ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5333/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5333/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor civile

de față;

Prin acțiunea înregistrată la 22 ianuarie

2007, reclamanții V.I. și Ș.G.V. au chemat în judecată pe pârâții Municipiul

Iași prin Consiliul local al municipiului Iași și Primarul municipiului Iași,

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să anuleze în parte

dispoziția din 2006 emisă de Primarul municipiului Iași și să dispună

restituirea în natură a părții de teren situat Iași, având o suprafață de

0,75 ha, preluată de la autorii reclamanților și care poate fi restituită în

natură.

Prin sentința civilă nr.

1835 din 12 noiembrie 2008 Tribunalul Iași a respins acțiunea formulată în

contradictoriu cu Municipiul Iași prin Consiliul local al municipiului Iași

pentru lipsa calității procesuale pasive, iar față de pârâtul Municipiul Iași

prin primar ca nefondată.

Prin Decizia civilă nr.

48 din 24 martie 2010, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, a admis apelul formulat de reclamanți împotriva sentinței,

pe care a schimbat-o în parte. A admis în parte acțiunea formulată de

reclamanții și a anulat în parte dispoziția din 4 decembrie 2006 emisă de

Primarul Municipiului Iași. A obligat pe pârâtul Primarul Municipiului Iași la

restituirea în natura a suprafeței de 1.067 mp teren situată în Iași conform

raportului de expertiză tehnică judiciară ing. D.R. fila 71 dosar fond,

respectiv a loturilor : L 6 = 432 mp, L 14 -154 mp, L 16 = 66 mp, L 21 = 22 mp,

L 22 = 66 mp, L 25 = 187 mp, L 30 = 140 mp conform schiței anexă de la fila 71

dosar fond Tribunal Iași care face parte integrantă din prezenta decizie. A

menținut celelalte măsuri din dispoziția din 4 decembrie 2006 a Primarului

Municipiului Iași. A păstrat dispoziția din sentința apelată cu privire

respingerea acțiunii reclamanților în contradictoriu cu pârâții Municipiului

Iași, prin Consiliul Local Iași pentru lipsa calității procesuale pasive. A

obligat intimatul Primarul Municipiului Iași să achite apelantului suma de 900

lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu expert.

Împotriva Deciziei nr.

48 din 24 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, au declarat recurs atât reclamanții V.I. și Ș.G.V. cât și

Municipiul Iași și Primarul municipiului Iași.

Prin Decizia nr. 3719

din 6 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție au fost admise recursurile declarate de reclamanții V.I., Ș.G.V.

și de pârâții Municipiul Iași, Primarul municipiului Iași împotriva Deciziei nr.

48 din 24 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie. A fost casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la

aceeași curte de apel.

Pentru a se

pronunța în acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție

a reținut următoarele.

1.Critica referitoare

la nerespectareaprincipiului disponibilității cu referire la cadrul procesual

fixat prin cererea de chemare în judecată este întemeiată și se circumscrie

prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu referire la principiul

disponibilității.

Astfel, reclamanții

au chemat în judecată în calitate de pârâți Municipiul Iași prin Consiliul

local și Municipiul Iași prin primar.

Tribunalul a respins

acțiunea față de primul pârât în temeiul excepției lipsei calității procesuale

pasive, iar față de al doilea, ca nefondată.

Curtea de apel a

menținut soluția de respingere a acțiunii pe cale de excepție față de pârâtul

Municipiul Iași prin Consiliul local, chestiune care a intrat în puterea

lucrului judecat.

Aceeași instanță a

schimbat pe fond, în parte, soluția tribunalului, însă nu față de Municipiul

Iași prin primar, astfel cum acesta fusese chemat în judecată, ci față de

însuși Primarul municipiului Iași.

În acest fel, este

corectă susținerea recurenților reclamanți în sensul că acțiunea lor apare ca

nefiind soluționată față de Municipiul Iași, pârâtul pe care au înțeles să-l

cheme în judecată și căruia doresc să-i facă opozabilă hotărârea.

fondată și critica recurenților reclamanți întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct.

7 C. proc. civ.

Astfel, curtea de

apel se limitează în motivarea deciziei să arate că s-a efectuat proba cu

expertiză și că, potrivit experților anumite porțiuni de teren pot fi

retrocedate fără a arăta pentru fiecare porțiune în parte, din cele considerate

nerestituibile în natură, care sunt considerentele de fapt și de drept ce

împiedică acordarea acestei măsuri reparatorii.

Simpla referire la

raportul de expertiză nu reprezintă o motivare în sensul art. 261 alin. (1) pct.

5 C. proc. civ., mai ales în condițiile în care instanța nu împărtășește decât

în parte concluziile acestuia.

Nu se răspunde prin

decizia atacată nici criticilor referitoare la îndreptățirea reclamanților la

alte măsuri reparatorii subsidiare pentru suprafețele de teren ce nu se pot

restitui în natură.

Nemotivarea deciziei

echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ceea ce atrage, în condițiile art.

312 alin. (5) și art. 314 C. proc. civ., casarea deciziei și trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Această soluție este

impusă, în condițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., și de nerespectarea

cadrului procesual fixat prin cererea de chemare în judecată.

În atare situație,

celelalte critici dezvoltate de recurenții reclamanți privitoare la fondul

pretențiilor lor, precum și criticile formulate de Municipiul Iași prin primar

- cel care are calitate procesuală pasivă în cauză - referitoare tot la fondul

pretențiilor, însă restrâns la loturile L 21, L 22 și L 25, însumând 341 mp,

urmează a fi analizate de instanța de trimitere.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte a admis ambele recursuri, a casat decizia și a

trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Cauza a fost

reînregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. 406/99/2007.

Prin Decizia nr. 234

din 19 decembrie2012, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a admis apelul

formulat de reclamanții V.I. și Ș.G.V. împotriva sentinței

civile nr. 1835 din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Iași, secția civilă,

hotărâre pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a fost admisă în parte

acțiunea formulată de reclamanții V.I. și Ș.G.V. în

contradictoriu cu pârâtul Municipiul Iași, prin Primar. A fost anulată, în

parte, Dispoziția din 04 decembrie 2006, emisă de Primarul Municipiului

Iași.

Municipiul

Iași, prin Primar, a fost obligat să restituie reclamanților V.I.

și Ș.G.V. - în natură - suprafața de 498 mp teren situat în

Iași, delimitat de pct. 212 ; 232 ; 234 ; 235 ; 220 ; 230 ; 231 ; 238 ; 237

; 236 ; 212, identificat ca Lot nr. 3 în raportul de expertiză întocmit de

expert M.V. și suprafața de 565 mp teren situat în Iași,

delimitat de pct. 200 ; 52 ; 129 ; 148 ; 130 ; 147 ; 155 ; 117 ; 156 ; 116 ; 200,

identificat ca Lot nr. 11 în raportul de expertiză întocmit de expert M.V.,

raport care face parte integrantă din prezenta decizie.

S-au menținut

celelalte măsuri din Dispoziția din 04 decembrie 2006 emisă de Primarul

Municipiului Iași.

A fost păstrată

dispoziția din sentința apelată, cu privire la respingerea

acțiunii reclamanților în contradictoriu cu Municipiul Iași,

prin Consiliul Local, pentru lipsa calității procesuale pasive.

A fost respinsă

cererea apelanților vizând obligarea Municipiului Iași, prin Primar, de

a oferi reclamanților bunuri sau servicii în compensare, ca măsură

reparatorie prin echivalent pentru imobilele preluate și care nu pot fi

restituite în natură și emiterea unei dispoziții cu privire la

măsurile reparatorii ce urmează a fi acordate reclamanților pentru

imobilele preluate și care nu pot fi restituite în natură.

Curtea de apel a

obligat pârâtul Municipiul Iași, prin Primar, să plătească

reclamanților suma de 450 lei cheltuieli de judecată la fond și suma

de 1.500 lei cheltuieli de judecată în apel.

În motivarea deciziei

s-au reținut următoarele.

Prin acțiunea

inițială reclamanții apelanți V.I. și Ș.G.V. au

solicitat anularea parțială a dispoziției din 04 decembrie 2006 emisă

de Primarul Municipiului Iași și restituirea în natură a terenului ce

nu e afectat de lucrări de utilitate publică.

Instanța - în

casarea cu trimitere spre rejudecare - a reținut concluziile expertului

topometrist principal ing. V.M. în ceea ce privește amplasamentul originar

al proprietății autorilor reclamanților.

Astfel, pentru

stabilirea amplasamentului originar al suprafețelor de teren proprietatea

autorilor reclamantelor de la imobilul situat în Iași, expertul V.M. a utilizat

metoda georeferențierii amplasamentului imobilului, în conformitate cu

planul topografic din proiect (anexa 12 la raportul de expertiză) care a stat

la baza întocmirii proiectului de urbanizare a zonei pe care s-a aflat și

imobilul în cauză.

Deși procedeul a

fost criticat de apelanți și de expertul consilier D.R., Curtea

reține că metoda folosită de expertul principal este mult mai fidelă

realității, concluzie ce se desprinde și din explicațiile date

de acest expert în răspunsul la obiecțiunile formulate de apelanții

reclamanți.

În ceea ce

privește posibilitatea de a se restitui - în natură - teren, Curtea

reține întemeiată - în parte - solicitarea apelanților- reclamanți.

Potrivit art. 11 alin.

(3) Legea nr. 10/2001 în cazul în care construcțiile expropriate au fost

integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă

terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a

părții de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcții noi,

autorizate, sau afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate

publică, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.

Din probatoriile

administrate curtea de apel reține că există părți de teren rămase libere,

conform celor ce au fost expuse în continuare.

Astfel, expertul

principal a delimitat - în raportul inițial de expertiză (filele 61-96

apel) - cinci categorii de teren din vechea proprietate pe care le-a

identificat în planul de situație prin culori distincte, respectiv

suprafața de 3.022 mp colorată gri închis, suprafața de 411 mp

colorată maron, patru suprafețe colorate cu gri deschis (191 mp+299 mp

+399 mp+73 mp), suprafața de 82 mp colorată cu albastru și

suprafețele colorate cu verde deschis.

De asemenea, ca

urmare a prelucrării datelor si întocmirii planului de situație expertul a

identificat următoarele loturi de teren care au fost retrocedate apelanților

prin T.P. din 28 mai 2003 (anexa 1) si anume: lot 2 cu suprafața de 253 mp

delimitat de pct. 232; 233; C; D; E; F; 222; 232; lot 4S = 132 mp delimitat de

pct. 212; 236; 224; 241; 214; 213; 212; lot 6 S = 140 mp delimitat de pct. 237;

238; 218; 217; 216; 215; 242; 225;2 37; lot 8 S = 46 mp delimitat de pct. 235; 221;

239; 220; 235; lot 12 S = 62 mp delimitat de pct. 153; 118; 172; 200; 116; 115;

J 99; 197;61; 153; lot 17 S = 85 mp delimitat de pct. 146; 147; 130; 139; 140;

141; 142; 143; 144; 145; 146; lot 18 S = 67 mp delimitat de pct. 148; 149; 94;

161; 115; 139; 148:

Ulterior, s-au

identificat loturile retrocedate prin T.P. din 23 octombrie 2002,emis pe numele

M.D.P. (anexa 11) reprezentate pe plan de situație cu contur si hasur verde

astfel: lot 3 S = 498 mp delimitat de pct. 212; 232; 234; 235; 220; 230; 231;

238; 237; 236; 212; lot 11 S = 565 mp delimitat de pct. 200; 52; 129; 148; 130;

147; 155; 117; 156; 116; 200.

Curtea a apreciat că

aceste suprafețe de teren, identificate de expertul principal V.M. în Planul de

situație nr. 1 anexă la raportul de expertiză ca lot nr. 3 în

suprafață de 498 mp și lot nr. 11 în suprafață de 565 mp, sunt

susceptibile de a fi restituite în natură reclamanților apelanți.

Suprafețele de

teren în discuție au format obiectul reconstituirii dreptului de

proprietate privată în favoarea recurentului M.P., pentru care a fost emis

titlul de proprietate din 23 octombrie 2002, pentru suprafața de 1.063 mp

teren.

Apelanții au

solicitat constatarea nulității acestui titlu de proprietate motivat de

faptul că reconstituirea dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991, a

fost făcută în mod nelegal în favoarea lui M.P., pe amplasamentul original al

proprietății deținute de autorii apelanților reclamanți V.I.

și Ș.G.V.

Prin hotărârea

definitivă și irevocabilă pronunțată în Dosarul nr. 15057/245/2008

acest titlu de proprietate a fost anulat, iar ca efect al constatării

nulității, terenul ce a făcut obiect al reconstituirii dreptului de

proprietate prin titlul de proprietate din 23 octombrie 2002 a reintrat în

patrimoniul Municipiului Iași, putând forma obiect al restituirii în

temeiul art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001 republicată.

Prin recursul formulat,

Municipiul Iași, prin Primar recunoaște existența hotărârii

judecătorești de constatare a nulității absolute a titlului de

proprietate din 23 octombrie 2002.

În consecință,

Curtea a reținut parțial întemeiat apelul pe care l-a admis în baza

dispozițiilor art. 296 C. proc. civ. și drept consecință, a schimbat

- în parte - sentința în sensul că a fost admisă în parte acțiunea

formulată de reclamanții V.I. și Ș.G.V. în contradictoriu cu

pârâtul Municipiul Iași, prin Primar.

A fost anulată, în

parte, Dispoziția din 04 decembrie 2006, emisă de Primarul Municipiului

Iași în sensul că a fost obligat Municipiul Iași, prin Primar, să

restituie reclamanților V.I. și Ș.G.V. - în natură -

suprafața de 498 mp teren situat în Iași, delimitat de pct. 212; 232;

234; 235; 220; 230; 231; 238; 237; 236; 212, identificat ca lot nr. 3 în

raportul de expertiză întocmit de expert M.V. și suprafața de 565 mp

teren situat în Iași, delimitat de pct. 200; 52; 129; 148; 130; 147; 155;

117; 156; 116; 200, identificat ca Lot nr. 11 în raportul de expertiză întocmit

de expert M.V., raport care face parte integrantă din prezenta decizie.

Au fost

menținute celelalte măsuri din Dispoziția din 04 decembrie 2006 emisă

de Primarul Municipiului Iași.

În ceea ce

privește restituirea în natură a celorlalte suprafețe de teren,

Curtea a păstrat dispozițiile sentinței apelate, de respingere a

acestei solicitări, pentru considerentele ce urmează.

În raportul

inițial, expertul principal M.V. a menționat că suprafața de

teren reprezentată pe Planul de situație anexat raportului cu culoare gri

închis, în suprafață de 3.022 mp, nu ar putea fi retrocedată în fizic,

deoarece s-ar întrerupe traficul rutier.

Expertul a delimitat

pe Planul de situație anexa raportului de expertiza suprafețele din Strada

Libertății, care efectiv sunt afectate de traficul rutier si pe care sunt

amplasate comine de

canalizare si un Gager ape pluviale, in zona de intersecție. Ca efect al

admiterii obiecțiunilor apelanților, expertul a completat Planul de situație

anexă la raportul de expertiza inițial si a notat drept lot 2.3, suprafața de

168 mp, delimitată de pct. M;N; 150; 151; 243, 300; 106; 113;M cu dimensiunile

pe contur; drept lot 2.4. suprafața de 224 mp delimitată de pct. 240; 92; 95;

301; 117; 155; 157; 158; 159; 240. și drept lot 2.5. suprafața de 121 mp,

delimitată de pct. 145; 144; 143; 142; 141; 140, 138; 115, 161, 136, 134; 133;

132;O; 123; 124; 125; 126 cu dimensiuni pe contur.

A precizat expertul

că, prin retrocedarea lot. notat cu 2.3., care este el însuși o parte dintr-o

amenajare rutiera de interes public, s-ar ajunge la întreruperea traficului

rutier.

Restituirea lot. 2.4

nu poate fi făcuta deoarece este amplasat la intersecția străzii Libertății si

Bld. Poitiers, ceea ce ar genera întreruperea traficul rutier dintre cele două

artere.

Restituirea

suprafeței de la pct. 2.5 nu poate avea loc întrucât este cale de acces auto,

pe care sunt amplasate doua cămine de canalizare, fiind ea însăși o utilitate

publică.

Restituirea

suprafeței de 411 mp teren colorată în maron, nu poate avea loc deoarece

aceasta reprezintă ampriza infrastructurii căii de rulare tramvai, care este de

utilitate publică în eventuala reactivare a liniei de tramvai.

În speță

apelanții - care aveau sarcina probei conform dispozițiilor art. 1169

C. civ. (în vigoare la data sesizării instanței) - nu au produs dovezi ce

să ateste că linia de tramvai ar fi scoasă din funcțiune în mod definitiv.

Referitor la

suprafețele identificate de expertul principal ca suprafețe amenajate

pentru circulație pietonală, evidențiate în planul de situațe în

culoare gri deschis, Curtea a reținut următoarele.

Suprafața notată

pe planul de situație cu Trotuar + Peron+ Trepte, delimitată de pct. 82,

63, 62, 59, 56, 55, 45, 230, 49, 41 1, 52, 100, 99, 51, 53, 54, 57; 172, 58,

60, 61, 64, 83, 84 de 191 mp are ca destinație circulație pietonală.

Cu ocazia răspunsului

la obiecțiuni, expertul menționează că numitul M.P. a fost pus deja

în posesie cu treptele ce fac legătura cu B-dul Poitiers, iar dacă s-ar proceda

la retrocedarea suprafeței de 191 mp reclamanților, s-ar ajunge la

întreruperea circulației pietonale.

Referitor la

suprafețe notate pe plan de situație delimitată de pct.: 12; 13; 18; 17;

69; 67; 226; 227; 74; 81; 80; 82; 83; 87; 90; 97; 102; 101; 108; K; L; 107;

105; 229; 103; 104; 96; 91; 86; 79; 75; 77; 71; 72; 68; 65; 66; 15; 14; 12; in

suprafața de 299 mp, aceasta este destinata circula­ției pietonale, având in

vedere faptul ca pe aliniamentul pct. 12; 14 reprezintă stație de autobuz si

asigura accesul pietonal - blocurile de locuințe si piața agroalimentara C.U.G.

În aceste condiții terenul este de utilitate publica si nu poate fi retrocedata

in fizic datorita faptului ca circulația pietonala s-ar face pe marginea

carosabilului, expunând in acest fel pietonii accidentelor de circulație.

Ca urmare a admiterii

obiecțiunilor la raportul de expertiză expertul a întocmit un nou plan de

situație pentru pct. 3 lit. b) din raportul de expertiză inițial pe

care a reprezentat zonele

neretrocedate si zona retrocedata eronat după cum urmează.

delimitată de pct. 12; 1; 18; 17; 69; 67; 226; 227; 74; 81; 80; 82, 83; 87; 90;

97; 303; 302; 96; 91; 98; 79; 75; 77; 71; 72; 68; 65; 66; 16; 15; 14; 12.

delimitată de pct. 305; 108; K; L; 107; 304.

Menționează expertul

că suprafețele de la punctele menționate anterior sunt suprafețe

neretrocedate.

evidențiată suprafața retrocedata eronat de 38 mp delimitată de pct. 303;

102; 101; 305; 304; 105; 104; 302; 303.

Reține expertul că

porțiunea din Trotuar, revendicata de reclamanți, afectează circulația

pietonala prin întreruperea acesteia si in mod cu totul special intre pct. 12;

14; 15; 16; 66; 65; 68; 72; 71; 77; 75; 79; 86; 16 de-a lungul bulevardului

și anularea trecerii de pietoni spre bulevard prin pct. 71 și 77 iar in

ceea ce privește porțiunea de trotuar retrocedată - așa cum a mai spus - este

eronată, drept pentru care posesorul nu și-a îngrădit suprafețele retrocedate.

Trotuarul are o

lățime medie de 2,70 m și a fost dimensionată prin proiectul de urbanism ținând

cont de numărul aproximativ al locuitorilor din zonă pentru a asigura o

circulație pietonală lejeră, civilizată.

Suprafața de

teren notată trotuar pe plan de situație de 399 mp delimitată de pct. 10; 134;

198; 196; 179; 178; 177; 174; 171 ;V; 170; 169; 168; 167; 166; 165; Z; X,are

destinație circulație pietonala spre SC P.P. SA; supermarket sellgros și

spre Pasaj și este de utilitate publică pentru aceleași considerente ce au fost

expuse la pct. 3 lit. b).

Suprafața de teren

notată cu cale de acces pe Plan de situație, in suprafața de 73 mp, delimitată

de pct.: 241; 236; 234; 222; F; G; 223; 235; 237; 242 este destinata

circulației pietonale.

Curtea a reținut

că obiecțiunile apelantelor au vizat exclusiv suprafața aferentă căii

de acces dalate.

Expertul își

argumentează excluderea suprafeței aferente căii de acces dalate pe ideea că

terenul este de utilitate publică, este un element prevăzut în planul de

urbanism al zonei și are este destinat circulației pietonale.

Referitor la

suprafața de teren reprezentată în planul de situație cu albastru, în suprafață

de 82 mp, aceasta este de utilitate publică întrucât reprezintă un canal

deschid dalat destinat preluării și dirijării apelor pluviale din zonă.

Răspunzând la

obiecțiunile reclamanților, expertul principal menționează că au fost

prezentate două suprafețe din canalul dalat și anume:

delimitată de pct. 87; 88; 68; 86; 156 ; 303 ; 97 ; 93 ; 87

delimitată de pct. 129 ; 109 ; J ; K ; 108 ; 305.

Utilitatea acestui

canal deschis este - in concret - de colectare a apelor pluviale ce se scurg pe

panta dintre trotuar, rond tramvai si trotuar pentru a fi dirijate într-o gură

de canal care este mai departe de terenul in cauza si are si rol de protecție a

tuturor amenajărilor și în special a bulevardului de erodare pe care o pot

produce curenții de apă pluviala.

Prin retrocedarea suprafețelor

cerute din acest canal exista posibilitatea ca acesta să fie anulat de

proprietari și sa-si piardă rolul pentru care a fost creat.

Referitor la

suprafețele de teren notate pe Planul de situație anexat Raportului de

expertiza cu SPV 1 (12 mp); SPV 2 (94 mp) si SPV 3 (32 mp), reprezen­tate pe

Planul de situație anexat Raportului de expertiza cu culoare verde deschis:

(evidențiate cu contur negru pe planul de situație anexat in Anexa 1-5),

acestea sunt de utilitate publică deoarece reprezintă spatii verzi liniare la

marginea carosabilului pe care sunt amplasați stâlpi electrici pentru iluminat

public si de susținere a liniei electrice de tracțiune a troleibuzelor.

În detalierile aduse

prin răspunsul la obiecțiuni expertul principal arată următoarele.

S-

a întocmit plan de

situație la această obiecțiune pe care s-au reprezentat suprafețele din

spatiile verzi SPV 2 neretrocedate si SPV 3 pe care sunt amplasați stâlpi

electrici "care susțin rețeaua aeriana electrica si care au rol de

iluminat public astfel: Suprafața de 94 mp din SPV 2 delimitată de pct. 77 ; 75

; 79 ; 86 ; 91 ; 96, 302 ; 301 ; 95 ; 92 ; 240 ; 76 ; 77 ; respectiv Suprafața

de 20 mp, din SPV 3, delimitată de pct. 300 ; 304 ; 107 ; L ; 113 ; 106 ; 300.

Restituirea

suprafețelor solicitate de reclamanți din spatiile verzi liniare pe care sunt

plantați stâlpii electrici ar împiedica lucrările de întreținere si reparații a

rețelei electrice anulând in felul aceasta utilitatea lor publică.

Pentru toate

considerentele expuse pe larg, solicitarea de restituire a acestor suprafețe de

teren a fost constatată neîntemeiată, astfel că au fost păstrate celelalte

măsuri din Dispoziția nr. 3499/04 decembrie 2006 emisă de Primarul municipiului

Iași.

A fost păstrată

dispoziția din sentința apelată cu privire la respingerea acțiunii

reclamantelor în contradictoriu cu Municipiul Iași, prin Consiliul Local pentru

lipsa calității procesuale pasive, acesta neavând calitate de emitent al

Dispoziției din 4 decembrie 2006 contestată în prezentul litigiu.

Cu privire la

expertiza în urbanism și amenajarea teritoriului, apelanții au renunțat la

efectuarea acesteia față de concluziile expertizei topometrice.

Referitor la cererea

apelantelor de obligare a Municipiului Iași la a oferi bunuri și servicii în

compensare, ca măsură reparatorie prin echivalent, instanța de prim control

judiciar reține că această solicitare a fost făcută - pentru prima dată - prin

cererea de declarare a apelului, astfel încât ea nu a constituit obiect de

investire al instanței de fond.

Potrivit

dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se pot face cereri

noi. Pe de altă parte, controlul judiciar - în apel - este limitat la chestiunile

de nelegalitate și netemeinicie ce au constituit obiect de analiză în fața

primei instanțe, astfel cum dispune art. 295 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință,

această solicitare a fost respinsă, ea nefiind formulată în condițiile impuse

de normele de procedură civilă în vigoare.

În ceea ce privește

cheltuielile de judecată solicitate, instanța de prim control judiciar reține

că potrivit dispozițiilor art. 274 și 276 C. proc. civ., când pretențiile au

fost admise în parte, instanța a obligat pârâtul la plata acestora proporțional

cu pretențiile admise.

Astfel, a obligat

Municipiul Iași, prin Primar să plătească doar suma de 450 lei cu titlul de

cheltuieli de judecată la fond (în condițiile în care cuantumul total al

acestora a fost de 1.425 lei).

Referitor la

cheltuielile din apel, acestea sunt de 900 lei în primul ciclu procesual

(contravaloare onorariu expert) și de 2.419 lei în al doilea ciclu procesual

(contravaloare onorariu expert), la care se adaugă suma de 500 lei reprezentând

onorariu avocat.

Reținând același

raționament, instanța de apel a obligat pârâtul la plata parțială a acestora,

respectiv a sumei de 1.500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.

Apelanții V.I. și Ș.G.V.

au formulat cerere de completare a deciziei, solicitând completarea hotărârii

în sensul de a fi analizată și situația loturilor libere de construcții din

cadrul amplasamentului originar, astfel cum au fost acestea delimitate prin

raportul de expertiză întocmit de exp. V.M., respectiv: Lot 1 în suprafață de

64 mp, delimitat de pct. 212; 8; 228; 223; 232; 212; Lot 5 în suprafață de 39

mp, delimitat de pct. 17; 18; 78; 226; 67; 69; 17; Lot 13 în suprafață de 69

mp, delimitat de pct. 83; 64; 61; 197; 499; 115; 116; 156; 98; 68; 88; 87; 8; Lot

14 în suprafață de 66 mp, delimitat de pct. 243; 150; N; 131; 94; 149; 148;

243; Lot 16 în suprafață de 54 mp, delimitat de pct. 155; 147; 146; 159; 158;

157; 155; Lot 19 în suprafață de 47 mp,delimitat le pct. 94; 131; 0; 132; 133;

134; 135; 136 și de a fi soluționată cererea lor de restituire în natură și în

ceea ce privește suprafețele astfel determinate.

În sprijinul celor

astfel solicitate, solicită a se avea în vedere următoarele motive.

Suprafețele de teren

în legătură cu care solicită completarea hotărârii:

de apel referitor la cererea de restituire în natură a terenului ce nu este

afectat de lucrări de utilitate publică, Curtea s-a raportat - după cum rezultă

din Decizia nr. 234/2012 - la raportul de expertiză topo-cadastrală întocmit de

expertul topometrist ing. V.M.

în acest sens, că expertul V.M. a delimitat, prin raportul său de expertiză,

următoarele categorii de teren din vechea proprietate:

a. Cinci categorii de

teren, identificate în planul de situație prin culori distincte, respectiv: suprafața

de 3.022 mp reprezentată cu gri închis; suprafața de 411 mp reprezentată cu

maron; Patru suprafețe reprezentate cu gri deschis (191 mp + 299 mp + 399 mp +

73 mp); suprafața de 82 mp reprezentată cu albastru; Trei suprafețe reprezentată

cu verde deschis notate SP 1, SP 2 și SP 3.

b. O serie de loturi

de teren care le-au fost retrocedate, conform T.P. din 28 mai 2003 și două

loturi de teren retrocedate prin T.P din 23 octombrie 2002 emis pe numele M.D.P.

arată că instanța de apel a analizat și s-a pronunțat, în continuare,

asupra posibilității restituirii în natură a tuturor suprafețelor de teren mai

sus menționate, omițând însă faptul că, prin Raportul de expertiză inițial

(pag. 5), expertul V.M. a delimitat, în cadrul amplasamentului originar al

autorilor apelanților - reclamanți, și o serie de suprafețe de teren libere de

construcții, respectiv: Lot 1 în suprafață de 64mp; Lot 5 în suprafață de 39

mp; Lot 13 în suprafață de 69 mp; Lot 14 în suprafață de 66 mp; Lot 16 în suprafață

de 54 mp; Lot 19 în suprafață de 47 mp, acestea fiind reprezentate grafic pe

Planul de situație nr. 1 anexat Raportului de expertiză inițial.

loturi libere de construcții nu a format obiectul analizei instanței de prim

control judiciar care, prin hotărârea sa, nu s-a pronunțat în niciun fel asupra

posibilității restituirii în natură a acestora.

apelanții că în aceste condiții au formulat prezenta cerere de completare,

prin care solicită instanței completarea Deciziei nr. 234/2012, în sensul de a

analiza și situația acestor loturi libere de construcții din cadrul

amplasamentului originar, astfel cum au fost acestea delimitate prin raportul

de expertiză întocmit de exp. V.M., și de a soluționa cererea de restituire în

natură și în ceea ce privește suprafețele astfel determinate.

Prin Decizia civilă nr.

32 din 18 martie 2013 a Curții de Apel Iași, secția civilă, a fost respinsă

cererea formulată de apelanții V.I. și Ș.G.V. vizând completarea Deciziei nr. 234

din 19 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

La pronunțarea

acestei decizii, Curtea a avut în vedere următoarele considerente.

Art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ. stabilește că dacă prin hotărârea dată

instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal

sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere

completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după

caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în

fond după casarea cu reținere în termen de 15 zile de la pronunțare.

Textul face parte din

reglementarea procedurii înaintea primei instanțe și - potrivit art.

298 C. proc. civ. - dispozițiile de procedură privind judecata în primă

instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu

sunt potrivnice celor cuprinse în titlul IV „apelul”.

În speță, curtea

de apel constată că solicitarea apelanților nu privește

pronunțarea asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra

unei cereri conexe sau incidentale, situație în care articolul 281

2

C. proc. civ. nu își găsește aplicabilitatea.

Curtea de apel a

reținut că a fost învestită cu verificarea legalității și

temeiniciei sentinței Tribunalului Iași, verificare ce a condus la

schimbarea acesteia doar în parte, pentru considerentele pe larg arătate mai

sus.

O eventuală omisiune

a instanței de apel de a analiza o parte dintre motivele invocate de

apelanți nu se încadrează în sfera de incidență a art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ. și nici în cea a alin. (3) al aceluiași art.

În fapt,

apelanții tind să obțină cenzurarea deciziei din apel de aceeași

instanță care a pronunțat hotărârea, operațiune ce nu este

posibilă decât prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, în fața

instanței de control judiciar stabilite de lege.

Împotriva Deciziei nr.

234 din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția civilă, au declarat

recurs reclamanții V.I. și Ș.G.V. și pârâtul Municipiul Iași prin primar, iar împotriva

Deciziei nr. 32 din 18 martie 2013 a aceleiași instanțe au declarat recurs

reclamanții V.I. și Ș.G.V.

În motivarea

recursului declarat împotriva Deciziei nr. 234 din 19 decembrie 2012 reclamanții

au arătat următoarele.

Prin raportul de

expertiză, astfel cum a fost suplimentat, expertul V.M. a identificat si a

delimitat suprafețele ce intră în compunerea amplasamentului originar al

terenului proprietatea autorilor reclamanților, acestea fiind reprezentate

grafic pe Planul de situație anexat raportului de expertiză și pe planurile de

situație anexe la cele două rapoarte suplimentare.

Expertul V.M. a

identificat, de asemenea, toate amenajările existente pe terenul în cauză

(despre construcții nefiind cazul), precum și suprafețele afectate uzului

public, pe care le-a calificat - fără excepție - ca fiind de utilitate publică.

În calificarea

amenajărilor constatate și a suprafețelor afectate uzului general ca fiind de

utilitate publică, expertul nu s-a raportat - în principal - la utilitatea

publică actuala, așa cum i se solicitase în mod expres potrivit obiectivul 5 al

expertizei, ci mai degrabă la utilitatea publică preconizată la momentul

exproprierii ori, după caz, la utilitatea publică eventuală, viitoare. De

asemenea, expertul nu a avut in vedere - în cea mai mare parte a cazurilor -

criteriile legale de calificare a bunurilor ca fiind afectate unei utilități

publice, așa cum deopotrivă i se solicitase.

Instanța de apel,

deși a solicitat expertului să aibă în vedere toate aceste criterii în

soluționarea obiectivelor expertizei, nu s-a mai preocupat să analizeze în ce

măsură concluziile expertizei satisfac in concret aceste cerințe, pentru a

putea fi preluate ca atare in hotărârea pronunțată.

În aceste condiții,

preluând concluziile Expertizei V.M. cu privire la amenajările de utilitate

publică existente pe terenul revendicat, fără a le cenzura în raport de

distincțiile introduse de art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001 și de

criteriile legale de calificare a bunurilor ca fiind sau nu afectate unei

utilități publice, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, dată cu

aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 10 alin. (2) și art. 11

alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată", coroborate cu pct. II și pct.

III din Anexa la Legea nr 213/1998 privind proprietatea publică și regimul

juridic al acesteia și cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 a fondului

funciar, republicată.

Recurenții -

reclamanți au arătat în continuare că nu contestă existența pe terenul

revendicat a amenajărilor identificate prin Expertiza V.M. și nici constatările

acesteia privind afectarea prezentă a unor suprafețe uzului public general, dar

contestă caracterul de utilitate publică actuală al unora dintre amenajările

constatate prin expertize, pe de o parte, și al unora dintre căile de acces

identificate pe teren, afectate în prezent uzului general al populației din

zonă, pe de altă parte.

Cât privește

criteriile de stabilire a utilității publice, din constatările făcute și

explicațiile furnizate de fiecare dintre experți, se poate observa că, în timp

ce expertizele P., G. și R. au analizat in principal afectațiunea concretă și

actuală a amenajărilor și obiectivelor constatate, expertiza V.M. s-a

preocupat, în principal, să evidențieze materializarea în teren a detaliilor de

sistematizare ce figurează în planul de situație (ridicare topografică) din

proiectul din 1978 proiect ce a stat la baza proiectului de urbanizare a zonei,

întocmit in vederea exproprierilor pentru realizarea C.U.G.

În aceste condiții,

prin Expertiza V.M. toate amenajările constatate au fost calificate ca fiind de

utilitate publică prin raportare la proiectul de urbanizare a zonei întocmit la

momentul exproprierii: atât rondul de tramvai, cât si peronul și trotuarele

adiacente acestuia; de asemenea, așa-zisele porțiuni, care erau proiectate a fi

afectate rondului de întoarcere a troleibuzelor (afectațiune care nu s-a

materializat și nici nu ar putea să se mai materializeze, pe suprafața

respectivă fiind, în prezent, un hotel și o stație Peco).

Era rolul instanței

de apel ca, pe baza situației de fapt reținute de experți, să facă propria

analiză și să tragă propriile concluzii in ceea ce privește caracterul de

utilitate publică a amenajărilor și/sau obiectivelor identificate. Pentru

aceasta, instanța trebuia să se aplece asupra opiniilor exprimate de toți

experții, iar nu doar asupra opiniilor expertului V.M., pentru a se lămuri, în

primul rând, de unde provin diferențele de opinie între experți.

Această abordare ar

fi condus instanța de apel la concluzia că cel puțin o parte dintre suprafețele

din compunerea amplasamentului revendicat sunt libere în sensul art. 10 si art.

11 din Legea nr. 10/2001 republicata, nefiind ocupate de amenajări de utilitate

publică.

Recurenții au

susținut în continuare nelegalitatea hotărârii recurate sub aspectul

respingerii cererii de restituire în natură pentru restul suprafețelor pe care

le-au considerat retrocedabile din compunerea terenului revendicat.

(1) Loturile 2.3, 2.4

și 2.5 delimitate de expertiza V.M. în cadrul suprafeței evidențiate ca fiind

strada X.

Toate aceste

amenajări și afectațiuni reținute ca impedimente la restituirea în natură

a acestor suprafețe au fost identificate de expertiza V.M. in raport de

detaliile de sistematizare ce figurau în planul de situație din proiectul din 1978,

în baza căruia a fost întocmită întreaga expertiză, iar nu in raport de

situația, configurația și funcționalitatea actuală a terenului.

Acest aspect a fost

confirmat de expertul V.M. în răspunsul la obiecțiuni.

Așa se și explică

faptul că, în răspunsul la Obiectivul 5 al expertizei, referindu-se de această

dată la situația actuală a terenului în cauză, expertul V.M. nu mai face nicio

referire la afectarea unor suprafețe de teren Străzii X ori altor ”artere de

circulații”.

Expertul V.M.

precizează in schimb - cu privire la toate "suprafețele de teren cuprinse

intre căile de acces si rond tramvai conform plan de situație nr. 1 si descrise

în capitolul Constatări" - că acestea reprezintă în prezent spații verzi,

acesta fiind un motiv pentru care - în concepția expertului - nu pot fi

considerate libere și, ca atare, retrocedate.

Afectațiunea

prezentă de spațiu verde nu reprezintă, însă, un criteriu legal de excludere de

la restituire in natură în ceea ce privește terenurilor aferente imobilelor

preluate abuziv al căror regim este guvernat de art. 10 și art. 11 din Legea nr.

10/2001 republicată.

Așa fiind, având în

vedere că utilitatea publică trebuie apreciată în raport de afectațiunea

prezentă a bunului, în mod nelegal instanța de apel a concluzionat că Loturile

2.3. 2.4 și 2.5 delimitate de Expertiza V.M. nu pot fi restituite în natură.

Mai mult, o porțiune

semnificativă, de 187 mp, din suprafața notată de Expertiza V.M. cu

"Strada X" a format de altfel obiectul reconstituirii dreptului de

proprietate privată, ceea ce confirmă că suprafața respectivă nu este afectată

unor amenajări de utilitate publică ori unor servituți legale.

În concluzie în

prezent nu există niciun impediment legal la restituirea suprafețelor aferente

Loturilor 2.3. 2.4 și 2.5 delimitate de Expertiza V.M.

(2) Suprafața rămasă

neretrocedată din fostul rond de tramvai.

În condițiile în care

toate lucrările de expertiză (inclusiv expertiza V.M.) au constatat că linia de

tramvai este în prezent dezafectată, concluzia expertizei V.M. - preluată ca

atare de instanța de judecată - a fost aceea că utilitatea publică a suprafeței

în cauză decurge din eventualitatea reactivării viitoarei linii de tramvai.

Or, simpla

eventualitate ca un imobil supus retrocedării în baza Legii nr. 10/2001 să

devină în viitor afectat unei utilități publice nu reprezintă nicidecum un

argument valabil pentru refuzul restituirii acestuia în condițiile art. 10 și art.

11 din Legea nr. 10/2001 republicată.

În aceste condiții,

în mod nelegal instanța de apel a apreciat că suprafața rămasă neretrocedată

din fostul rond de tramvai este de utilitate publică și nu poate fi restituită

în natură și, cu atât mai puțin legal, a atribuit recurenților - reclamanți

sarcina probei faptului negativ că linia de tramvai nici nu va fi reactivată în

viitor.

În fapt, proba

indubitabilă a lipsei de intenție a autorității în ceea ce privește reactivarea

liniei de tramvai este tocmai faptul că a retrocedat în proprietate privată

porțiuni din fostul rond de tramvai.

Atât porțiunea din

fostul rond de tramvai care intersectează parcela 3514/5, cât și - potrivit

celorlalte trei expertize - porțiunea din fostul rond care intersectează

parcela 3514/6 au format obiectul reconstituirii proprietății în temeiul Legii nr.

18/1991.

În condițiile mai sus

arătate, urmează să constatați că porțiunea neretrocedată din fostul rond de

tramvai nu este afectată de obiective de interes sau de utilitate publică,

excepție făcând o porțiune restrânsă având destinația de trotuar delimitată de

expertiza R. ca Lot 3 in suprafață de 45 mp).

În concluzie nu

există niciun impediment legal la restituirea porțiunii neretrocedate din

fostul rond de tramvai, compuse - potrivit măsurătorilor Expertizei V.M. - din

următoarele suprafețe:

- suprafața

delimitată de Expertiza V.M. ca Lot 3.2 in suprafață de 229 mp., cu excepția

porțiunii delimitate in Planul de situație nr. 1 anexat Raportului de expertiză

prin pct. 8; 11; 10; 13; 18; 212; 18. Această diferența de suprafață

retrocedabilă din Lotului 3.2 delimitat de Expertiza V.M., reprezentată in

Planul de situație nr. 1 anexat Raportului de expertiză prin pct. de contur 8;

212; 213: 214; 241; 242; 215: 216; 217: 218: 238; 219; 220; 221; G; H; 49; 230;

45; 55; 50; 59; 62; 03; 82; 80; 81: 74: 227: 220; 78; 18; 212.

- suprafața

delimitată de Expertiza V.M., în Planul de situație nr. 1 anexă la Raportul

inițial, prin punctele 230; 220; 221: G; H; 49; 230 considerată de Expertiza V.M.

ca fiind neretrocedată (contrar tuturor celorlalte trei expertize efectuate in

cauză, care au considerat această suprafață de 64 mp ca făcând parte din

parcela 3514/2 retrocedată reclamanților conform T.P.U).

(3) Porțiunile rămase

neretrocedate din suprafețele identificate de expertiza V.M. ca trotuar-peron

tramvai, trepte și respectiv trotuar 1, suprafața identificată ca fiind cale de

acces dalată.

Soluția instanței de

apel cu privire la aceste suprafețe este tratată unitar, întrucât

afectațiunea reținută de instanță ca justificând utilitatea publica a

suprafețelor respective a fost aceeași, respectiv acces pietonal.

Soluția instanței de

apel cu privire la suprafețele mai sus menționate este nelegală, fiind

pronunțată cu aplicarea greșită a art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001,

republicată.

Potrivit situației de

fapt reținute de rapoartele de expertiză întocmite în cauză, porțiunile rămase

neretrocedate din suprafețele în discuție sunt in prezent, afectate uzului

general, fiind utilizate drept căi de acces pentru pietoni.

Este adevărat că

printre suprafețele ce nu pot forma obiectul restituirii în natură în temeiul art.

10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001 republicata figurează și cele afectate

servituților legale.

Nu se poate conchide,

însă, din cele de mai sus că atâta vreme cât terenul revendicat - în prezent un

teren viran - este străbătut în lung și în lat de fel și fel de accese

pietonale, suprafețele aferente acestora ar trebui în mod automat,

considerare de utilitate publică și excluse de la retrocedare. Aceasta cu atât

mai puțin cu cât - după cum se vede foarte clar pe Planul de situație nr. 1

anexă la Raportul inițial al expertului V.M. - trotuarele ce înconjoară terenul

revendicat, pe toate laturile acestuia.

O astfel de

interpretare contravine reglementării instituitei servituții legale

întrucât, pe de o parte, utilitatea publică a acceselor pietonale respective nu

este în mod expres prevăzută printr-o lege sau printr-un regulament, iar, pe de

altă parte, în cazul stabilirii unei servituți legale (de trecere, in

speță), proprietarului fondului aservit are dreptul ca alegerea traseului căii

de acces să nu fie prea împovărătoare pentru el.

În situația

creată prin decizia recurată nu numai că circulația pietonilor este permisă pe

nu mai puțin de trei trasee diferite, dar mai mult, prin respingerea cererii de

restituire a porțiunii de 145 mp, notate cu trotuar+peron tramvai, rămase

neretrocedate, cele două parcele restituite deja recurenților - reclamanți

sunt, practic, împărțite în patru suprafețe disparate, pentru ca printre

acestea să se desfășoare circulația pietonilor, cu toate că aceste suprafețe ar

putea fi ocolite, urmându-se calea de acces a trotuarelor.

Expertiza V.M. a

confirmat existența trotuarului pietonal, constatând că suprafața identificată

ca trotuar 1 "asigură accesul pietonal între, blocurile de locuințe și

piața agroalimentară C.U.G”.

Părerea expertului V.M.

cum că ”accesul pietonilor pe suprafața notata trotuar + peron tramvai nu poate

fi îngrădit pentru că populația zonei este liberă să-și aleagă rutele pentru a

ajunse la destinația dorită” trebuia - în mod evident - cenzurată de instanța

de judecată, neavând niciun temei legal opinia acestuia că asigurarea

posibilității pietonilor sau autovehiculelor de a circula liber și neîngrădit

pe terenuri în prezent virane ar reprezenta un impediment la restituirea unor

astfel de suprafețe în baza Legii nr. 10/2001.

Cât privește

porțiunile rămase neretrocedate din suprafața notată de expertiza V.M. ca trotuar

1, au fost identificate și delimitate separat următoarele două suprafețe:

Suprafața de 222 mp

delimitată de pct. 12; 1, 18; 17; 69; 67; 226; 227; 74: 81; 80; 82; 83; 87: 90;

97; 303; 302; 96; 91; 79; 75; 77; 71; 72; 68; 65; 66: 16; 15; 14; 12.

Suprafața de 33 mp

delimitată de pct. 305: 308:K: L: 107 304.

Instanța de apel a

fost în eroare cu privire la întinderea și localizarea în teren a suprafeței

solicitate de recurenți - reclamanți din suprafața de 222 mp. Astfel, suprafața

preconizata a fi restituită din suprafața de 222 mp, reprezentând trotuar 1

constă în porțiunea delimitată în Planul de situație Obiecțiunea (5)

anexul Raportului suplimentar 1 prin pct. 90: 97: 303; 302; 96; 90.

Or, nici această

suprafață, și nici cealaltă suprafață neretrocedată de 33 mp, nu are vreo

tangență cu stația de autobuz situată pe aliniamentul pct. 12;14 și nici nu se

învecinează cu marginea carosabilului (între suprafața de 33 mp și suprafața de

222 mp rămasă neretrocedată din trotuar 1 intercalându-se de altfel, o

suprafață de 38 mp. restituită în baza Legii nr. 18/1991).

În concluzie,

suprafața de 145 mp, reprezentând trotuar și peron tramvai, rămasă

neretrocedată din suprafața delimitată de Expertiza V.M. ca trotuar + peron

tramvai, trepte (pct. 82; 63; 62; 59; 231; 56; 55; 45; 230; 49; H; I: 52; 51;

53; 54; 172; 58; 60; 61; 64; 83; 82), întrunește criteriile pentru a fi

restituită in natură in condițiile art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, nu

există niciun impediment legal la restituirea suprafeței de 33 mp din trotuarul

1, delimitată de pct. 305; 108; K: L; 107: 304, precum și a porțiunii din trotuarul

1 delimitată prin pct. 90; 97; 303: 302; 96; 90.

(4) Porțiunea rămasă

neretrocedată din suprafața aferentă canalului pentru ape pluviale.

Și in acest caz,

utilitatea publică a acestei amenajări a fost apreciată de către instanța de

apel in abstract, iar nu în raport de afectațiunea concretă de la momentul

prezent.

În acest sens,

Expertiza V.M. a relevat faptul că din suprafața de 82 mp afectată canalului

deschis dalat, pentru preluarea și dirijarea apelor pluviale" o porțiune

de 24 mp, reprezentând cca. 1/3 a fost retrocedată anterior în proprietate

privată.

Astfel, expertul a

indicat iar instanța a reținut următoarele suprafețe rămase neretrocedate din

suprafața aferentă canalului pentru ape pluviale:

Suprafața de 36 mp.

delimitată de pct. 87; 88; 68; 86;156; 303; 97; 93; 87,

Suprafața de 22 mp.

delimitată de pct. 129; 109; J; K; 108; 305.

De altfel, și această

din urmă suprafață de 22 mp, a fost considerată de toate celelalte trei

expertize ca fiind deja retrocedată recurenților - reclamanți, făcând parte din

parcela C.A.T. restituită conform T.P.U.

În aceste condiții,

argumentul instanței de apel în sensul că funcționalitatea canalului pentru ape

pluviale ar putea fi afectată prin restituirea suprafețelor neretrocedate

aferente acestuia nu poate fi reținut, câtă vreme afectațiunea acestui canal

domeniului public a încetat în urma cu mai bine de 10 ani, odată cu demersul

autorităților de restituire în proprietate privată a unor porțiuni din

suprafața afectată acestuia.

În concluzie nu

există niciun impediment legal la restituirea porțiunilor rămase neretrocedate

din suprafața pe care expertiza V.M. a identificat canalul pentru ape pluviale.

(5) Porțiunea rămasă

neretrocedată din suprafața SPV 2, delimitată de expertiza V.M. ca spațiu

verde.

Prin decizia recurată

instanța de apel a reținut că suprafețele de teren notate de expertiza V.M. cu

SPV 1, SPV 2 și SPV 3 sunt de utilitate publică deoarece reprezintă spații

verzi liniare la marginea carosabilului pe care sunt amplasați stâlpi electrici

pentru iluminat public și de susținere a liniei electrice de tracțiune a

troleibuzelor.

Cu referire la

suprafețele delimitate de expert ca rămase neretrocedate, respectiv:

Suprafața de 94 mp.

din SPV 2. delimitată de pct. 77; 75; 79; 86: 91; 96; 302; 301; 95; 92; 240;

76; 77 și,

Suprafața de 20 mp.

din SPV 3. delimitată de pct. 300; 304; 107; L; 113; 106; 300, instanța face

referire la răspunsul expertului în sensul că pe suprafețele respective sunt

amplasați stâlpi electrici care susțin rețeaua aeriană cu rol de iluminai

public.

Instanța de apel pare

să fi fost și în acest caz în eroare cu privire la porțiunea solicitată de

recurenți - reclamanți să le fie restituită din spațiile verzi delimitate de

Expertiza V.M. ca fiind neretrocedate.

Astfel, suprafața

preconizată a fi restituită este suprafața de 23 mp din SPV 2 delimitată

separat de expertiza V.M., în cadrul suprafeței de 91 mp mai sus arătate, ca

fiind suprafață neretrocedată pe care nu se află stâlpi electrici.

În concluzie, nu

există niciun impediment legal la restituirea porțiunii de 23 mp din SPV 2

identificată de expertiza V.M. ca fiind suprafață neretrocedată pe care nu se

află stâlpi electrici, delimitați în Planul de situație Obiecțiunea 8.8.A

anexat Raportului suplimentar II prin pct. 401; 400; 96: 302; 301; 95: 401.

În motivarea recursului,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., pârâtul

Municipiul Iași prin Primar a arătat următoarele.

Instanța de apel a

făcut o greșită aplicare a art. 11 alin. (3) și art. 10 alin. (2) din Legea nr.

10/2001.

Astfel, potrivit art.

11 alin. (3) din Lege sunt exceptate de la restituirea în natură terenurile

ocupate de construcții noi autorizate, cele afectate servituților legale

și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale,

pentru care măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, iar potrivit art. 10

alin. (2) în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții

preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana

îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă,

iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților

legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și

rurale, măsurile reparatorii se stabilesc in echivalent.

"Sintagma

amenajări de utilitate publică" regăsită în cuprinsul prevederilor legale

amintite, are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități

publice, respectiv suprafețe de teren supuse unei amenajări destinate a deservi

nevoile comunității, și anume căi de comunicații (străzi, alei, trotuare),

dotări tehnico-edilitare, amenaj