ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4897/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. 1126/45/2011, reclamanta B.A. a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 4788/ R din 31 august 2011 emisă de către C.J.P. Iași, solicitând anularea acestei hotărâri și obligarea pârâtei să-i admită cererea privind plata indemnizației prevăzute de lege. Pârâta C.J.P. Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. În motivare s-a arătat că în mod justificat a fost respinsă cererea formulată de reclamant, apreciindu-se că acesta nu poate fi beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

S-a invocat și excepția tardivității introducerii acțiunii. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 46/2012 din 10 februarie 2012, Curtea de Apel Iași a respins acțiunea formulată de B.A. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Iași. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele aspecte: Cu privire la excepția tardivității, instanța a apreciat ca aceasta este neîntemeiată, deoarece, din dovada de comunicare a recomandatei depusă la fila 14 dosar, rezultă că actul administrativ ar fi fost comunicat reclamantei la data de 14 noiembrie 2011 și deci acțiunea înregistrată pe rolul instanței la data de 19 decembrie 2011 este formulata in termen. Pe fondul cauzei, din analiza materialului probator administrat in cauza, Curtea a apreciat că acțiunea este neîntemeiata.

Atât în conținutul cererii formulate către C.J.P. Iași, cât și în conținutul contestației formulate în fața instanței de judecată, reclamanta precizează cu claritate faptul că singurul motiv pentru care s-a dispus evacuarea sau strămutarea a fost acela ca in apropierea localității în care acesta domicilia se afla linia frontului, fapt care exclude persecuția din motive etnice, una din condițiile cerute a fi îndeplinite cumulativ. Aceste susțineri ale reclamantei din acțiune și din cererea inițială sunt confirmate și de declarația autentificată data de C.E. și depusă în copie la dosar. Pentru motivele mai sus precizate, instanța, constatând ca reclamanta nu este beneficiară a dispozițiilor Legii nr. 189/2000, a respins acțiunea formulata și a menținut actul administrativ atacat.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta B.A. a declarat recurs, solicitând recunoașterea calității sale de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât îndeplinește toate condițiile cerute de lege în acest sens. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. Potrivit art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, „beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice”, aflându-se în una din cele 6 situații expres prevăzute de lege. Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. Astfel, legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege. În privința mijloacelor de probă sunt aplicabile normele de procedură civilă, conform cărora proba trebuie să fie pertinentă, concludentă și utilă cauzei, aceste caracteristici ale mijloacelor de probă fiind apreciate de instanța învestită cu soluționarea cauzei. Având în vedere că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada susținerilor sale, simpla evacuare din locuință, nemotivată de existența unor acte de persecuție etnică, neputând fi considerată strămutare în sensul dispozițiilor art. 1 lit. g) din O.G.

nr. 105/1999, în mod corect instanța de fond a dispus respingerea acțiunii ca nefondată. Este de necontestat că și persoanele care au fost mutate din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război au avut de suferit consecințele nefavorabile, dar legiuitorul nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii și acestei categorii. Din actele și lucrările dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că mutarea reclamantei din localitatea de domiciliu în altă localitate a fost determinată de înaintarea liniei frontului. Situația relevată nu atrage așadar incidența prevederilor O.U.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, acest act normativ vizând acordarea de măsuri reparatorii exclusiv persoanelor persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.A. împotriva sentinței nr. 46/2012 din 10 februarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2013.