ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 831/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrata la Tribunalul Iași sub nr. 6259/99 din 25 iunie 2012, reclamanta C.I.A.B.S. Iași a chemat în

judecată pe S.R.I.S. București și pe D.G.F.P.I., solicitând anularea procedurii

de selecție din data de 26 martie 2012; anularea actului de desemnare a pârâtei

S.R.I.S. în calitate de câștigătoare; anularea adreselor nr. 14997/14980/14971/15012

din 11 mai 2012, prin care s-au comunicat rezultatele procedurii de selecție;

anularea adreselor nr. 18730/18773l/18732/18733 din 13 iunie 2012, prin care au

fost soluționate contestațiile formulate cu privire la desemnarea

câștigătorului selecției; suspenda­rea efectelor tuturor actelor

administrative, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta S.R.I.S.

București a invocat, prin întâmpinare, excepția necompetentei materiale a

instanței sesizate, precum și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Pârâta D.G.F.P.I.,

prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și excepția

lipsei de interes a ac­țiunii, cerând respingerea cererii pe motiv că Legea nr.

85/2006 îi recunoaște dreptul de a desemna un lichidator judiciar, fără acordul

adunării creditorilor, în considerarea calității sale de creditor majoritar.

Prin sentința nr. 1767/CA

din 25 iulie 2012, Tribunalul Iași a admis excepția necompetenței materiale și a

declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Curții de Apel Iași.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că

obiectul acțiunii îl reprezintă anularea

procedurii de selecție din data de 26 martie 2012, anularea actului de

desemnare a pârâtei S.R.I.S. în calitate de câștigătoare; anularea adreselor nr.

14997/14980/14971/15012 din 11 mai 2012, prin care s-au comunicat rezultatele

procedurii de selecție; anularea adreselor nr. 18730/18773l/18732/18733 din 13

iunie 2012, prin care au fost soluționate contestațiile formulate cu privire la

desemnarea câștigătorului selecției; suspenda­rea efectelor tuturor actelor

administrative, iar în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea

contenciosului administrativ instanța a constatat că aparține Curții de Apel

competența de soluționare, ca instanță de primă jurisdicție, în soluționarea

litigiului dedus judecății.

de Apel

Prin sentința nr. 305

din 8 octombrie 2012 a Curții de Apel Iași a fost declinată competența de

soluționare a cauzei privind pe reclamantul C.I.A.S. în contradictoriu cu

pârâții S.R.I.S. și D.G.F.P.I. în favoarea Tribunalului Iași- secția contencios

administrativ și fiscal.

Curtea a constatat

ivit un conflict negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și

Justiție în vederea soluționării conflictului, dispunând suspendarea cauzei

pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a constatat

că, la data de 15 martie 2012, D.G.F.P.I. a

emis o „Invitație de participare”, prin care a invitat pe „practicienii

înscriși pe Lista practicienilor, agreați de A.N.A.F., pentru zona XII, privind

Județul Iași, să depună, la registratura D.G.F.P. Iași, oferta în vederea

desemnării practicianului în insolvență”, în cazul unui număr de nouă societăți

comerciale, precizându-se că „ofertele vor fi întocmite în conformitate cu

prevederile art. 14 din OP ANAF 1009/2007”.

Urmare acestei

invitații, la data de 20 martie 2012, C.I.A.B.S. Iași a depus un număr de patru

„oferte de servicii”, prin care își manifestă „interesul de a fi numiți în

calitate de administrator judiciar/lichidator” în dosarele aflate pe rolul

Tribunalului Iași, solicitare la care Comisia pentru desemnarea practicienilor

în insolvență din cadrul D.G.F.P. Iași răspunde, la data de 11 mai 2012, în

sensul că a fost declarată câștigătoare oferta depusă de S.R.I.S. București.

Împotriva actelor

prin care au fost comunicate rezultatele procedu­rii de selecție a ofertelor

depuse, C.I.A.B.S. Iași a formulat contestație, la data de 18 mai 2012,

contestație ce a fost respinsă de Comisia ce funcționează în cadrul D.G.F.P.I.

la data de 13 iunie 2012, fapt ce a determinat reclamanta să promoveze prezenta

acțiune, în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004.

În raport de situația

de fapt arătată, Curtea a constatat că acțiunea de față vizează anularea

actelor administrative emise într-o procedură de selecție de ofertare, „în

vederea desemnării practicianului în insolvență”, în cazul unui număr de nouă

societăți debitoare, la care organizatorul procedurii este creditor majoritar,

că întreaga procedură a fost inițiată, s-a desfășurat și s-a finalizat sub

autoritatea D.G.F.P.I. și că aceasta a urmat, în activitatea sa, dispozițiile

cuprinse în Ordinul A.N.A.F. nr. 1009/2007, privind procedurile de selecție a

practicienilor în insolvență agreați de A.N.A.F., apreciind că dispozițiile

O.G. nr. 34/2006 nu sunt apli­cabile în cauză.

Curtea a constatat

că, în stabilirea instanței competente să soluționeze acțiunea în anularea

actelor administrative emise de Comisia pentru desemnarea practicienilor în

insolvență din cadrul D.G.P.P. Iași, trebuie avut în vedere exclusiv statutul

juridic al persoanei juridice care a organizat selecția de oferte, neinteresând

nici valoarea ofertelor, nici valoarea creanței urmărite, și nici statutul

debitorilor sau al celorlalți participanți la procedura de selecție, întrucât

toate aceste chestiuni se circumscriu problematicii ce decurge din procedura

insolvenței, consacrată prin Legea nr. 85/2006.

Ca atare, constatând

că nici o autoritate sau instituție publică centrală nu a fost implicată în

procedura de selecție de oferte organizată de D.G.F.P. Iași și având în vedere

că, atât inițierea, cât și finalizarea acesteia s-a realizat de către structura

teritorială ce funcționează la nivelul județului Iași, Curtea a stabilit că

doar statutul juridic al organizatorului procedurii de selecție interesează și

prevalează în stabilirea instanței competente să verifice legalitatea actelor

administrative emise de acesta și văzând dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. d) C.

proc. civ., Curtea a concluzionat că tribunalul este instanța competentă să

soluționeze, în primă instanță, prezenta acțiune.

II. Decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în

conformitate cu dispozițiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul

cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a

constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de

competență tipic, întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că

există conflict de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri

irevocabile, s-au declarat necompetente să judece același litigiu.

Analizând actele

dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată

îl reprezintă anularea procedurii de selecție din data de 26 martie  2012;

anularea actului de desemnare a pârâtei S.R.I.S. în calitate de câștigătoare;

anularea adreselor nr. 14997/14980/14971/15012 din 11 mai 2012, prin care s-au

comunicat rezultatele procedurii de selecție; anularea adreselor nr. 18730/18773l/18732/18733

din 13 iunie 2012, prin care au fost soluționate contestațiile formulate cu

privire la desemnarea câștigătorului selecției; suspenda­rea efectelor tuturor

actelor administrative, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte a

reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile art.

10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii

și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al

cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere

obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ emis de o

autoritate publică locală, respectiv D.G.F.P.I., în cauza dedusă judecății

competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de

criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.

Or, D.G.F.P.I., în

calitate de emitent al actelor atacate este o autoritate publică de nivel

local, fapt ce atrage competența de soluționare a cauzei, în raport de

dispozițiile art. 10 din Legea 554/2004, în favoarea Tribunalului Iași, ca

instanță de primă jurisdicție, în soluționarea litigiului dintre C.I.A.S., S.R.I.S.

și D.G.F.P.I..

Având în vedere

considerentele expuse, cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și

care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Tribunalului Iași,

secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C.I.A.S. în contradictoriu cu

pârâții S.R.I.S. și D.G.F.P.I. în favoarea Tribunalului Iași, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2013.