ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3752/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția civilă, reclamantul Ș.V.G. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 1935 din 9 iunie 2006 emisă de pârâtul Primarul municipiului Iași, prin care i s-a respins cererea privind restituirea în natură, pe amplasamentul alăturat, a terenului în suprafață de 360 mp situat în Iași. Prin sentința civilă nr. 2965 din 20 decembrie 2006, Tribunalul Iași, secția civilă, a respins acțiunea. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că terenul situat în Iași, în suprafață de 884 mp, a aparținut autorului reclamantului, Ș.V., iar prin Decretul nr. 932/1967 a fost expropriată din patrimoniul numiților Ș.M., Ș.O., Ș.V., G.E., Ș.M.

și Ș.S., moștenitorii acestuia, suprafața de 823 mp din acest teren. Întrucât prin procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 643 mp, acesta nu este îndreptățit să solicite o diferență de teren de 360 mp, care excede proprietății de 884 mp, astfel că acțiunea a fost respinsă. Prin decizia nr. 164 din 31 octombrie 2007, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a admis apelul declarat de reclamant și a schimbat în tot sentința tribunalului, în sensul că a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 1935 din 9 iunie 2006 emisă de Primarul municipiului Iași și a recunoscut reclamantului dreptul la masuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 241 mp teren.

Instanța de apel a reținut că reclamantul beneficiază de întreaga suprafață de teren ce a aparținut autorului său întrucât, în raport de dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, fiind singurul care a urmat procedura prevăzută de această lege, îi profită cotele celorlalți moștenitori. Se mai reține că suprafața de teren pentru care reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent este de 241 mp și reprezintă diferența dintre suprafața de teren deținută în proprietate de autorul său (884 mp) și cea de 643 mp, pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991. Decizia pronunțată în apel a fost atacată cu recurs de reclamant care, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicită să i se recunoască dreptul de proprietate pentru suprafața de 801 mp teren situată în Iași, și să i se restituie în natură, pe amplasament alăturat, suprafața de 180 mp, respectiv actualul trotuar și o parte din parcarea neautorizată, pe care parțial o deține în proprietate în baza titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991. Recurentul susține că în mod greșit au stabilit instanțele de fond și apel că suprafața dobândită de la autorul său ar fi de 884 mp, întrucât în realitate aceasta a fost de 981 mp, din care a fost expropriată suprafața de 823 mp, rămânând o diferență de 158 mp, care reprezintă terenul de sub case. însumând această suprafață de 158 mp cu 643 mp, pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate, rezultă 801 mp, adică suprafața pentru care solicită să i se recunoască dreptul de proprietate prin prezentul recurs.

Diferența până la 981 mp, respectiv 180 mp, solicită a-i fi restituită în natură, pe amplasament alăturat. Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate și având în vedere prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru următoarele considerente: Recurentul-reclamant beneficiază de întreaga suprafață de teren ce a aparținut autorului său, în raport de dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, de cotele moștenitorilor care nu au urmat procedura prevăzută de această lege, profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite, care au depus în termen cererea de restituire, astfel că și din acest punct de vedere dispoziția contestată în prezenta cauză nu este legală.

În ce privește terenul în litigiu, situat în Iași, acesta a aparținut autorului reclamantului, V.Ș., fiind dobândit astfel: 460 mp prin cumpărare de la D.D., conform actului de vânzare nr. 2466/1928 (fila 11, dosar fond) și 424 mp, reprezentând „teren în avansare situat în fața proprietății sale", prin licitație publică, conform deciziunii nr. 45 din 4 februarie 1929 a Consiliului municipal Iași (fila 37, dosar fond). Rezultă că suprafața totală deținută în proprietate era de 884 mp, așa cum de altfel, a reținut și instanța de apel. Nu poate fi reținută critica recurentului în sensul că prin decizia nr. 45/1929, autorul său ar fi dobândit 521 mp și nu 424 mp. Din cuprinsul acestei decizii rezultă fără echivoc care este suprafața de teren dobândită în proprietate, iar faptul că pe verso cererii adresată Primăriei, autorul reclamantului a menționat suprafața de 521 mp, aceasta nu reprezintă o dovadă a dreptului de proprietate pentru această suprafață.

Prin decretul nr. 932/1967, s-a expropriat din patrimoniul numiților Ș.M., Ș.O., Ș.V., G.E., Ș.M. și Ș.S., moștenitorii defunctului Ș.V., suprafața de 823 mp. Reclamantului i s-a reconstituit, în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate pentru suprafața de 643 mp, conform titlului de proprietate nr. 181692 din 14 august 1992 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Iași (fila 14, dosar fond), fapt necontestat de recurent, astfel că, în raport de suprafața totală de 884 mp, acesta are dreptul la măsuri reparatorii pentru suprafața de 241 mp. Solicitarea recurentului în sensul de a i se recunoaște dreptul de proprietate pentru suprafața de 801 mp, rezultați din însumarea suprafeței de 643 mp, redobândiți prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, și 158 mp suprafață aflată sub casă și neexpropriată, nu poate fi primită.

Suprafața de 158 mp, neexpropriată, nu poate forma obiectul restituirii în baza Legii nr. 10/2001, care reglementează exclusiv situația imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-21 decembrie 1989. Or, atâta vreme cât acest teren nu a fost expropriat, el a rămas în proprietatea autorului reclamantului. Cât privește solicitarea recurentului de restituire în natură a terenului în suprafață de 180 mp reprezentând trotuarul și o parte din parcare, aceasta nu poate fi primită. Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care pe terenurile preluate abuziv s-au edificat construcții noi sau alte amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Din raportul de expertiză efectuat la instanța de apel, rezultă că această suprafață este afectată de detalii de sistematizare. Recurentul nu a probat susținerea din recurs în sensul că parcarea ar fi neautorizată și nici că trotuarul ar fi nefolosit, astfel că în raport de constatările expertizei, în mod corect a stabilit instanța de apel dreptul reclamantului la măsuri reparatorii în echivalent. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul Ș.V.G. împotriva deciziei nr. 164 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 9 iunie 2008.