ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5333/2013

Asupra recursurilor civile de față; Prin acțiunea înregistrată la 22 ianuarie 2007, reclamanții V.I. și Ș.G.V. au chemat în judecată pe pârâții Municipiul Iași prin Consiliul local al municipiului Iași și Primarul municipiului Iași, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să anuleze în parte dispoziția din 2006 emisă de Primarul municipiului Iași și să dispună restituirea în natură a părții de teren situat Iași, având o suprafață de 0,75 ha, preluată de la autorii reclamanților și care poate fi restituită în natură. Prin sentința civilă nr. 1835 din 12 noiembrie 2008 Tribunalul Iași a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Municipiul Iași prin Consiliul local al municipiului Iași pentru lipsa calității procesuale pasive, iar față de pârâtul Municipiul Iași prin primar ca nefondată.

Prin Decizia civilă nr. 48 din 24 martie 2010, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a admis apelul formulat de reclamanți împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în parte. A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și a anulat în parte dispoziția din 4 decembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Iași. A obligat pe pârâtul Primarul Municipiului Iași la restituirea în natura a suprafeței de 1.067 mp teren situată în Iași conform raportului de expertiză tehnică judiciară ing. D.R. fila 71 dosar fond, respectiv a loturilor : L 6 = 432 mp, L 14 -154 mp, L 16 = 66 mp, L 21 = 22 mp, L 22 = 66 mp, L 25 = 187 mp, L 30 = 140 mp conform schiței anexă de la fila 71 dosar fond Tribunal Iași care face parte integrantă din prezenta decizie.

A menținut celelalte măsuri din dispoziția din 4 decembrie 2006 a Primarului Municipiului Iași. A păstrat dispoziția din sentința apelată cu privire respingerea acțiunii reclamanților în contradictoriu cu pârâții Municipiului Iași, prin Consiliul Local Iași pentru lipsa calității procesuale pasive. A obligat intimatul Primarul Municipiului Iași să achite apelantului suma de 900 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu expert. Împotriva Deciziei nr. 48 din 24 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, au declarat recurs atât reclamanții V.I. și Ș.G.V. cât și Municipiul Iași și Primarul municipiului Iași. Prin Decizia nr. 3719 din 6 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție au fost admise recursurile declarate de reclamanții V.I., Ș.G.V.

și de pârâții Municipiul Iași, Primarul municipiului Iași împotriva Deciziei nr. 48 din 24 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. A fost casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Pentru a se pronunța în acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele. 1.Critica referitoare la nerespectareaprincipiului disponibilității cu referire la cadrul procesual fixat prin cererea de chemare în judecată este întemeiată și se circumscrie prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu referire la principiul disponibilității. Astfel, reclamanții au chemat în judecată în calitate de pârâți Municipiul Iași prin Consiliul local și Municipiul Iași prin primar.

Tribunalul a respins acțiunea față de primul pârât în temeiul excepției lipsei calității procesuale pasive, iar față de al doilea, ca nefondată. Curtea de apel a menținut soluția de respingere a acțiunii pe cale de excepție față de pârâtul Municipiul Iași prin Consiliul local, chestiune care a intrat în puterea lucrului judecat. Aceeași instanță a schimbat pe fond, în parte, soluția tribunalului, însă nu față de Municipiul Iași prin primar, astfel cum acesta fusese chemat în judecată, ci față de însuși Primarul municipiului Iași. În acest fel, este corectă susținerea recurenților reclamanți în sensul că acțiunea lor apare ca nefiind soluționată față de Municipiul Iași, pârâtul pe care au înțeles să-l cheme în judecată și căruia doresc să-i facă opozabilă hotărârea.

2. Este, de asemenea, fondată și critica recurenților reclamanți întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Astfel, curtea de apel se limitează în motivarea deciziei să arate că s-a efectuat proba cu expertiză și că, potrivit experților anumite porțiuni de teren pot fi retrocedate fără a arăta pentru fiecare porțiune în parte, din cele considerate nerestituibile în natură, care sunt considerentele de fapt și de drept ce împiedică acordarea acestei măsuri reparatorii. Simpla referire la raportul de expertiză nu reprezintă o motivare în sensul art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., mai ales în condițiile în care instanța nu împărtășește decât în parte concluziile acestuia. Nu se răspunde prin decizia atacată nici criticilor referitoare la îndreptățirea reclamanților la alte măsuri reparatorii subsidiare pentru suprafețele de teren ce nu se pot restitui în natură.

Nemotivarea deciziei echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ceea ce atrage, în condițiile art. 312 alin. (5) și art. 314 C. proc. civ., casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași curte de apel. Această soluție este impusă, în condițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., și de nerespectarea cadrului procesual fixat prin cererea de chemare în judecată. În atare situație, celelalte critici dezvoltate de recurenții reclamanți privitoare la fondul pretențiilor lor, precum și criticile formulate de Municipiul Iași prin primar - cel care are calitate procesuală pasivă în cauză - referitoare tot la fondul pretențiilor, însă restrâns la loturile L 21, L 22 și L 25, însumând 341 mp, urmează a fi analizate de instanța de trimitere.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte a admis ambele recursuri, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. 406/99/2007. Prin Decizia nr. 234 din 19 decembrie2012, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a admis apelul formulat de reclamanții V.I. și Ș.G.V. împotriva sentinței civile nr. 1835 din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Iași, secția civilă, hotărâre pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții V.I. și Ș.G.V. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Iași, prin Primar. A fost anulată, în parte, Dispoziția din 04 decembrie 2006, emisă de Primarul Municipiului Iași.

Municipiul Iași, prin Primar, a fost obligat să restituie reclamanților V.I. și Ș.G.V. - în natură - suprafața de 498 mp teren situat în Iași, delimitat de pct. 212 ; 232 ; 234 ; 235 ; 220 ; 230 ; 231 ; 238 ; 237 ; 236 ; 212, identificat ca Lot nr. 3 în raportul de expertiză întocmit de expert M.V. și suprafața de 565 mp teren situat în Iași, delimitat de pct. 200 ; 52 ; 129 ; 148 ; 130 ; 147 ; 155 ; 117 ; 156 ; 116 ; 200, identificat ca Lot nr. 11 în raportul de expertiză întocmit de expert M.V., raport care face parte integrantă din prezenta decizie. S-au menținut celelalte măsuri din Dispoziția din 04 decembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Iași. A fost păstrată dispoziția din sentința apelată, cu privire la respingerea acțiunii reclamanților în contradictoriu cu Municipiul Iași, prin Consiliul Local, pentru lipsa calității procesuale pasive.

A fost respinsă cererea apelanților vizând obligarea Municipiului Iași, prin Primar, de a oferi reclamanților bunuri sau servicii în compensare, ca măsură reparatorie prin echivalent pentru imobilele preluate și care nu pot fi restituite în natură și emiterea unei dispoziții cu privire la măsurile reparatorii ce urmează a fi acordate reclamanților pentru imobilele preluate și care nu pot fi restituite în natură. Curtea de apel a obligat pârâtul Municipiul Iași, prin Primar, să plătească reclamanților suma de 450 lei cheltuieli de judecată la fond și suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în apel. În motivarea deciziei s-au reținut următoarele. Prin acțiunea inițială reclamanții apelanți V.I.

și Ș.G.V. au solicitat anularea parțială a dispoziției din 04 decembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Iași și restituirea în natură a terenului ce nu e afectat de lucrări de utilitate publică. Instanța - în casarea cu trimitere spre rejudecare - a reținut concluziile expertului topometrist principal ing. V.M. în ceea ce privește amplasamentul originar al proprietății autorilor reclamanților. Astfel, pentru stabilirea amplasamentului originar al suprafețelor de teren proprietatea autorilor reclamantelor de la imobilul situat în Iași, expertul V.M. a utilizat metoda georeferențierii amplasamentului imobilului, în conformitate cu planul topografic din proiect (anexa 12 la raportul de expertiză) care a stat la baza întocmirii proiectului de urbanizare a zonei pe care s-a aflat și imobilul în cauză.

Deși procedeul a fost criticat de apelanți și de expertul consilier D.R., Curtea reține că metoda folosită de expertul principal este mult mai fidelă realității, concluzie ce se desprinde și din explicațiile date de acest expert în răspunsul la obiecțiunile formulate de apelanții reclamanți. În ceea ce privește posibilitatea de a se restitui - în natură - teren, Curtea reține întemeiată - în parte - solicitarea apelanților- reclamanți. Potrivit art. 11 alin. (3) Legea nr. 10/2001 în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, sau afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.

Din probatoriile administrate curtea de apel reține că există părți de teren rămase libere, conform celor ce au fost expuse în continuare. Astfel, expertul principal a delimitat - în raportul inițial de expertiză (filele 61-96 apel) - cinci categorii de teren din vechea proprietate pe care le-a identificat în planul de situație prin culori distincte, respectiv suprafața de 3.022 mp colorată gri închis, suprafața de 411 mp colorată maron, patru suprafețe colorate cu gri deschis (191 mp+299 mp +399 mp+73 mp), suprafața de 82 mp colorată cu albastru și suprafețele colorate cu verde deschis. De asemenea, ca urmare a prelucrării datelor si întocmirii planului de situație expertul a identificat următoarele loturi de teren care au fost retrocedate apelanților prin T.P.

din 28 mai 2003 (anexa 1) si anume: lot 2 cu suprafața de 253 mp delimitat de pct. 232; 233; C; D; E; F; 222; 232; lot 4S = 132 mp delimitat de pct. 212; 236; 224; 241; 214; 213; 212; lot 6 S = 140 mp delimitat de pct. 237; 238; 218; 217; 216; 215; 242; 225;2 37; lot 8 S = 46 mp delimitat de pct. 235; 221; 239; 220; 235; lot 12 S = 62 mp delimitat de pct. 153; 118; 172; 200; 116; 115; J 99; 197;61; 153; lot 17 S = 85 mp delimitat de pct. 146; 147; 130; 139; 140; 141; 142; 143; 144; 145; 146; lot 18 S = 67 mp delimitat de pct. 148; 149; 94; 161; 115; 139; 148: Ulterior, s-au identificat loturile retrocedate prin T.P. din 23 octombrie 2002,emis pe numele M.D.P.

(anexa 11) reprezentate pe plan de situație cu contur si hasur verde astfel: lot 3 S = 498 mp delimitat de pct. 212; 232; 234; 235; 220; 230; 231; 238; 237; 236; 212; lot 11 S = 565 mp delimitat de pct. 200; 52; 129; 148; 130; 147; 155; 117; 156; 116; 200. Curtea a apreciat că aceste suprafețe de teren, identificate de expertul principal V.M. în Planul de situație nr. 1 anexă la raportul de expertiză ca lot nr. 3 în suprafață de 498 mp și lot nr. 11 în suprafață de 565 mp, sunt susceptibile de a fi restituite în natură reclamanților apelanți. Suprafețele de teren în discuție au format obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată în favoarea recurentului M.P., pentru care a fost emis titlul de proprietate din 23 octombrie 2002, pentru suprafața de 1.063 mp teren.

Apelanții au solicitat constatarea nulității acestui titlu de proprietate motivat de faptul că reconstituirea dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991, a fost făcută în mod nelegal în favoarea lui M.P., pe amplasamentul original al proprietății deținute de autorii apelanților reclamanți V.I. și Ș.G.V. Prin hotărârea definitivă și irevocabilă pronunțată în Dosarul nr. 15057/245/2008 acest titlu de proprietate a fost anulat, iar ca efect al constatării nulității, terenul ce a făcut obiect al reconstituirii dreptului de proprietate prin titlul de proprietate din 23 octombrie 2002 a reintrat în patrimoniul Municipiului Iași, putând forma obiect al restituirii în temeiul art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001 republicată.

Prin recursul formulat, Municipiul Iași, prin Primar recunoaște existența hotărârii judecătorești de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate din 23 octombrie 2002. În consecință, Curtea a reținut parțial întemeiat apelul pe care l-a admis în baza dispozițiilor art. 296 C. proc. civ. și drept consecință, a schimbat - în parte - sentința în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții V.I. și Ș.G.V. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Iași, prin Primar. A fost anulată, în parte, Dispoziția din 04 decembrie 2006, emisă de Primarul Municipiului Iași în sensul că a fost obligat Municipiul Iași, prin Primar, să restituie reclamanților V.I. și Ș.G.V. - în natură - suprafața de 498 mp teren situat în Iași, delimitat de pct. 212; 232; 234; 235; 220; 230; 231; 238; 237; 236; 212, identificat ca lot nr. 3 în raportul de expertiză întocmit de expert M.V.

și suprafața de 565 mp teren situat în Iași, delimitat de pct. 200; 52; 129; 148; 130; 147; 155; 117; 156; 116; 200, identificat ca Lot nr. 11 în raportul de expertiză întocmit de expert M.V., raport care face parte integrantă din prezenta decizie. Au fost menținute celelalte măsuri din Dispoziția din 04 decembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Iași. În ceea ce privește restituirea în natură a celorlalte suprafețe de teren, Curtea a păstrat dispozițiile sentinței apelate, de respingere a acestei solicitări, pentru considerentele ce urmează. În raportul inițial, expertul principal M.V. a menționat că suprafața de teren reprezentată pe Planul de situație anexat raportului cu culoare gri închis, în suprafață de 3.022 mp, nu ar putea fi retrocedată în fizic, deoarece s-ar întrerupe traficul rutier.

Expertul a delimitat pe Planul de situație anexa raportului de expertiza suprafețele din Strada Libertății, care efectiv sunt afectate de traficul rutier si pe care sunt amplasate comine de canalizare si un Gager ape pluviale, in zona de intersecție. Ca efect al admiterii obiecțiunilor apelanților, expertul a completat Planul de situație anexă la raportul de expertiza inițial si a notat drept lot 2.3, suprafața de 168 mp, delimitată de pct. M;N; 150; 151; 243, 300; 106; 113;M cu dimensiunile pe contur; drept lot 2.4. suprafața de 224 mp delimitată de pct. 240; 92; 95; 301; 117; 155; 157; 158; 159; 240. și drept lot 2.5. suprafața de 121 mp, delimitată de pct. 145; 144; 143; 142; 141; 140, 138; 115, 161, 136, 134; 133; 132;O; 123; 124; 125; 126 cu dimensiuni pe contur.

A precizat expertul că, prin retrocedarea lot. notat cu 2.3., care este el însuși o parte dintr-o amenajare rutiera de interes public, s-ar ajunge la întreruperea traficului rutier. Restituirea lot. 2.4 nu poate fi făcuta deoarece este amplasat la intersecția străzii Libertății si Bld. Poitiers, ceea ce ar genera întreruperea traficul rutier dintre cele două artere. Restituirea suprafeței de la pct. 2.5 nu poate avea loc întrucât este cale de acces auto, pe care sunt amplasate doua cămine de canalizare, fiind ea însăși o utilitate publică. Restituirea suprafeței de 411 mp teren colorată în maron, nu poate avea loc deoarece aceasta reprezintă ampriza infrastructurii căii de rulare tramvai, care este de utilitate publică în eventuala reactivare a liniei de tramvai.

În speță apelanții - care aveau sarcina probei conform dispozițiilor art. 1169 C. civ. (în vigoare la data sesizării instanței) - nu au produs dovezi ce să ateste că linia de tramvai ar fi scoasă din funcțiune în mod definitiv. Referitor la suprafețele identificate de expertul principal ca suprafețe amenajate pentru circulație pietonală, evidențiate în planul de situațe în culoare gri deschis, Curtea a reținut următoarele. Suprafața notată pe planul de situație cu Trotuar + Peron+ Trepte, delimitată de pct. 82, 63, 62, 59, 56, 55, 45, 230, 49, 41 1, 52, 100, 99, 51, 53, 54, 57; 172, 58, 60, 61, 64, 83, 84 de 191 mp are ca destinație circulație pietonală. Cu ocazia răspunsului la obiecțiuni, expertul menționează că numitul M.P.

a fost pus deja în posesie cu treptele ce fac legătura cu B-dul Poitiers, iar dacă s-ar proceda la retrocedarea suprafeței de 191 mp reclamanților, s-ar ajunge la întreruperea circulației pietonale. Referitor la suprafețe notate pe plan de situație delimitată de pct.: 12; 13; 18; 17; 69; 67; 226; 227; 74; 81; 80; 82; 83; 87; 90; 97; 102; 101; 108; K; L; 107; 105; 229; 103; 104; 96; 91; 86; 79; 75; 77; 71; 72; 68; 65; 66; 15; 14; 12; in suprafața de 299 mp, aceasta este destinata circula­ției pietonale, având in vedere faptul ca pe aliniamentul pct. 12; 14 reprezintă stație de autobuz si asigura accesul pietonal - blocurile de locuințe si piața agroalimentara C.U.G. În aceste condiții terenul este de utilitate publica si nu poate fi retrocedata in fizic datorita faptului ca circulația pietonala s-ar face pe marginea carosabilului, expunând in acest fel pietonii accidentelor de circulație.

Ca urmare a admiterii obiecțiunilor la raportul de expertiză expertul a întocmit un nou plan de situație pentru pct. 3 lit. b) din raportul de expertiză inițial pe care a reprezentat zonele neretrocedate si zona retrocedata eronat după cum urmează. 1. Suprafața de 222 mp delimitată de pct. 12; 1; 18; 17; 69; 67; 226; 227; 74; 81; 80; 82, 83; 87; 90; 97; 303; 302; 96; 91; 98; 79; 75; 77; 71; 72; 68; 65; 66; 16; 15; 14; 12. 2. Suprafața de 33 mp delimitată de pct. 305; 108; K; L; 107; 304. Menționează expertul că suprafețele de la punctele menționate anterior sunt suprafețe neretrocedate.

3. În final este evidențiată suprafața retrocedata eronat de 38 mp delimitată de pct. 303; 102; 101; 305; 304; 105; 104; 302; 303. Reține expertul că porțiunea din Trotuar, revendicata de reclamanți, afectează circulația pietonala prin întreruperea acesteia si in mod cu totul special intre pct. 12; 14; 15; 16; 66; 65; 68; 72; 71; 77; 75; 79; 86; 16 de-a lungul bulevardului și anularea trecerii de pietoni spre bulevard prin pct. 71 și 77 iar in ceea ce privește porțiunea de trotuar retrocedată - așa cum a mai spus - este eronată, drept pentru care posesorul nu și-a îngrădit suprafețele retrocedate. Trotuarul are o lățime medie de 2,70 m și a fost dimensionată prin proiectul de urbanism ținând cont de numărul aproximativ al locuitorilor din zonă pentru a asigura o circulație pietonală lejeră, civilizată.

Suprafața de teren notată trotuar pe plan de situație de 399 mp delimitată de pct. 10; 134; 198; 196; 179; 178; 177; 174; 171 ;V; 170; 169; 168; 167; 166; 165; Z; X,are destinație circulație pietonala spre SC P.P. SA; supermarket sellgros și spre Pasaj și este de utilitate publică pentru aceleași considerente ce au fost expuse la pct. 3 lit. b). Suprafața de teren notată cu cale de acces pe Plan de situație, in suprafața de 73 mp, delimitată de pct.: 241; 236; 234; 222; F; G; 223; 235; 237; 242 este destinata circulației pietonale. Curtea a reținut că obiecțiunile apelantelor au vizat exclusiv suprafața aferentă căii de acces dalate. Expertul își argumentează excluderea suprafeței aferente căii de acces dalate pe ideea că terenul este de utilitate publică, este un element prevăzut în planul de urbanism al zonei și are este destinat circulației pietonale.

Referitor la suprafața de teren reprezentată în planul de situație cu albastru, în suprafață de 82 mp, aceasta este de utilitate publică întrucât reprezintă un canal deschid dalat destinat preluării și dirijării apelor pluviale din zonă. Răspunzând la obiecțiunile reclamanților, expertul principal menționează că au fost prezentate două suprafețe din canalul dalat și anume: 1. Suprafața de 36 mp delimitată de pct. 87; 88; 68; 86; 156 ; 303 ; 97 ; 93 ; 87 2. Suprafața de 22 mp delimitată de pct. 129 ; 109 ; J ; K ; 108 ; 305. Utilitatea acestui canal deschis este - in concret - de colectare a apelor pluviale ce se scurg pe panta dintre trotuar, rond tramvai si trotuar pentru a fi dirijate într-o gură de canal care este mai departe de terenul in cauza si are si rol de protecție a tuturor amenajărilor și în special a bulevardului de erodare pe care o pot produce curenții de apă pluviala.

Prin retrocedarea suprafețelor cerute din acest canal exista posibilitatea ca acesta să fie anulat de proprietari și sa-si piardă rolul pentru care a fost creat. Referitor la suprafețele de teren notate pe Planul de situație anexat Raportului de expertiza cu SPV 1 (12 mp); SPV 2 (94 mp) si SPV 3 (32 mp), reprezen­tate pe Planul de situație anexat Raportului de expertiza cu culoare verde deschis: (evidențiate cu contur negru pe planul de situație anexat in Anexa 1-5), acestea sunt de utilitate publică deoarece reprezintă spatii verzi liniare la marginea carosabilului pe care sunt amplasați stâlpi electrici pentru iluminat public si de susținere a liniei electrice de tracțiune a troleibuzelor.

În detalierile aduse prin răspunsul la obiecțiuni expertul principal arată următoarele. S- a întocmit plan de situație la această obiecțiune pe care s-au reprezentat suprafețele din spatiile verzi SPV 2 neretrocedate si SPV 3 pe care sunt amplasați stâlpi electrici "care susțin rețeaua aeriana electrica si care au rol de iluminat public astfel: Suprafața de 94 mp din SPV 2 delimitată de pct. 77 ; 75 ; 79 ; 86 ; 91 ; 96, 302 ; 301 ; 95 ; 92 ; 240 ; 76 ; 77 ; respectiv Suprafața de 20 mp, din SPV 3, delimitată de pct. 300 ; 304 ; 107 ; L ; 113 ; 106 ; 300. Restituirea suprafețelor solicitate de reclamanți din spatiile verzi liniare pe care sunt plantați stâlpii electrici ar împiedica lucrările de întreținere si reparații a rețelei electrice anulând in felul aceasta utilitatea lor publică.

Pentru toate considerentele expuse pe larg, solicitarea de restituire a acestor suprafețe de teren a fost constatată neîntemeiată, astfel că au fost păstrate celelalte măsuri din Dispoziția nr. 3499/04 decembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Iași. A fost păstrată dispoziția din sentința apelată cu privire la respingerea acțiunii reclamantelor în contradictoriu cu Municipiul Iași, prin Consiliul Local pentru lipsa calității procesuale pasive, acesta neavând calitate de emitent al Dispoziției din 4 decembrie 2006 contestată în prezentul litigiu. Cu privire la expertiza în urbanism și amenajarea teritoriului, apelanții au renunțat la efectuarea acesteia față de concluziile expertizei topometrice.

Referitor la cererea apelantelor de obligare a Municipiului Iași la a oferi bunuri și servicii în compensare, ca măsură reparatorie prin echivalent, instanța de prim control judiciar reține că această solicitare a fost făcută - pentru prima dată - prin cererea de declarare a apelului, astfel încât ea nu a constituit obiect de investire al instanței de fond. Potrivit dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se pot face cereri noi. Pe de altă parte, controlul judiciar - în apel - este limitat la chestiunile de nelegalitate și netemeinicie ce au constituit obiect de analiză în fața primei instanțe, astfel cum dispune art. 295 alin. (1) C. proc. civ. În consecință, această solicitare a fost respinsă, ea nefiind formulată în condițiile impuse de normele de procedură civilă în vigoare.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate, instanța de prim control judiciar reține că potrivit dispozițiilor art. 274 și 276 C. proc. civ., când pretențiile au fost admise în parte, instanța a obligat pârâtul la plata acestora proporțional cu pretențiile admise. Astfel, a obligat Municipiul Iași, prin Primar să plătească doar suma de 450 lei cu titlul de cheltuieli de judecată la fond (în condițiile în care cuantumul total al acestora a fost de 1.425 lei). Referitor la cheltuielile din apel, acestea sunt de 900 lei în primul ciclu procesual (contravaloare onorariu expert) și de 2.419 lei în al doilea ciclu procesual (contravaloare onorariu expert), la care se adaugă suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat.

Reținând același raționament, instanța de apel a obligat pârâtul la plata parțială a acestora, respectiv a sumei de 1.500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în apel. Apelanții V.I. și Ș.G.V. au formulat cerere de completare a deciziei, solicitând completarea hotărârii în sensul de a fi analizată și situația loturilor libere de construcții din cadrul amplasamentului originar, astfel cum au fost acestea delimitate prin raportul de expertiză întocmit de exp.

V.M., respectiv: Lot 1 în suprafață de 64 mp, delimitat de pct. 212; 8; 228; 223; 232; 212; Lot 5 în suprafață de 39 mp, delimitat de pct. 17; 18; 78; 226; 67; 69; 17; Lot 13 în suprafață de 69 mp, delimitat de pct. 83; 64; 61; 197; 499; 115; 116; 156; 98; 68; 88; 87; 8; Lot 14 în suprafață de 66 mp, delimitat de pct. 243; 150; N; 131; 94; 149; 148; 243; Lot 16 în suprafață de 54 mp, delimitat de pct. 155; 147; 146; 159; 158; 157; 155; Lot 19 în suprafață de 47 mp,delimitat le pct. 94; 131; 0; 132; 133; 134; 135; 136 și de a fi soluționată cererea lor de restituire în natură și în ceea ce privește suprafețele astfel determinate. În sprijinul celor astfel solicitate, solicită a se avea în vedere următoarele motive.

Suprafețele de teren în legătură cu care solicită completarea hotărârii: 1. în soluționarea motivului de apel referitor la cererea de restituire în natură a terenului ce nu este afectat de lucrări de utilitate publică, Curtea s-a raportat - după cum rezultă din Decizia nr. 234/2012 - la raportul de expertiză topo-cadastrală întocmit de expertul topometrist ing. V.M. 2. Curtea a reținut, în acest sens, că expertul V.M.

a delimitat, prin raportul său de expertiză, următoarele categorii de teren din vechea proprietate: a. Cinci categorii de teren, identificate în planul de situație prin culori distincte, respectiv: suprafața de 3.022 mp reprezentată cu gri închis; suprafața de 411 mp reprezentată cu maron; Patru suprafețe reprezentate cu gri deschis (191 mp + 299 mp + 399 mp + 73 mp); suprafața de 82 mp reprezentată cu albastru; Trei suprafețe reprezentată cu verde deschis notate SP 1, SP 2 și SP 3. b. O serie de loturi de teren care le-au fost retrocedate, conform T.P. din 28 mai 2003 și două loturi de teren retrocedate prin T.P din 23 octombrie 2002 emis pe numele M.D.P. 3. Apelanții arată că instanța de apel a analizat și s-a pronunțat, în continuare, asupra posibilității restituirii în natură a tuturor suprafețelor de teren mai sus menționate, omițând însă faptul că, prin Raportul de expertiză inițial (pag.

5), expertul V.M. a delimitat, în cadrul amplasamentului originar al autorilor apelanților - reclamanți, și o serie de suprafețe de teren libere de construcții, respectiv: Lot 1 în suprafață de 64mp; Lot 5 în suprafață de 39 mp; Lot 13 în suprafață de 69 mp; Lot 14 în suprafață de 66 mp; Lot 16 în suprafață de 54 mp; Lot 19 în suprafață de 47 mp, acestea fiind reprezentate grafic pe Planul de situație nr. 1 anexat Raportului de expertiză inițial. 4. Situația acestor loturi libere de construcții nu a format obiectul analizei instanței de prim control judiciar care, prin hotărârea sa, nu s-a pronunțat în niciun fel asupra posibilității restituirii în natură a acestora.

5. Învederează apelanții că în aceste condiții au formulat prezenta cerere de completare, prin care solicită instanței completarea Deciziei nr. 234/2012, în sensul de a analiza și situația acestor loturi libere de construcții din cadrul amplasamentului originar, astfel cum au fost acestea delimitate prin raportul de expertiză întocmit de exp. V.M., și de a soluționa cererea de restituire în natură și în ceea ce privește suprafețele astfel determinate. Prin Decizia civilă nr. 32 din 18 martie 2013 a Curții de Apel Iași, secția civilă, a fost respinsă cererea formulată de apelanții V.I. și Ș.G.V. vizând completarea Deciziei nr. 234 din 19 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

La pronunțarea acestei decizii, Curtea a avut în vedere următoarele considerente. Art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere în termen de 15 zile de la pronunțare. Textul face parte din reglementarea procedurii înaintea primei instanțe și - potrivit art. 298 C. proc. civ. - dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în titlul IV „apelul”.

În speță, curtea de apel constată că solicitarea apelanților nu privește pronunțarea asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, situație în care articolul 281 2 C. proc. civ. nu își găsește aplicabilitatea. Curtea de apel a reținut că a fost învestită cu verificarea legalității și temeiniciei sentinței Tribunalului Iași, verificare ce a condus la schimbarea acesteia doar în parte, pentru considerentele pe larg arătate mai sus. O eventuală omisiune a instanței de apel de a analiza o parte dintre motivele invocate de apelanți nu se încadrează în sfera de incidență a art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ. și nici în cea a alin. (3) al aceluiași art. În fapt, apelanții tind să obțină cenzurarea deciziei din apel de aceeași instanță care a pronunțat hotărârea, operațiune ce nu este posibilă decât prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, în fața instanței de control judiciar stabilite de lege.

Împotriva Deciziei nr. 234 din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția civilă, au declarat recurs reclamanții V.I. și Ș.G.V. și pârâtul Municipiul Iași prin primar, iar împotriva Deciziei nr. 32 din 18 martie 2013 a aceleiași instanțe au declarat recurs reclamanții V.I. și Ș.G.V. În motivarea recursului declarat împotriva Deciziei nr. 234 din 19 decembrie 2012 reclamanții au arătat următoarele. Prin raportul de expertiză, astfel cum a fost suplimentat, expertul V.M. a identificat si a delimitat suprafețele ce intră în compunerea amplasamentului originar al terenului proprietatea autorilor reclamanților, acestea fiind reprezentate grafic pe Planul de situație anexat raportului de expertiză și pe planurile de situație anexe la cele două rapoarte suplimentare.

Expertul V.M. a identificat, de asemenea, toate amenajările existente pe terenul în cauză (despre construcții nefiind cazul), precum și suprafețele afectate uzului public, pe care le-a calificat - fără excepție - ca fiind de utilitate publică. În calificarea amenajărilor constatate și a suprafețelor afectate uzului general ca fiind de utilitate publică, expertul nu s-a raportat - în principal - la utilitatea publică actuala, așa cum i se solicitase în mod expres potrivit obiectivul 5 al expertizei, ci mai degrabă la utilitatea publică preconizată la momentul exproprierii ori, după caz, la utilitatea publică eventuală, viitoare. De asemenea, expertul nu a avut in vedere - în cea mai mare parte a cazurilor - criteriile legale de calificare a bunurilor ca fiind afectate unei utilități publice, așa cum deopotrivă i se solicitase.

Instanța de apel, deși a solicitat expertului să aibă în vedere toate aceste criterii în soluționarea obiectivelor expertizei, nu s-a mai preocupat să analizeze în ce măsură concluziile expertizei satisfac in concret aceste cerințe, pentru a putea fi preluate ca atare in hotărârea pronunțată. În aceste condiții, preluând concluziile Expertizei V.M.

cu privire la amenajările de utilitate publică existente pe terenul revendicat, fără a le cenzura în raport de distincțiile introduse de art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001 și de criteriile legale de calificare a bunurilor ca fiind sau nu afectate unei utilități publice, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 10 alin. (2) și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată", coroborate cu pct. II și pct. III din Anexa la Legea nr 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, republicată. Recurenții - reclamanți au arătat în continuare că nu contestă existența pe terenul revendicat a amenajărilor identificate prin Expertiza V.M.

și nici constatările acesteia privind afectarea prezentă a unor suprafețe uzului public general, dar contestă caracterul de utilitate publică actuală al unora dintre amenajările constatate prin expertize, pe de o parte, și al unora dintre căile de acces identificate pe teren, afectate în prezent uzului general al populației din zonă, pe de altă parte. Cât privește criteriile de stabilire a utilității publice, din constatările făcute și explicațiile furnizate de fiecare dintre experți, se poate observa că, în timp ce expertizele P., G. și R. au analizat in principal afectațiunea concretă și actuală a amenajărilor și obiectivelor constatate, expertiza V.M. s-a preocupat, în principal, să evidențieze materializarea în teren a detaliilor de sistematizare ce figurează în planul de situație (ridicare topografică) din proiectul din 1978 proiect ce a stat la baza proiectului de urbanizare a zonei, întocmit in vederea exproprierilor pentru realizarea C.U.G.

În aceste condiții, prin Expertiza V.M. toate amenajările constatate au fost calificate ca fiind de utilitate publică prin raportare la proiectul de urbanizare a zonei întocmit la momentul exproprierii: atât rondul de tramvai, cât si peronul și trotuarele adiacente acestuia; de asemenea, așa-zisele porțiuni, care erau proiectate a fi afectate rondului de întoarcere a troleibuzelor (afectațiune care nu s-a materializat și nici nu ar putea să se mai materializeze, pe suprafața respectivă fiind, în prezent, un hotel și o stație Peco). Era rolul instanței de apel ca, pe baza situației de fapt reținute de experți, să facă propria analiză și să tragă propriile concluzii in ceea ce privește caracterul de utilitate publică a amenajărilor și/sau obiectivelor identificate.

Pentru aceasta, instanța trebuia să se aplece asupra opiniilor exprimate de toți experții, iar nu doar asupra opiniilor expertului V.M., pentru a se lămuri, în primul rând, de unde provin diferențele de opinie între experți. Această abordare ar fi condus instanța de apel la concluzia că cel puțin o parte dintre suprafețele din compunerea amplasamentului revendicat sunt libere în sensul art. 10 si art. 11 din Legea nr. 10/2001 republicata, nefiind ocupate de amenajări de utilitate publică. Recurenții au susținut în continuare nelegalitatea hotărârii recurate sub aspectul respingerii cererii de restituire în natură pentru restul suprafețelor pe care le-au considerat retrocedabile din compunerea terenului revendicat.

(1) Loturile 2.3, 2.4 și 2.5 delimitate de expertiza V.M. în cadrul suprafeței evidențiate ca fiind strada X. Toate aceste amenajări și afectațiuni reținute ca impedimente la restituirea în natură a acestor suprafețe au fost identificate de expertiza V.M. in raport de detaliile de sistematizare ce figurau în planul de situație din proiectul din 1978, în baza căruia a fost întocmită întreaga expertiză, iar nu in raport de situația, configurația și funcționalitatea actuală a terenului. Acest aspect a fost confirmat de expertul V.M. în răspunsul la obiecțiuni. Așa se și explică faptul că, în răspunsul la Obiectivul 5 al expertizei, referindu-se de această dată la situația actuală a terenului în cauză, expertul V.M.

nu mai face nicio referire la afectarea unor suprafețe de teren Străzii X ori altor ”artere de circulații”. Expertul V.M. precizează in schimb - cu privire la toate "suprafețele de teren cuprinse intre căile de acces si rond tramvai conform plan de situație nr. 1 si descrise în capitolul Constatări" - că acestea reprezintă în prezent spații verzi, acesta fiind un motiv pentru care - în concepția expertului - nu pot fi considerate libere și, ca atare, retrocedate. Afectațiunea prezentă de spațiu verde nu reprezintă, însă, un criteriu legal de excludere de la restituire in natură în ceea ce privește terenurilor aferente imobilelor preluate abuziv al căror regim este guvernat de art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001 republicată.

Așa fiind, având în vedere că utilitatea publică trebuie apreciată în raport de afectațiunea prezentă a bunului, în mod nelegal instanța de apel a concluzionat că Loturile 2.3. 2.4 și 2.5 delimitate de Expertiza V.M. nu pot fi restituite în natură. Mai mult, o porțiune semnificativă, de 187 mp, din suprafața notată de Expertiza V.M. cu "Strada X" a format de altfel obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată, ceea ce confirmă că suprafața respectivă nu este afectată unor amenajări de utilitate publică ori unor servituți legale. În concluzie în prezent nu există niciun impediment legal la restituirea suprafețelor aferente Loturilor 2.3. 2.4 și 2.5 delimitate de Expertiza V.M. (2) Suprafața rămasă neretrocedată din fostul rond de tramvai.

În condițiile în care toate lucrările de expertiză (inclusiv expertiza V.M.) au constatat că linia de tramvai este în prezent dezafectată, concluzia expertizei V.M. - preluată ca atare de instanța de judecată - a fost aceea că utilitatea publică a suprafeței în cauză decurge din eventualitatea reactivării viitoarei linii de tramvai. Or, simpla eventualitate ca un imobil supus retrocedării în baza Legii nr. 10/2001 să devină în viitor afectat unei utilități publice nu reprezintă nicidecum un argument valabil pentru refuzul restituirii acestuia în condițiile art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001 republicată. În aceste condiții, în mod nelegal instanța de apel a apreciat că suprafața rămasă neretrocedată din fostul rond de tramvai este de utilitate publică și nu poate fi restituită în natură și, cu atât mai puțin legal, a atribuit recurenților - reclamanți sarcina probei faptului negativ că linia de tramvai nici nu va fi reactivată în viitor.

În fapt, proba indubitabilă a lipsei de intenție a autorității în ceea ce privește reactivarea liniei de tramvai este tocmai faptul că a retrocedat în proprietate privată porțiuni din fostul rond de tramvai. Atât porțiunea din fostul rond de tramvai care intersectează parcela 3514/5, cât și - potrivit celorlalte trei expertize - porțiunea din fostul rond care intersectează parcela 3514/6 au format obiectul reconstituirii proprietății în temeiul Legii nr. 18/1991. În condițiile mai sus arătate, urmează să constatați că porțiunea neretrocedată din fostul rond de tramvai nu este afectată de obiective de interes sau de utilitate publică, excepție făcând o porțiune restrânsă având destinația de trotuar delimitată de expertiza R. ca Lot 3 in suprafață de 45 mp).

În concluzie nu există niciun impediment legal la restituirea porțiunii neretrocedate din fostul rond de tramvai, compuse - potrivit măsurătorilor Expertizei V.M. - din următoarele suprafețe: - suprafața delimitată de Expertiza V.M. ca Lot 3.2 in suprafață de 229 mp., cu excepția porțiunii delimitate in Planul de situație nr. 1 anexat Raportului de expertiză prin pct. 8; 11; 10; 13; 18; 212; 18. Această diferența de suprafață retrocedabilă din Lotului 3.2 delimitat de Expertiza V.M., reprezentată in Planul de situație nr. 1 anexat Raportului de expertiză prin pct. de contur 8; 212; 213: 214; 241; 242; 215: 216; 217: 218: 238; 219; 220; 221; G; H; 49; 230; 45; 55; 50; 59; 62; 03; 82; 80; 81: 74: 227: 220; 78; 18; 212. - suprafața delimitată de Expertiza V.M., în Planul de situație nr. 1 anexă la Raportul inițial, prin punctele 230; 220; 221: G; H; 49; 230 considerată de Expertiza V.M.

ca fiind neretrocedată (contrar tuturor celorlalte trei expertize efectuate in cauză, care au considerat această suprafață de 64 mp ca făcând parte din parcela 3514/2 retrocedată reclamanților conform T.P.U). (3) Porțiunile rămase neretrocedate din suprafețele identificate de expertiza V.M. ca trotuar-peron tramvai, trepte și respectiv trotuar 1, suprafața identificată ca fiind cale de acces dalată. Soluția instanței de apel cu privire la aceste suprafețe este tratată unitar, întrucât afectațiunea reținută de instanță ca justificând utilitatea publica a suprafețelor respective a fost aceeași, respectiv acces pietonal. Soluția instanței de apel cu privire la suprafețele mai sus menționate este nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Potrivit situației de fapt reținute de rapoartele de expertiză întocmite în cauză, porțiunile rămase neretrocedate din suprafețele în discuție sunt in prezent, afectate uzului general, fiind utilizate drept căi de acces pentru pietoni. Este adevărat că printre suprafețele ce nu pot forma obiectul restituirii în natură în temeiul art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001 republicata figurează și cele afectate servituților legale. Nu se poate conchide, însă, din cele de mai sus că atâta vreme cât terenul revendicat - în prezent un teren viran - este străbătut în lung și în lat de fel și fel de accese pietonale, suprafețele aferente acestora ar trebui în mod automat, considerare de utilitate publică și excluse de la retrocedare.

Aceasta cu atât mai puțin cu cât - după cum se vede foarte clar pe Planul de situație nr. 1 anexă la Raportul inițial al expertului V.M. - trotuarele ce înconjoară terenul revendicat, pe toate laturile acestuia. O astfel de interpretare contravine reglementării instituitei servituții legale întrucât, pe de o parte, utilitatea publică a acceselor pietonale respective nu este în mod expres prevăzută printr-o lege sau printr-un regulament, iar, pe de altă parte, în cazul stabilirii unei servituți legale (de trecere, in speță), proprietarului fondului aservit are dreptul ca alegerea traseului căii de acces să nu fie prea împovărătoare pentru el.

În situația creată prin decizia recurată nu numai că circulația pietonilor este permisă pe nu mai puțin de trei trasee diferite, dar mai mult, prin respingerea cererii de restituire a porțiunii de 145 mp, notate cu trotuar+peron tramvai, rămase neretrocedate, cele două parcele restituite deja recurenților - reclamanți sunt, practic, împărțite în patru suprafețe disparate, pentru ca printre acestea să se desfășoare circulația pietonilor, cu toate că aceste suprafețe ar putea fi ocolite, urmându-se calea de acces a trotuarelor. Expertiza V.M. a confirmat existența trotuarului pietonal, constatând că suprafața identificată ca trotuar 1 "asigură accesul pietonal între, blocurile de locuințe și piața agroalimentară C.U.G”.

Părerea expertului V.M. cum că ”accesul pietonilor pe suprafața notata trotuar + peron tramvai nu poate fi îngrădit pentru că populația zonei este liberă să-și aleagă rutele pentru a ajunse la destinația dorită” trebuia - în mod evident - cenzurată de instanța de judecată, neavând niciun temei legal opinia acestuia că asigurarea posibilității pietonilor sau autovehiculelor de a circula liber și neîngrădit pe terenuri în prezent virane ar reprezenta un impediment la restituirea unor astfel de suprafețe în baza Legii nr. 10/2001. Cât privește porțiunile rămase neretrocedate din suprafața notată de expertiza V.M.

ca trotuar 1, au fost identificate și delimitate separat următoarele două suprafețe: Suprafața de 222 mp delimitată de pct. 12; 1, 18; 17; 69; 67; 226; 227; 74: 81; 80; 82; 83; 87: 90; 97; 303; 302; 96; 91; 79; 75; 77; 71; 72; 68; 65; 66: 16; 15; 14; 12. Suprafața de 33 mp delimitată de pct. 305: 308:K: L: 107 304. Instanța de apel a fost în eroare cu privire la întinderea și localizarea în teren a suprafeței solicitate de recurenți - reclamanți din suprafața de 222 mp.

Astfel, suprafața preconizata a fi restituită din suprafața de 222 mp, reprezentând trotuar 1 constă în porțiunea delimitată în Planul de situație Obiecțiunea (5) anexul Raportului suplimentar 1 prin pct. 90: 97: 303; 302; 96; 90. Or, nici această suprafață, și nici cealaltă suprafață neretrocedată de 33 mp, nu are vreo tangență cu stația de autobuz situată pe aliniamentul pct. 12;14 și nici nu se învecinează cu marginea carosabilului (între suprafața de 33 mp și suprafața de 222 mp rămasă neretrocedată din trotuar 1 intercalându-se de altfel, o suprafață de 38 mp. restituită în baza Legii nr. 18/1991). În concluzie, suprafața de 145 mp, reprezentând trotuar și peron tramvai, rămasă neretrocedată din suprafața delimitată de Expertiza V.M.

ca trotuar + peron tramvai, trepte (pct. 82; 63; 62; 59; 231; 56; 55; 45; 230; 49; H; I: 52; 51; 53; 54; 172; 58; 60; 61; 64; 83; 82), întrunește criteriile pentru a fi restituită in natură in condițiile art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, nu există niciun impediment legal la restituirea suprafeței de 33 mp din trotuarul 1, delimitată de pct. 305; 108; K: L; 107: 304, precum și a porțiunii din trotuarul 1 delimitată prin pct. 90; 97; 303: 302; 96; 90. (4) Porțiunea rămasă neretrocedată din suprafața aferentă canalului pentru ape pluviale. Și in acest caz, utilitatea publică a acestei amenajări a fost apreciată de către instanța de apel in abstract, iar nu în raport de afectațiunea concretă de la momentul prezent.

În acest sens, Expertiza V.M. a relevat faptul că din suprafața de 82 mp afectată canalului deschis dalat, pentru preluarea și dirijarea apelor pluviale" o porțiune de 24 mp, reprezentând cca. 1/3 a fost retrocedată anterior în proprietate privată. Astfel, expertul a indicat iar instanța a reținut următoarele suprafețe rămase neretrocedate din suprafața aferentă canalului pentru ape pluviale: Suprafața de 36 mp. delimitată de pct. 87; 88; 68; 86;156; 303; 97; 93; 87, Suprafața de 22 mp. delimitată de pct. 129; 109; J; K; 108; 305. De altfel, și această din urmă suprafață de 22 mp, a fost considerată de toate celelalte trei expertize ca fiind deja retrocedată recurenților - reclamanți, făcând parte din parcela C.A.T.

restituită conform T.P.U. În aceste condiții, argumentul instanței de apel în sensul că funcționalitatea canalului pentru ape pluviale ar putea fi afectată prin restituirea suprafețelor neretrocedate aferente acestuia nu poate fi reținut, câtă vreme afectațiunea acestui canal domeniului public a încetat în urma cu mai bine de 10 ani, odată cu demersul autorităților de restituire în proprietate privată a unor porțiuni din suprafața afectată acestuia. În concluzie nu există niciun impediment legal la restituirea porțiunilor rămase neretrocedate din suprafața pe care expertiza V.M. a identificat canalul pentru ape pluviale. (5) Porțiunea rămasă neretrocedată din suprafața SPV 2, delimitată de expertiza V.M.

ca spațiu verde. Prin decizia recurată instanța de apel a reținut că suprafețele de teren notate de expertiza V.M. cu SPV 1, SPV 2 și SPV 3 sunt de utilitate publică deoarece reprezintă spații verzi liniare la marginea carosabilului pe care sunt amplasați stâlpi electrici pentru iluminat public și de susținere a liniei electrice de tracțiune a troleibuzelor. Cu referire la suprafețele delimitate de expert ca rămase neretrocedate, respectiv: Suprafața de 94 mp. din SPV 2. delimitată de pct. 77; 75; 79; 86: 91; 96; 302; 301; 95; 92; 240; 76; 77 și, Suprafața de 20 mp. din SPV 3. delimitată de pct. 300; 304; 107; L; 113; 106; 300, instanța face referire la răspunsul expertului în sensul că pe suprafețele respective sunt amplasați stâlpi electrici care susțin rețeaua aeriană cu rol de iluminai public.

Instanța de apel pare să fi fost și în acest caz în eroare cu privire la porțiunea solicitată de recurenți - reclamanți să le fie restituită din spațiile verzi delimitate de Expertiza V.M. ca fiind neretrocedate. Astfel, suprafața preconizată a fi restituită este suprafața de 23 mp din SPV 2 delimitată separat de expertiza V.M., în cadrul suprafeței de 91 mp mai sus arătate, ca fiind suprafață neretrocedată pe care nu se află stâlpi electrici. În concluzie, nu există niciun impediment legal la restituirea porțiunii de 23 mp din SPV 2 identificată de expertiza V.M. ca fiind suprafață neretrocedată pe care nu se află stâlpi electrici, delimitați în Planul de situație Obiecțiunea 8.8.A anexat Raportului suplimentar II prin pct. 401; 400; 96: 302; 301; 95: 401. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc.

civ., pârâtul Municipiul Iași prin Primar a arătat următoarele. Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a art. 11 alin. (3) și art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Astfel, potrivit art. 11 alin. (3) din Lege sunt exceptate de la restituirea în natură terenurile ocupate de construcții noi autorizate, cele afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, pentru care măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, iar potrivit art. 10 alin. (2) în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc in echivalent.

"Sintagma amenajări de utilitate publică" regăsită în cuprinsul prevederilor legale amintite, are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețe de teren supuse unei amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicații (străzi, alei, trotuare), dotări tehnico-edilitare, amenaj