ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 831/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrata la Tribunalul Iași sub nr. 6259/99 din 25 iunie 2012, reclamanta C.I.A.B.S. Iași a chemat în judecată pe S.R.I.S. București și pe D.G.F.P.I., solicitând anularea procedurii de selecție din data de 26 martie 2012; anularea actului de desemnare a pârâtei S.R.I.S. în calitate de câștigătoare; anularea adreselor nr. 14997/14980/14971/15012 din 11 mai 2012, prin care s-au comunicat rezultatele procedurii de selecție; anularea adreselor nr. 18730/18773l/18732/18733 din 13 iunie 2012, prin care au fost soluționate contestațiile formulate cu privire la desemnarea câștigătorului selecției; suspenda­rea efectelor tuturor actelor administrative, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta S.R.I.S. București a invocat, prin întâmpinare, excepția necompetentei materiale a instanței sesizate, precum și excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Pârâta D.G.F.P.I., prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes a ac­țiunii, cerând respingerea cererii pe motiv că Legea nr. 85/2006 îi recunoaște dreptul de a desemna un lichidator judiciar, fără acordul adunării creditorilor, în considerarea calității sale de creditor majoritar. 2. Hotărârea Tribunalului Prin sentința nr. 1767/CA din 25 iulie 2012, Tribunalul Iași a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Curții de Apel Iași.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă anularea procedurii de selecție din data de 26 martie 2012, anularea actului de desemnare a pârâtei S.R.I.S. în calitate de câștigătoare; anularea adreselor nr. 14997/14980/14971/15012 din 11 mai 2012, prin care s-au comunicat rezultatele procedurii de selecție; anularea adreselor nr. 18730/18773l/18732/18733 din 13 iunie 2012, prin care au fost soluționate contestațiile formulate cu privire la desemnarea câștigătorului selecției; suspenda­rea efectelor tuturor actelor administrative, iar în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ instanța a constatat că aparține Curții de Apel competența de soluționare, ca instanță de primă jurisdicție, în soluționarea litigiului dedus judecății.

3. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 305 din 8 octombrie 2012 a Curții de Apel Iași a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C.I.A.S. în contradictoriu cu pârâții S.R.I.S. și D.G.F.P.I. în favoarea Tribunalului Iași- secția contencios administrativ și fiscal. Curtea a constatat ivit un conflict negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului, dispunând suspendarea cauzei pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că, la data de 15 martie 2012, D.G.F.P.I. a emis o „Invitație de participare”, prin care a invitat pe „practicienii înscriși pe Lista practicienilor, agreați de A.N.A.F., pentru zona XII, privind Județul Iași, să depună, la registratura D.G.F.P.

Iași, oferta în vederea desemnării practicianului în insolvență”, în cazul unui număr de nouă societăți comerciale, precizându-se că „ofertele vor fi întocmite în conformitate cu prevederile art. 14 din OP ANAF 1009/2007”. Urmare acestei invitații, la data de 20 martie 2012, C.I.A.B.S. Iași a depus un număr de patru „oferte de servicii”, prin care își manifestă „interesul de a fi numiți în calitate de administrator judiciar/lichidator” în dosarele aflate pe rolul Tribunalului Iași, solicitare la care Comisia pentru desemnarea practicienilor în insolvență din cadrul D.G.F.P. Iași răspunde, la data de 11 mai 2012, în sensul că a fost declarată câștigătoare oferta depusă de S.R.I.S. București. Împotriva actelor prin care au fost comunicate rezultatele procedu­rii de selecție a ofertelor depuse, C.I.A.B.S.

Iași a formulat contestație, la data de 18 mai 2012, contestație ce a fost respinsă de Comisia ce funcționează în cadrul D.G.F.P.I. la data de 13 iunie 2012, fapt ce a determinat reclamanta să promoveze prezenta acțiune, în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004. În raport de situația de fapt arătată, Curtea a constatat că acțiunea de față vizează anularea actelor administrative emise într-o procedură de selecție de ofertare, „în vederea desemnării practicianului în insolvență”, în cazul unui număr de nouă societăți debitoare, la care organizatorul procedurii este creditor majoritar, că întreaga procedură a fost inițiată, s-a desfășurat și s-a finalizat sub autoritatea D.G.F.P.I. și că aceasta a urmat, în activitatea sa, dispozițiile cuprinse în Ordinul A.N.A.F.

nr. 1009/2007, privind procedurile de selecție a practicienilor în insolvență agreați de A.N.A.F., apreciind că dispozițiile O.G. nr. 34/2006 nu sunt apli­cabile în cauză. Curtea a constatat că, în stabilirea instanței competente să soluționeze acțiunea în anularea actelor administrative emise de Comisia pentru desemnarea practicienilor în insolvență din cadrul D.G.P.P. Iași, trebuie avut în vedere exclusiv statutul juridic al persoanei juridice care a organizat selecția de oferte, neinteresând nici valoarea ofertelor, nici valoarea creanței urmărite, și nici statutul debitorilor sau al celorlalți participanți la procedura de selecție, întrucât toate aceste chestiuni se circumscriu problematicii ce decurge din procedura insolvenței, consacrată prin Legea nr. 85/2006.

Ca atare, constatând că nici o autoritate sau instituție publică centrală nu a fost implicată în procedura de selecție de oferte organizată de D.G.F.P. Iași și având în vedere că, atât inițierea, cât și finalizarea acesteia s-a realizat de către structura teritorială ce funcționează la nivelul județului Iași, Curtea a stabilit că doar statutul juridic al organizatorului procedurii de selecție interesează și prevalează în stabilirea instanței competente să verifice legalitatea actelor administrative emise de acesta și văzând dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., Curtea a concluzionat că tribunalul este instanța competentă să soluționeze, în primă instanță, prezenta acțiune. II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 20, 21, 22 C. proc.

civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece același litigiu. Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procedurii de selecție din data de 26 martie 2012; anularea actului de desemnare a pârâtei S.R.I.S.

în calitate de câștigătoare; anularea adreselor nr. 14997/14980/14971/15012 din 11 mai 2012, prin care s-au comunicat rezultatele procedurii de selecție; anularea adreselor nr. 18730/18773l/18732/18733 din 13 iunie 2012, prin care au fost soluționate contestațiile formulate cu privire la desemnarea câștigătorului selecției; suspenda­rea efectelor tuturor actelor administrative, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv D.G.F.P.I., în cauza dedusă judecății competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat. Or, D.G.F.P.I., în calitate de emitent al actelor atacate este o autoritate publică de nivel local, fapt ce atrage competența de soluționare a cauzei, în raport de dispozițiile art. 10 din Legea 554/2004, în favoarea Tribunalului Iași, ca instanță de primă jurisdicție, în soluționarea litigiului dintre C.I.A.S., S.R.I.S. și D.G.F.P.I.. Având în vedere considerentele expuse, cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C.I.A.S. în contradictoriu cu pârâții S.R.I.S. și D.G.F.P.I. în favoarea Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2013.