ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6009/2007

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr. 11768 din 9 decembrie 2005 la Tribunalul Iași,

reclamanții D.M.M. și T.M. au solicitat în

contradictoriu

cu pârâtul Primarul municipiului Iași,

anularea dispoziției nr. 3306 din 1 noiembrie 2005.

În motivarea

acțiunii au arătat că prin Dispoziția nr. 3506 din 1 noiembrie 2005 li s-a

respins notificarea adresată Primăriei municipiului Iași prin care au

solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub formă de

despăgubiri bănești pentru imobilul construcție și teren din Iași.

S-a mai arătat că s-a cerut și soluționarea

cererii nr. 69657 din 21 septembrie 2005 pentru atribuirea suprafeței de 396 mp

teren prin compensare,

așa cum prevede Legea nr. 247/2005, în locul

terenului din

Iași.

Prin sentința civilă

nr. 1289 din 31 mai 2006 a Tribunalului Iași a fost

admisă în parte cererea reclamanților D.M.M. și

Ț.M. în

contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului

Iași.

A fost anulată în parte Dispoziția nr. 3506 din

1 noiembrie 2005, emisă de

Primarul municipiului

Iași și s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii reclamanților, constând în

acordarea de teren în compensare în suprafață de

158 mp.

S-a menținut

Dispoziția nr. 3506 din 1 noiembrie 2005, emisă de Primarul municipiului Iași

cu privire la acordarea de despăgubiri stabilite conform

Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru

suprafața de 40 mp, situată în Iași,

și pentru imobilul construcție demolată, pârâtul fiind

obligat să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de

400 RON.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul

a reținut că, fostul

amplasament al

proprietății reclamanților este ocupat de stradă și pasarela Nicolina, dar,

întrucât soțul reclamantei are un contract de folosință agricolă

pentru

suprafața de 158 mp, situat în Iași, s-a acordat teren în compensare în această

suprafață.

Prin Dispoziția

nr. 3506 din 1 noiembrie 2005 au fost acordate despăgubiri în

condițiile stabilite de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru

diferența de

40 mp până la suprafața de 198

mp, la care erau îndreptățiți reclamanții,

dispoziție ce a fost

menținută.

P

rin

decizia nr. 169 din 29 noiembrie 2006, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a

respins

apelul formulat de Primarul municipiului Iași împotriva sentinței

civile nr. 1289 din 31 mai 2006 a Tribunalului

Iași și a obligat apelantul să

plătească

intimatei Ț.M. suma de 300 lei onorariu apărător.

Instanța de apel a confirmat soluția instanței

de fond, susținând în

esență că,

reclamanții au solicitat acordarea de măsuri reparatorii, respectiv

acordarea

de teren în compensare.

Având în vedere că notificarea a fost respinsă

pentru motive de netemeinicie, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 24

alin. (l)

2

din Legea

nr.

10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, Primarul municipiului Iași fiind obligată

să acorde persoanei îndreptățite, în compensare alte bunuri.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Primarul municipiului Iași care, invocând art. 304

pct. 9 C. proc. civ., susține că în mod greșit s-a reținut că

sunt aplicabile dispozițiile art. l și

art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Arată recurentul că, acordarea unei suprafețe

de teren în compensare este o măsură reparatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001

ce rămâne la

aprecierea entității

deținătoare și nu a instanței de judecată, iar, în al doilea

rând,

terenul se poate acorda în compensare numai după trecerea lui în

domeniul privat, moment în care, intrat în

circuitul civil, devine disponibil.

Se mai pretinde că, bunul atribuit în

compensare trebuie să fie egal valoric cu cel a cărui restituire în natură nu

este posibilă, aspect ce se consideră că nu a fost verificat de instanțe.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce urmează:

Așa cum a reținut instanța de apel, prin

Dispoziția nr. 3506 din

1 noiembrie 2005, a

fost soluționată notificarea nr. 380 din 9 august 2001, prin care

reclamanții

D.M.M. și Ț.M. au solicitat acordarea de

măsuri

reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri bănești pentru

imobilul construcție și teren, situat în Iași.

Imobilul a

aparținut autorilor reclamanților, construcția fiind demolată

la momentul notificării, iar terenul fiind ocupat de stradă și pasarela

Nicolina, imposibil de restituit în natură.

Preluarea imobilului de către stat a fost

abuzivă, în baza Decretului nr. 195/1963 și s-a făcut dovada în speță că există

teren liber în rezerva

primăriei ce poate

fi acordat reclamanților în compensare.

Față de această

împrejurare, corect s-a procedat la acordarea suprafeței de 158 mp teren în

compensare, iar pentru diferența de 40 mp și pentru

construcția demolată, s-a dispus acordarea

despăgubirilor, potrivit Titlului

VII din Legea nr.

247/2005.

În aceste condiții, nu se poate susține că

acordarea unui teren în compensare este o măsură reparatorie lăsată la

aprecierea entității deținătoare, atâta timp cât instanța de judecată are

posibilitatea legală să

anuleze

dispozițiile emise de aceasta, în raport de probatoriile administrate

în

fiecare pricină.

Reclamanții au

dovedit cu contractul de folosință nr. 74 din 2 septembrie 2000,

prelungit prin actul adițional nr. 2034

din 25 ianuarie 2006, încheiat între numitul G.M. și Consiliul Local Iași

pentru o suprafață de 158 mp teren, situat în Iași, că terenul se află în rezervele

Primăriei Iași,

nefiind revendicat de către o altă

persoană și că le poate fi acordat în compensare.

Astfel, corect

s-au aplicat și interpretat dispozițiile art. 1 alin. (2) și art. 26 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora, dacă restituirea în

natură nu este posibilă, entitatea

investită cu soluționarea notificării este

obligată ca, prin dispoziție motivată „ să acorde

persoanei îndreptățite în

compensare alte bunuri sau

servicii ori să propună acordarea de

despăgubiri

în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în

care măsura compensării nu este posibilă sau

aceasta nu este acceptată de

persoana îndreptățită".

Cu privire la aspectul

că, terenul atribuit în compensare intimaților

reclamanți nu ar avea aceeași valoare cu cel

solicitat prin notificare, se reține

că este mai valoros decât cel acordat în compensare, dar reclamanții au

fost

de acord cu soluția dată de instanțele de fond și

apel.

În aceste condiții, nu are relevanță

solicitarea recurentului, atâta timp cât intimații reclamanți au înțeles să nu

solicite o diferență de valoare,

urmând ca

pentru diferența de teren să primească despăgubiri conform Legii

nr.

247/2005.

Prin urmare,

corect, prin hotărârea atacată s-a păstrat soluția pronunțată

de instanța de fond prin aplicarea și

interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. (2),

art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

republicată și a dispozițiilor prevăzute în

Titlul VII din

Legea nr. 247/2005.

Pentru

considerente expuse, recursul declarat de Primarul municipiului

Iași va fi respins.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Iași împotriva

deciziei civile nr. 169 din 29 noiembrie 2006 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2007.