 106 din 5 noiembrie 2007 a

Curții de Apel Iași, Dosar nr. 996/99/2007; Decizia civilă nr. 3511 din 25

noiembrie 2008 a ICCJ, Dosar nr. 5402/1/2008; Sentința civilă nr. 1085 din 30

mai 2007 a Tribunalului Iași, Dosar nr. 995/99/2007; Sentința civilă nr. 105

din 5 noiembrie 2007 a Curții de Apel, Dosar nr. 995/99/2007; Decizia civilă

nr. 2709 din 2 octombrie 2008 a ICCJ, Dosar nr. 995/99/2007; Decizia civilă nr.

18 din 9 martie 2009 a Curții de Apel Iași, Dosar nr. 0995/99/2007.

Prin Decizia nr. 429

din 2 februarie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal a declinat prezenta cerere de revizuire, întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ.,

potrivit cărora în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta

la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat

hotărârile potrivnice. Când cele două instanțe care au dat hotărârile

potrivnice fac parte din circumscripții judecătorești deosebite, instanța mai

mare în grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea a

instanței care a dat prima hotărâre.

Cererea de revizuire

a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 7

martie 2012, unde au fost atașate dosarele în care s-au pronunțat hotărârile

judecătorești în raport cu care s-a invocat contrarietatea conform art. 322

pct. 7 C. proc. civ.

intimaților.

SC T. SA Iași, în

temeiul art. 326 alin. (2) C. proc. civ., a depus concluzii scrise prin care a

solicitat respingerea ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată a

cererii de suspendare a Deciziei nr. 976/2010 - R din 18 noiembrie 2010 a

Curții de Apel Oradea; respingerea ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca

neîntemeiată a cererii de revizuire formulată împotriva aceleiași decizii.

Susține, în esență,

intimata, că motivele invocate de revizuente nu se încadrează între motivele

prevăzute expres de lege, fiind doar în mod formal încadrate între acestea,

pentru a atrage aparența unei validități juridice.

Toate argumentele

invocate în susținerea cererii de revizuire sunt în fapt argumentele de fond

ale acțiunii principale, deoarece prin revizuire se promovează practic - în mod

nelegal și abuziv - un recurs la recurs, inadmisibil potrivit legii.

Arată că nu este

îndeplinită condiția existenței hotărârilor contradictorii prevăzute de textul

de lege menționat, deoarece hotărârile menționate au fost pronunțate cu privire

la excepții - respectiv s-au întemeiat pe dezlegarea exclusivă a excepțiilor

lipsei calității procesual active a SC A. și SC T.M., spre deosebire de Decizia

nr. 976/2010 - R pronunțată de Curtea de Apel Oradea, care s-a pronunțat asupra

fondului cauzei.

Totodată, nu este

îndeplinită orice condiția triplei identității de obiect, părți și cauză cu

privire la toate dosarele menționate.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra revizuirii.

fapt și de drept relevante.

Potrivit art. 322

pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de

apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice date de

instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină,

între aceeași persoane având aceeași calitate.

Din analiza

conținutului prevederii legale, rezultă că invocarea acestui motiv presupune îndeplinirea

cumulativă a mai multor condiții, fiind necesar a se verifica părțile, obiectul

și cauza celor două cereri de chemare în judecată, precum și a se constata

contrarietatea celor dispuse și rezolvate în mod irevocabil prin hotărârile

judecătorești pronunțate de instanțele învestite cu soluționarea celor două

litigii.

Astfel, prin cererea

înregistrată sub nr. 995/99/2007, SC T.M. SA a chemat în judecată, în calitate

de pârâți, Consiliul Local al Municipiului Iași și SC I.G. SRL solicitând a se

constata nulitatea a Contractului de asociere în participațiune nr. 8329 din 3

februarie 2005, încheiat între Consiliul Local Municipiului Iași și SC I.G.

SRL, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local Iași nr. 4/2005.

Prin Sentința civilă

nr. 1085/E din 30 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr

995/99/2007 au fost admise excepțiile invocate de către pârâți, privind lipsa

calității procesuale active și lipsa de interes a reclamantei și a fost

respinsă pe cale de consecință acțiunea.

În acest sens s-a

reținut că interesul justificat de reclamant este unul general iar nu personal

și direct. Reclamantul nu se află în niciuna dintre situațiile legitimării

procesuale extraordinare, când îndreptățirea părților de a participa în

procesul civil decurge din lege sau din regulile fundamentale ale dreptului

român și că justificările privind efectele negative ale asocierii în

participațiune asupra Municipiului Iași nu pot fi primite în situația în care

lipsește dovada mandatului din care decurge dreptul său de reprezentare a

comunității ieșene.

În rejudecarea

apelului declarat împotriva aceste sentințe, Curtea de Apel Iași, prin Decizia

nr. 18 din 9 martie 2009, în Dosarul nr. 995/99/2007, a reținut că apelanta

reclamantă nu-și poate motiva legitimitatea interesului în promovarea acțiunii.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2170 din 8 iunie 2010, a respins ca

nefondat recursul declarat de SC T.M. SA, cu motivarea că prin contractul a

cărui nulitate s-a solicitat nu au fost vătămate interese ale societății,

nefiind făcută nicio dovadă în acest sens, rezulta că reclamanta SC T.M. SA nu

are calitate procesuală activă în cauza și că nulitatea absolută nu poate fi

invocată de o persoană complet străină de actul juridic respectiv, întrucât o

astfel de persoană nu ar justifica un interes propriu care să fie în legătură

cu cauza nulității absolute a actului juridic respectiv.

Revizuenții au

invocat contrarietatea și în raport cu hotărârea pronunțată în cererea

înregistrată sub nr. 996/99/2007 prin care SC A. SA Iași a chemat în judecată

pe pârâții Consiliul Local al Municipiului Iași și SC I.G. SRL, acțiunea având

ca obiect constatarea nulității absolute a Contractului de asociere în

participațiune nr. 8329 din 3 februarie 2005 încheiat între Consiliul Local al

Municipiului Iași și SC I.G. SRL și aprobat prin Hotărârea Consiliului Local

Iași nr. 4/2005.

Prin Sentința civilă

nr. 1086/F din 30 mai 2007 a Tribunalului Iași au fost admise excepțiile

invocate de pârâți privind lipsa calității procesual active și lipsa de interes

a reclamantei și a fost respinsă pe cale de consecință acțiunea.

Sentința menționată a

rămas definitivă prin Decizia nr. 106 din 9 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea

de Apel Iași iar recursul declarat de SC A. SA Iași a fost respins, Înalta

Curte de Casație și Justiție reținând că instanțele, constatând că motivele

invocate nu sunt de ordine publică, au apreciat corect asupra lipsei de interes

care conduce la lipsa calității procesuale.

Înalta Curte,

analizând decizia a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză, astfel cum

este expusă la pct. I.3 în raport de condițiile impuse la art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., reține că există hotărâri definitive contradictorii, prin care au

fost date soluții contrare privind același raport juridic sub aspectul

identității de obiect, cauză și părți, existând o similitudine juridică între

cererile cu care au fost învestite instanțele judecătorești, suficientă pentru

a se constata că prin hotărârea atacată s-a încălcat puterea lucrului judecat.

Pentru a ajunge la

aceeași concluzie se rețin următoarele:

Scopul reglementării

cazului de revizuire prevăzut la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. vizează

respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea

situației determinate de nesocotirea acestuia.

Pentru a se statua

asupra admisibilității unei cereri de revizuire în această ipoteză legală, în

principiu, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba despre

hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul

cauzei, să fie vorba despre hotărâri pronunțate în același litigiu (cu tripla

identitate de părți obiect și cauză), hotărârile respective să fi fost

pronunțate nu în același proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al

doilea proces să nu fi fost invocată excepția puterii de lucru judecat, sau

chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Așa cum a motivat

revizuenta SC I.G. SRL, incidența dispozițiilor prevăzute de art. 322, pct. 7

C. proc. civ. este data de necesitatea că hotărârile să conțină elemente

caracteristice pentru puterea de lucru judecat, iar acest caracter rezultă din

aceea că instanțele ale căror hotărâri sunt contradictorii au analizat

deopotrivă, în esență, existența vătămării unui drept și a interesului legitim,

care constituiau temeiul acțiunilor în contencios administrativ, caracterizând

excepțiile invocate de Consiliul Local ca apărări de fond.

Este de observat că,

prin Decizia nr. 976/2010, Curtea de Apel Oradea a conferit legitimitate și

calitate procesuală acelorași subiecte de drept cu privire la care anterior se

statuase definitiv și irevocabil că nu au nici interes nici calitate.

Se constată că

cererile ce au făcut obiectul acestor cauze soluționate definitiv și irevocabil

au aceeași cauză deoarece finalitatea demersului, respectiv scopul urmărit,

este cel al desființării contractului de asociere în participațiune în scopul

de a lua locul uneia dintre părți.

Așa cum s-a reținut

în Decizia nr. 9698/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă

cu titlu de practică judiciară depusă la dosar, există deopotrivă încălcare a

autorității de lucru judecat nu doar atunci când vin în contradicție

dispozitivele hotărârilor judecătorești, dar și atunci când contradicția

operează între considerentele acestora, în sensul de a se nega sau, dimpotrivă,

de a se afirma ceea ce s-a negat anterior, asupra unei chestiuni litigioase ce

a făcut obiect al dezbaterilor și al verificării jurisdicționale, autoritatea

de lucru judecat având și o funcție pozitivă care impune judecății ulterioare

respectarea unei chestiuni litigioase tranșate deja printr-o hotărâre

anterioară, înzestrată cu autoritatea de lucru judecat.

În acest din urmă

caz, nu este necesar să existe tripla identitate strictă de părți, obiect și

cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o

chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a rezolvat anterior,

așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare

a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente.

Or, așa cum s-a

arătat prin decizia a cărei revizuire se cere, s-a reținut vătămarea

interesului recurentelor, dedusă din vătămarea interesului public, contrar

celor învederate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială prin

Decizia nr. 2459 din 12 mai 2010, ale cărei considerente au intrat în puterea

lucrului judecat.

Procedând în sens

contrar, Curtea de Apel Oradea prin decizia atacată a ignorat autoritatea de

lucru judecat, întrucât a reevaluat chestiunea litigioasă dintre părți și a ajuns

la un rezultat contrar, cu consecința pronunțării unei decizii potrivnice, fapt

care lipsește de conținut prima hotărâre, pe care o anihilează, astfel încât

cea din urmă hotărâre se impune a fi anulată.

Aceasta, deoarece

soluția este generatoare de insecuritate juridică, ea încălcând nu numai

dreptul revizuenților la un proces echitabil, prevăzut și garantat de art. 6

parag. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale

Omului, dar și dreptul acestora la respectarea bunurilor lor, din perspectiva

art. 1 Protocolul 1 adițional la Convenție.

Curtea Europeană, în

Cauza Amurăriței din 23 decembrie 2008 a sancționat din același punct de

vedere, al încălcării dreptului reclamantului la un proces echitabil

(securitatea raporturilor juridice), o situație similara celei în cauza,

considerând că «instanța ar fi trebuit să țină cont de constatările făcute

anterior de instanțe asupra situației terenului» (constatări făcute în

considerente).

Astfel, Curtea a

reamintit că dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de

art. 6 pct. 1 din Convenție, trebuie interpretat conform părții introductive a

Convenției, care enunță supremația dreptului drept element al patrimoniului

comun al statelor contractante. Unul din elementele fundamentale ale

supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice care

dorește, între altele, ca soluția definitivă pronunțată de instanțe la orice

controversă să nu mai fie rejudecată (Brumărescu împotriva României [GC], nr.

28342/95, paragraful 61 CEDH 1999-VII). În plus, statele au obligația de a se

înzestra cu un sistem juridic capabil să identifice procedurile conexe și să

interzică deschiderea de noi proceduri asupra aceluiași subiect (a se vedea,

mutația mutandis, Gjonbocari și alții împotriva Albaniei, nr. 10508/02,

paragraful 66, 23 octombrie 2007)”.

„Aceste elemente sunt

suficiente Curții pentru a concluziona că permițând admiterea acțiunii în

revendicare pe baza argumentelor prezentate deja în cadrul altor litigii dintre

părți, sistemul pus la dispoziția părților nu a îndeplinit cerințele prevăzute

la art. 6 alin. (1) din Convenție interpretat în lumina principiului

securității raporturilor juridice. Instanțele au încălcat astfel dreptul

reclamantei la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție”.

În cauză este

îndeplinită și condiția că în al doilea proces să nu se fi invocat excepția

autorității de lucru judecat, aspect de altfel necontestat de părți.

Pentru aceste

considerente revizuirea fiind întemeiată, Înalta Curte de Casație și Justiție

pronunțându-se pe cererea formulată conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu se

mai impune analizarea petitului de suspendare formulat în baza art. 325 C.

proc. civ.

soluției adoptate.

Față de cele arătate

la pct. II.1 din decizie, cererea de revizuire va fi admisă, urmând a se

dispune anularea celei din urmă hotărâri date în recurs, conform celor

prescrise de art. 327 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de

revizuire formulată de revizuenții Consiliul Local al municipiului Iași și SC

„I.G.„ SRL Iași împotriva Deciziei nr. 976 din 18 noiembrie 2010 a Curții de

Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal.

Anulează Decizia nr.

976 din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM