ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3752/2008

Asupra recursului

de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția civilă, reclamantul Ș.V.G. a

formulat contestație împotriva dispoziției nr. 1935 din 9 iunie 2006 emisă de

pârâtul Primarul municipiului Iași, prin care i s-a respins cererea privind

restituirea în natură, pe amplasamentul alăturat, a terenului în suprafață de

360 mp situat în Iași.

Prin sentința civilă

nr. 2965 din 20 decembrie 2006, Tribunalul Iași, secția civilă, a respins

acțiunea.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că terenul situat în Iași, în suprafață de 884 mp,

a aparținut autorului reclamantului, Ș.V., iar prin Decretul nr. 932/1967 a

fost expropriată din patrimoniul numiților Ș.M., Ș.O., Ș.V., G.E., Ș.M. și Ș.S.,

moștenitorii acestuia, suprafața de 823 mp din acest teren.

Întrucât prin

procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, reclamantului i s-a reconstituit

dreptul de proprietate pentru suprafața de 643 mp, acesta nu este îndreptățit

să solicite o diferență de teren de 360 mp, care excede proprietății de 884 mp,

astfel că acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia nr. 164

din 31 octombrie 2007, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a admis apelul

declarat de reclamant și a schimbat în tot sentința tribunalului, în sensul că

a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 1935 din 9 iunie 2006 emisă de

Primarul municipiului Iași și a recunoscut reclamantului dreptul la masuri

reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 241 mp teren.

Instanța de apel a

reținut că reclamantul beneficiază de întreaga suprafață de teren ce a

aparținut autorului său întrucât, în raport de dispozițiile art. 4 alin. (4)

din Legea nr. 10/2001, fiind singurul care a urmat procedura prevăzută de

această lege, îi profită cotele celorlalți moștenitori. Se mai reține că

suprafața de teren pentru care reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii în

echivalent este de 241 mp și reprezintă diferența dintre suprafața de teren

deținută în proprietate de autorul său (884 mp) și cea de 643 mp, pentru care i

s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.

Decizia pronunțată în

apel a fost atacată cu recurs de reclamant care, invocând prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., solicită să i se recunoască dreptul de proprietate pentru

suprafața de 801 mp teren situată în Iași, și să i se restituie în natură, pe

amplasament alăturat, suprafața de 180 mp, respectiv actualul trotuar și o

parte din parcarea neautorizată, pe care parțial o deține în proprietate în

baza titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991.

Recurentul susține că

în mod greșit au stabilit instanțele de fond și apel că suprafața dobândită de

la autorul său ar fi de 884 mp, întrucât în realitate aceasta a fost de 981 mp,

din care a fost expropriată suprafața de 823 mp, rămânând o diferență de 158

mp, care reprezintă terenul de sub case. însumând această suprafață de 158 mp

cu 643 mp, pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate, rezultă 801

mp, adică suprafața pentru care solicită să i se recunoască dreptul de

proprietate prin prezentul recurs. Diferența până la 981 mp, respectiv 180 mp,

solicită a-i fi restituită în natură, pe amplasament alăturat.

Verificând

legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate și având în

vedere prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul

declarat în cauză este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant

beneficiază de întreaga suprafață de teren ce a aparținut autorului său, în

raport de dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora,

de cotele moștenitorilor care nu au urmat procedura prevăzută de această lege,

profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite, care au depus în termen

cererea de restituire, astfel că și din acest punct de vedere dispoziția

contestată în prezenta cauză nu este legală.

În ce privește

terenul în litigiu, situat în Iași, acesta a aparținut autorului reclamantului,

V.Ș., fiind dobândit astfel: 460 mp prin cumpărare de la D.D., conform actului

de vânzare nr. 2466/1928 (fila 11, dosar fond) și 424 mp, reprezentând „teren

în avansare situat în fața proprietății sale", prin licitație publică,

conform deciziunii nr. 45 din 4 februarie 1929 a Consiliului municipal Iași

(fila 37, dosar fond). Rezultă că suprafața totală deținută în proprietate era

de 884 mp, așa cum de altfel, a reținut și instanța de apel.

Nu poate fi reținută

critica recurentului în sensul că prin decizia nr. 45/1929, autorul său ar fi

dobândit 521 mp și nu 424 mp. Din cuprinsul acestei decizii rezultă fără

echivoc care este suprafața de teren dobândită în proprietate, iar faptul că pe

verso cererii adresată Primăriei, autorul reclamantului a menționat suprafața

de 521 mp, aceasta nu reprezintă o dovadă a dreptului de proprietate pentru

această suprafață.

Prin decretul nr.

932/1967, s-a expropriat din patrimoniul numiților Ș.M., Ș.O., Ș.V., G.E., Ș.M.

și Ș.S., moștenitorii defunctului Ș.V., suprafața de 823 mp.

Reclamantului i s-a

reconstituit, în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate pentru suprafața

de 643 mp, conform titlului de proprietate nr. 181692 din 14 august 1992

eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor Iași (fila 14, dosar fond), fapt necontestat de recurent, astfel

că, în raport de suprafața totală de 884 mp, acesta are dreptul la măsuri

reparatorii pentru suprafața de 241 mp.

Solicitarea

recurentului în sensul de a i se recunoaște dreptul de proprietate pentru

suprafața de 801 mp, rezultați din însumarea suprafeței de 643 mp, redobândiți

prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, și 158

mp suprafață aflată sub casă și neexpropriată, nu poate fi primită.

Suprafața de 158 mp,

neexpropriată, nu poate forma obiectul restituirii în baza Legii nr. 10/2001,

care reglementează exclusiv situația imobilelor preluate abuziv de stat în

perioada 6 martie 1945-21 decembrie 1989. Or, atâta vreme cât acest teren nu a

fost expropriat, el a rămas în proprietatea autorului reclamantului.

Cât privește

solicitarea recurentului de restituire în natură a terenului în suprafață de

180 mp reprezentând trotuarul și o parte din parcare, aceasta nu poate fi

primită.

Potrivit

dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care pe

terenurile preluate abuziv s-au edificat construcții noi sau alte amenajări de

utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Din raportul de

expertiză efectuat la instanța de apel, rezultă că această suprafață este

afectată de detalii de sistematizare. Recurentul nu a probat susținerea din

recurs în sensul că parcarea ar fi neautorizată și nici că trotuarul ar fi

nefolosit, astfel că în raport de constatările expertizei, în mod corect a

stabilit instanța de apel dreptul reclamantului la măsuri reparatorii în

echivalent.

Față de cele ce

preced, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ. recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de reclamantul Ș.V.G. împotriva deciziei nr. 164 din 31

octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 9 iunie 2008.