ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8592/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1495 din 12

octombrie 2005 a Tribunalului Iași a fost admisă contestația formulată de A.M.

și K.S. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iași, dispunându-se anularea

dispoziției nr. 9662 din 06 decembrie 2004 și obligarea pârâtului de a acorda

contestatorilor măsuri reparatorii prin echivalent în ceea ce privește terenul

în suprafață de 480 mp situat în Iași, și imobilul demolat, aflat pe acest

teren. A fost respinsă acțiunea îndreptată împotriva Primăriei municipiului

Iași pentru lipsa capacității procesuale de exercițiu.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

avut în vedere că terenul solicitat a aparținut părinților contestatorilor, de

la care a fost preluat abuziv în temeiul Decretului nr. 111/1951, încadrându-se

astfel în prevederile art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 247/2005 și întrucât întregul teren este ocupat de

construcții și amenajări s-a dispus obligarea pârâtului de a acorda celor în

cauză măsuri reparatorii prin echivalent pentru teren și construcții, în

condițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001.

Apelurile declarate de contestatori

împotriva acestei sentințe au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 34

din 17 februarie 2006 a Curții de Apel Iași.

S-a reținut că nu este posibilă

acordarea de despăgubiri bănești, cum se solicită de contestatori, în

condițiile modificării Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, această

modalitate de despăgubire nu mai este prevăzută de lege.

Împotriva acestei decizii, contestatorii

au declarat recursul de față, solicitând obligarea Primăriei Iași la plata

sumei de 459.144 RON prevăzută în raportul de expertiză de evaluare și 38.833

RON pentru imobilul demolat. S-a motivat această solicitare prin aceea că presa

locală relatează zilnic negocierile dintre Primăria Iași și un investitor

privat privind concesionarea unei întregi suprafețe de teren, ce include o

parte a terenului în litigiu, cu avantaje materiale pentru ambele părți.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins, în raport de cele ce urmează:

Se constată că cererea de acordare a

unor despăgubiri bănești pentru imobilul preluat abuziv este lipsită de suport

legal, pentru că prevederile legale care reglementau o astfel de modalitate de

reparare a pagubelor suferite au fost abrogate prin Titlul VII art. 33 din

Legea nr. 247/2005. Este vorba de prevederile art.36-40 din Legea nr. 10/2001.

Tot astfel au fost modificate și

prevederile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, astfel că în speță sunt

aplicabile ceste prevederi în sensul cărora în cazurile în care restituirea în

natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Acestea vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în

echivalent de către entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul

persoanei îndreptățite, sau despăgubiri în condițiile legii speciale privind

regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv. De asemenea în capitolul V privind procedurile administrative pentru

acordarea despăgubirilor este prevăzută și competența specială a Comisiei

Centrale, în drept să emită titlul de despăgubire. Rezultă așadar, că acesta

este singura autoritate în drept să stabilească cuantumul despăgubirilor

cuvenite pe calea unei decizii, ce poate fi atacată cu contestație în

condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În aceste condiții, recursul ce

vizează tocmai stabilirea cuantumului despăgubirilor bănești cuvenite, de către

instanță, este nelegal, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul declarat

de reclamanții M.A. și K.S. împotriva deciziei civile nr. 34 din 17 februarie 2006

a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie

2006.