ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1373/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1373/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată
următoarele:
Prin sentința nr. 1617 din 5
septembrie 2007, Tribunalul Iași a admis acțiunea reclamantei B.E. continuată
de succesorul acesteia C.S. și a anulat în parte dispozițiunea nr. 3964 din 16
decembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Iași. Pe cale de consecință a
dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 305 mp delimitat de
punctele 2, 3, 12, 13, 18, 14, 15, 16,7, 8, 9, 10, 17, 11, 2 din schița anexă
nr. 2 din raportul de expertiză R.P.
Pentru a hotărî astfel, instanța a
reținut că prin dispoziția nr. 3964/2005 a Primarului Municipiului Iași i s-a
recunoscut reclamantei calitatea de persoană îndreptățită la acordarea
măsurilor reparatorii pentru suprafața de teren preluată de stat prin
expropriere, propunându-se acordarea de despăgubiri în condițiile legii.
Reclamanta decedând în cursul
judecății, în cauză a intervenit succesorul acesteia C.S.
În temeiul raportului de expertiză
efectuat în cauză și a precizărilor ulterioare la care s-au făcut obiecțiuni,
s-a identificat terenul în suprafață de 520 mp fostă proprietatea reclamantei
și s-a constatat că fiind liberă de construcții suprafața de 283 mp spațiu
verde, care poate fi retrocedat și 22 mp suprafața de teren proprietatea
Consiliului Local Iași care poate fi atribuit fizic, deci în total suprafața de
305 mp marcată prin punctele din anexa 2 a raportului de expertiză R.
Prin decizia nr. 193 din 28
noiembrie 2007, Curtea de Apel Iași a admis apelul formulat de Municipiul Iași
împotriva sentinței nr. 1617 din 5 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul
Iași, pe care a schimbat-o, în sensul respingerii contestației formulată de B.E.
Pentru a decide astfel, instanța de
apel a reținut că suprafața de 520 mp teren, a aparținut reclamantei, că
terenul este cuprins în planul de sistematizare al orașului, zonă în care s-a
construit Casa Tineretului și Studenților, că parte din teren este ocupată de
construcție, iar restul de drumul de acces, trotuare și spațiu verde.
S-a concluzionat, că spațiul liber
este necesar pentru normala exploatare a construcției, care constituie un tot
inseparabil, astfel încât nu este posibilă crearea unor porțiuni libere de
teren care să facă obiectul restituirii în natură.
Împotriva deciziei nr. 193 din 28
noiembrie 2007 a Curții de Apel Iași a declarat recurs C.S., invocând
nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, se arată că
instanța de apel a pronunțat o soluție contrară situației de fapt,
încălcându-i-se dreptul de proprietate, deoarece suprafața de 305 mp teren nu
prezintă utilitate pentru Casa Tineretului și nu a beneficiat de nicio
investiție din partea statului, fie chiar ca spațiu verde.
În cel de-al doilea motiv de recurs
se susține că dreptul la retrocedare în natură a fost blocat fără ca intimata
apelantă să probeze afectarea terenului unor servituți legale și unor amenajări
de utilitate publică.
Recursul este nefondat.
În principiu, potrivit art. 1 din
Legea nr. 10/2001 restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de stat se
restituie în natură și numai în cazurile în care o atare restituire nu este
posibilă se vor stabili potrivit art. 2 din lege măsuri reparatorii prin
echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite de
entitatea deținătoare, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri ce se
vor acorda în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și
plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Într-adevăr, expertiza efectuată în
cauză a evidențiat că terenul proprietatea reclamantei în suprafață de 520 mp
este cuprins în planul de sistematizare al localității fiind ocupat de Casa
Tineretului și Studenților, obiectivul de utilitate publică pentru care s-a și
efectuat exproprierea. Restul suprafeței, în afara aceleia de 161 mp ocupată de
Casa Tineretul și Studenților este liberă de construcții, dar afectată căilor
de acces și spațiului verde.
Dispunând restituirea în natură a
suprafeței de 305 mp formată din 283 mp spațiu verde, apreciată de expert ca
restituibilă în natură la care s-a adăugat și suprafața de 22 mp teren făcând
parte din domeniul public, apropriată amplasamentului fostei proprietăți a
reclamantei, instanța de fond a ignorat dispozițiunile Legii nr. 10/2001.
Or, instanța de apel a făcut o
corectă aplicare a dispozițiunilor art. 1 alin. (3) coroborate cu acelea ale
art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, atunci când schimbând sentința, a
respins contestația reclamantei B.E., continuată de succesorul acesteia C.S. menținând
dispoziția nr. 3964 din 16 februarie 2005 emisă de Primarul Municipiului
Rovinari care i-au fost acordate măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor.
În conformitate cu art. 11 alin. (3)
în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolată și
lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupa terenul parțial, persoana
îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere.
Și pentru cea ocupată de construcții noi autorizate, cea afectată servituților
legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și
rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
În accepțiunea art. 11 alin. (3)
coroborate cu art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și a pct. 10.3 din
normele metodologice de aplicare unitară a legii, aprobate prin H.G. nr.
10/2001 nu orice teren liber de construcții este susceptibil de restituire în
natură persoanei îndreptățite. Sunt exceptate terenurile libere de construcții
dar afectate căilor de acces (trotuare, străzi, parcări amenajate) amenajărilor
subterane, și amenajărilor de utilitate publică, adică acele suprafețe de teren
destinate a deservi nevoile comunității și anume căi de comunicare, (străzi,
alei, trotuare) amenajări de spații verzi din jurul blocurilor, parcuri,
grădini publice, piețe pietonale și altele.
Expertiza efectuată în cauză a
evidențiat însă că suprafața de teren de 305 mp a cărei restituire în natură
s-a dispus de tribunal, este de utilitate publică, deoarece era ocupată așa cum
corect s-a concluzionat prin decizia curții de apel, de căi de acces și spațiu
verde, constituind un tot inseparabil cu esplanada casei tineretului și
studenților și necesar ambientului acestui obictiv.
Curtea de Apel Iași, respingând pe
fond contestația reclamantei B.E. și menținând dispoziția de acordare a
măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor, a realizat punerea de acord a
soluției cu situația de fapt decurgând din probele dosarului, fără a bloca
dreptul acesteia la retrocedarea proprietății, de vreme ce obiectiv restituirea
în natură a terenului nu este posibilă iar acordarea despăgubirilor reprezintă
în viziunea art. 2 din Legea nr. 10/2001 una din formele de realizare a
măsurilor reparatorii.
Constatându-se așadar, că
legalitatea deciziei nr. 193 din 28 noiembrie 2007 nu este afectată, în raport
de criticile formulate de C.S. în recursul de față, în cauză se va face
aplicarea art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat
de contestatorul C.S. împotriva deciziei civile nr. 193 din 28 noiembrie 2007 a
Curții de Apel Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
11 februarie 2009
.