ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 442/2016

Decizia nr. 442/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel lași, la data de 6 octombrie 2015, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 703 din 26 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte munca și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013, definitivă prin respingerea apelului, ca fiind nelegală și netemeinică, schimbarea sentinței civile, iar în rejudecare, respingerea acțiunii ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat.

În motivarea cererii, s-a arătat că prin sentința a cărei revizuire se solicita, instanța a admis acțiunea formulată de SC B. SA împotriva sa și l-a obligat la plata sumei de 35.100 lei, suma actualizata de la data de 09 noiembrie 2012 și până la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale reprezentând indemnizație de concediere plătită de reclamantă.

Revizuentul a arătat că sentința nr. 703 din 26 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a conflicte muncă și asigurări sociale, este nelegală întrucât este pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat ce derivă din Decizia civilă nr. 1509/2012, pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosar nr. x/99/2011, prin care cererea de restituire a sumei de 35.100 lei a fost respinsă ca nefondată. Reclamanta SC B. SA a formulat în dosarul Curții de Apel Iași o cerere de lămurire dispozitiv, cerere ce a fost respinsă de instanța, ca nefondată, prin încheierea din 8 martie 2013 a Curții de Apel lași.

Prin Decizia nr. 104 din 27 octombrie 2015 a Curții de Apel lași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost declinată competența materială de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuientul A., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi cerută dacă „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, pentru a fi aplicabil motivul de revizuire de mai sus, se prevede de legiuitor condiția ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive potrivnice, contradictorii; hotărârile contradictorii să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fte pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în aî doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat, sau, daca a fost ridicată, instanța să fi omis să se pronunțate asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, pentru că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Se reține că, prin prima cerere de chemare în judecată înregistrată la data de 21 ianuarie 2011, pe rolul Tribunalului Iași, sub nr. x/99/2011, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC B. SA, anularea Deciziei de concediere nr. 143 din 26 noiembrie 2010, reintegrarea pe postul deținut anterior și obligarea intimatei ia plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data concedierii și până la reintegrarea efectivă, precum și obligarea intimatei la plata daunelor morale în cuantum de 20.000 lei și a cheltuielilor de judecată. în subsidiar, contestatorul a solicitat majorarea cuantumului indemnizației de concediere prevăzute la art. 6 din decizie și obligarea intimatei la plata indemnizației de concediere în cuantumul corect și la plata drepturilor aferente concediului de odihnă pentru anul 2011.

Pe cale reconvențională, reclamanta SC B. SA a solicitat ca, în cazul în care va fi admisă contestația și anulată decizia de concediere, să fie obligat contestatorul ia restituirea indemnizației de concediere încasate.

Prin sentința nr. 209 din 1 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Iași, secția civilă, au fost respinse atât contestația formulată de contestatorul A., cât și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC B. SA.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul A., admis prin Decizia nr. 1509 din 9 noiembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, A fost modificată în parte sentința recurată în sensul admiterii, în parte, a contestației formulate de contestator împotriva Deciziei nr. 143 din 25 noiembrie 2010 emisă de SC B. SA, decizie ce a fost anulată și s-a dispus reintegrarea contestatorului pe un post similar celui avut anterior concedierii, a fost obligată intimata să plătească contestatoruiui o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă. A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată pentru fond, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței civile recurate ce nu sunt contrare deciziei.

Prin cea de-a doua cerere de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/3/2013, la data de 4 decembrie 2013, la Tribunalul București, reclamanta SC B. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A., ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 35.100 lei, în valoare actualizata de la data de 09 noiembrie 2012 și până ia data plătii efective, precum și la plata dobânzii legale.

În motivarea acțiunii s-a arătat ca, urmare a admiterii acțiunii de anulare a deciziei de concediere și reintegrare prin Decizia nr. 1509 din 9 noiembrie 2012 a Curții de Apel iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, SC B. SA a emis Decizia nr. 127 din 15 februarie 2013 prin care pârâtul a fost reintegrat ca salariat în funcția de încărcător-descărcător la Depozitul lași, unitate a SC B. SA Or, față de soluția pronunțată de Curtea de Apel Iași și de reintegrarea efectivă a salariatului, rezultă ca suma achitata pârâtului cu titlu de indemnizație de concediere a devenit o sumă nedatorată, în sensul prevederilor art. 256 C. muncii.

Prin sentința nr. 703 din 26 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VlII-a conflicte muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât, fiind admisă acțiunea formulată de reclamanta SC B. SA și obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 35.100 lei, suma actualizată de la data de 09 noiembrie 2012 pana la data plății efective și la plata dobânzii legale.

Prin Decizia nr. 2977 din 10 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât împotriva sentinței civile nr. 703 din 26 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte muncă și asigurări sociale.

Analizând decizia a cărei anulare se cere prin promovarea prezentei revizuiri, Înalta Curte constată că revizuientul, prin întâmpinarea depusă în Dosarul nr. x/3/2013 al. Tribunalul București, secția a VlII-a conflicte muncă și asigurări sociale, a invocat caracterul irevocabil al dezlegării date prin sentința civilă nr. 209 din 1 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul lași, secția civilă, în Dosarul nr. x/99/2011, cu privire la cererea de obligare a con testatorului la restituirea indemnizației de concediere încasate, în cuantum de 35.100 lei, respectiv autoritatea de lucru judecat a considerentelor și dispozitivului sentinței menționate.

Prin sentința civilă nr. 703 din 26 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VllI-a conflicte muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013, a cărei revizuire se solicită, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât.

Așa cum s-a arătat, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire pe temeiul în discuție este necesar ca, între celelalte condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ, fie să nu fi fost invocată excepția autorității de lucru judecat în cel de-al doilea dosar, fie să ii fost invocată, iar instanța în fața căreia s-a invocat să fi omis să o analizeze.

Rațiunea acestei condiții este aceea ca instanța de revizuire învestită cu soluționarea unei cereri întemeiate pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ., să nu încalce ca însăși autoritatea de lucru judecat a hotărârii a cărei anulare se solicită.

Or, Înalta Curte constată că în cauza de față, Tribunalului București, prin sentința civile nr. 703 din 26 ianuarie 2015, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2977 din 10 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a analizat apărarea pârâtului A., respingând excepția autorității de lucru judecat,

Față de cele ce preced, se constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite, cumulativ, condițiiie de invocarea a motivului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, în raport de cele constatate, Înalta Curte apreciază că nu mai prezintă relevanță analiza celorlalte condiții de admisibilitate a cererii de revizuire ce face obiect al prezentei cauze.

În consecință, având în vedere și dispozițiile art. 513 alin. (3) C.proc.civ, potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea cererii de revizuire și la faptele pe care se întemeiază, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. urmează să fie respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 703 din 26 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2016.