ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2621/2007

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ., a reținut următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 487 din 11 ianuarie 2006,

contestatorul G.I. a chemat în judecată pe pârâtul primarul municipiului Iași,

solicitând anularea deciziei nr. 3952 din 16

decembrie 2005

emisă de acesta , restituirea în natură a întregii suprafețe de

646 mp situată în Iași, și acordarea

despăgubirilor bănești cuvenite pentru construcțiile preluate abuziv.

Tribunalul Iași prin

sentința civilă nr. 1354 din 7 iunie 2006 a respins

contestația

formulată de contestatorul G.I. împotriva dispoziției nr. 3952 din 16 decembrie

2005 emisă de primarul municipiului Iași, dispoziție pe care a păstrat-o.

Pentru a se pronunța

astfel tribunalul a reținut următoarele:

Contestatorul este,

conform certificatelor de moștenitor nr. 575/1983 și 2045/1993, moștenitorul

defuncților G.C. și A., în calitate de fiu, iar imobilul în litigiu format din

construcții și terenul aferent în suprafață de 646 mp situat în Iași, a fost

expropriat în baza Decretului nr. 114/1983;

În speță sunt

aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, contestatorul fiind

îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul expropriat

(construcții demolate și terenul ocupat).

Contestatorul a optat

pentru acordarea unui teren în compensare și despăgubiri bănești, iar pârâtul a

propus acordarea măsurilor reparatorii în varianta și după procedura prevăzută

de Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață de 646 mp, ce este afectat de

detalii de sistematizare și pentru construcția demolată;

Cu privire la

modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru terenul

ocupat și construcțiile demolate se vădește existența unui conflict între

dispozițiile Legii nr. 10/2001 pe care contestatorii și-au întemeiat

notificarea și implicit contestația, solicitând despăgubiri bănești și

dispozițiile modificatoare ale legii în vigoare la data soluționării prezentei

contestații;

Aplicabile

pretențiilor contestatorilor sunt dispozițiile în vigoare la momentul

soluționării contestației și nu cele de la momentul formulării notificării, ca

atare, odată cu apariția Legii nr. 247/2005 rămân fără aplicare dispozițiile

art. 26 din Legea nr. 10/2001 în forma sa inițială care vizau și posibilitatea

acordării măsurilor reparatorii constând în despăgubiri bănești, noua lege excluzând

din conținutul său o asemenea opțiune;

Concluzionând,

instanța de fond a reținut că în speță, măsurile reparatorii prin echivalent,

la care sunt îndreptățiți contestatorii, pentru suprafața de 646 mp și casa

demolată, se vor acorda potrivit procedurii prevăzută de Legea nr. 247/2005 iar

Pe de altă parte a

mai relevat că rațiunea Legii nr. 10/2001 este aceea că persoana îndreptățită

este cea care alege măsura reparatorie, aceasta fiind regula, iar acolo unde

măsura aleasă nu este posibil de realizat din diferite motive entitatea

investită propune Comisiei Centrale acordarea de despăgubiri în condițiile

Legii nr. 247/2005. Această comisie, după ce va parcurge procedura de analizare

a notificărilor și a documentației anexe printre care și raportul de evaluare a

bunului în discuție întocmit de un evaluator sau o societate de evaluatori

desemnată aleatoriu, va pronunța o decizie prin care se dispune emiterea

titlurilor de despăgubire.

Nemulțumit fiind,

contestatorul G.I. a declarat apel, criticând soluția instanței de fond pentru

nelegalitatea acesteia.

Astfel, se susține că

instanța de fond nu a precizat motivele care

argumentează

soluția pronunțată, nu s-a pronunțat asupra problemelor de fapt și

de drept, hotărârea fiind lipsită de temei legal, aceasta greșind și cu

privire

la faptul că a respins proba privind efectuarea unei

expertize în construcții.

În motivele de apel

s-a mai susținut că sunt incidente dispozițiile art. 7 alin.

(

1)

din Legea nr. 10/2001 republicată, în sensul că primează restituirea în natură

ori de câte ori măsura este posibilă, urmând ca în ipoteza în care nu se poate

realiza această măsură să se acorde măsuri reparatorii prin echivalent în

conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Un alt motiv de apel

se referă la faptul că instanța de fond era obligată să solicite tabelul

conținând bunurile disponibile care se pot acorda în compensare, pentru a se

putea pronunța în cunoștință de cauză.

Curtea de Apel Iași,

prin decizia civilă nr. 138 din 20 octombrie 2006 a respins apelul declarat de

G.I. împotriva sentinței civile nr. 1354 din 7 iunie 2006 pronunțată de

Tribunalul Iași, pentru următoarele motive.

Dispoziția nr. 3952

din 16 decembrie 2005 contestată în cauză a fost emisă de

primarul municipiului Iași sub imperiul Legii nr.

247/2005 ce a modificat Legea

nr. 10/2001 și care a intrat în vigoare în

luna iulie 2005.

Potrivit art. 16

alin. (2)-(6) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 notificările formulate în

temeiul Legii nr. 10/2001, nesoluționate până la intrarea în vigoare a Legii

nr. 247/2005, se predau Secretariatului Comisiei Centrale care le va analiza,

centraliza și (în situația în care cererea de restituire în natură a fost

respinsă în mod întemeiat) le va transmite evaluatorului desemnat, în vederea

tocmirii raportului de evaluare, ce va cuprinde cuantumul despăgubirilor în

limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

S-a mai reținut că în

mod corect instanța de fond a respins proba privind efectuarea unei expertize

tehnice având ca obiectiv evaluarea construcțiilor demolate, această evaluare

putând fi făcută doar de evaluatorul desemnat de Secretariatul Comisiei

Centrale, în cadrul procedurii

administrative

instituite prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Cu privire la critica

referitoare la neacordarea, de către intimat, a măsurii reparatorii prin

echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii, prevăzută de

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, instanța de apel a găsit-o nefondată,

față de împrejurarea că intimatul a precizat inexistența unor bunuri sau

servicii disponibile a fi oferite în compensare, precum și lipsa dovezilor de

natură a susține contrariul.

De altfel și motivul

de apel referitor la nepronunțarea primei instanțe

asupra fondului cauzei, l-a găsit nefondat, considerându-se că a fost

analizată atât

îndreptățirea apelantului la obținerea măsurilor

reparatorii prin echivalent, cât și opțiunea acestuia de a i se acorda teren în

compensare.

În contra acestei din

urmă decizii a declarat reclamantul G.I., invocând motivul prevăzut de art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ., criticile vizând următoarele aspecte.

Un prim motiv de

recurs se referă la faptul că decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași

cuprinde motive contradictorii, motiv de casare prevăzut de art. 304 alin. (1) pct.

7 C. proc. civ., decizia fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii

nr. 10/2001 (cu modificările și completările ulterioare).

În esență,

recurentul-reclamant susține că ambele instanțe au făcut o aplicare greșită a

dispozițiilor legale care reglementează aplicarea în timp a legii civile, iar

legea nouă trebuie să respecte suveranitatea legii vechi, aceasta neputând

modifica trecutul juridic. în baza acestor principii Tribunalul Iași, în opinia

recurentului-reclamant, avea obligația să se pronunțe asupra contestației

formulate împotriva deciziei nr. 3952 din 16 decembrie 2005 emisă de primarul

municipiului Iași, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a

suprafeței de 646 mp, prin compensare cu o suprafață egală de teren și acordarea

unei despăgubiri pentru construcțiile preluate abuziv și apoi demolate de

Statul Român.

Pentru aceste motive

a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 138 din 20

octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași, admiterea apelului împotriva

sentinței civile nr. 1345 din 7 iunie 2006 și pe fond admiterea contestației și

anularea Dispoziției emisă de primarul municipiului Iași, cu obligarea

pârâtului la emiterea unei noi dispoziții prin care să se restituie în natură

terenul preluat abuziv, chiar dacă pe un alt amplasament, solicitând de asemeni

stabilirea despăgubirilor legale pentru construcțiile demolate.

Verificând

legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea

constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare.

Prin notificarea nr.

1685 din 6 noiembrie 2001 depusă la Biroul Executorului Judecătoresc B.G.,

înregistrată la Prefectura județului Iași și trimisă spre competentă

soluționare Primăriei municipiului Iași, recurentul reclamant de față, G.I., a

solicitat reconstituirea dreptului de proprietate sau atribuirea unui teren în

compensație sau acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul, construcție

demolată și teren, care a fost situate în Iași.

Potrivit dispoziției

nr. 3952 emisă de primarul municipiului Iași la data de 16 decembrie 2005 s-a

respins cererea de restituire în natură a imobilului, teren

în suprafață de 646 mp situat în Iași; s-a

respins cererea de

acordare de teren în compensare motivat de faptul că

nu există teren disponibil a fi oferit notificatorului în schimbul imobilului

preluat abuziv, respingându-se totodată și cererea de acordare de măsuri

reparatorii sub formă de despăgubiri bănești pentru imobilul, construcție

demolată și teren în suprafață de 646 mp, motivat de faptul că Legea nr.

10/2001 nu prevede posibilitatea acordării de măsuri reparatorii în echivalent

sub formă de despăgubiri bănești.

Prin art. 4 din

dispoziția mai sus menționată s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile

legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, conform Titlului VII din Legea

nr. 247/2005.

Tribunalul Iași,

investit fiind cu contestația împotriva dispoziției emisă de primar, a

respins-o prin decizia nr. 1354 din 7 iunie 2006, rezumându-se la a analiza

cererea numai din punctul de vedere al aplicării legii noi, respectiv Legea nr.

247/2005, fără să verifice dacă există posibilitatea atribuirii unui teren în

compensație, astfel cum a solicitat petiționarul.

Art. 11 alin. (8) din

Legea nr. 10/2001, forma actuală, statuează că "În situațiile prevăzute la

alin. (2), (3) și (4), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în

compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de către entitatea

investita potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul

persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate

in condițiile legii speciale privind

regimul de stabilire si plata a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv".

Or, instanțele nu

s-au preocupat de verificarea posibilității atribuirii unui teren în compensare

astfel cum prevăd dispozițiile legale în materie, lăsând necercetat acest

aspect, îndrumare ce trebuie dusă la îndeplinire de către instanța de fond,

De altfel și asupra

despăgubirilor cu privire la construcții au omis să se pronunțe, în sensul că

au considerat efectuarea unei expertize tehnice inutilă cauzei , întrucât

această evaluare , în opinia instanțelor, trebuie făcută de evaluatorul

desemnat de Secretariatul Comisiei Centrale, în cadrul procedurii

administrative instituită prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Pe cale de

consecință, în cadrul rejudecării cauzei, instanța de trimitere va ține seama,

de toate solicitările contestatorului, pe care nu le-a avut în vedere,

nepronunțându-se asupra lor, respectiv, va verifica posibilitatea de acordare a

unui teren în compensare și se va pronunța și cu privire la valoarea imobilului

teren construcție demolată în vederea acordării măsurilor reparatorii prin

echivalent.

Față de cele ce

preced, recursul urmează a fi admis, atât decizia cât și sentința vor fi casate

și se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Iași.

PENTRU ACESTE MOTTVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

formulat de reclamantul G.I. împotriva deciziei nr. 138 din 20 octombrie 2006 a

Curții de Apel Iași.

Casează decizia

recurată și sentința nr. 1354 din 7 iunie 2006 a Tribunalului Iași și trimite

cauza spre rejudecare la Tribunalul Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2007.