ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3489/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

La

22 februarie 2007, reclamanta H.I., prin procurator M.A.R., a chemat în

judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Iași, contestând dispoziția din 4

decembrie 2006 (referitoare la imobilul situat în Iași, str. P., preluat abuziv

de stat) la modul general, fără indicarea motivelor concrete ale nemulțumirii

sale.

În motivarea ulterioară a

contestației, întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, reclamanta a

susținut că prin dispoziția contestată nu i s-a făcut nicio propunere concretă

cu măsurile reparatorii cuvenite pentru imobilul situat la adresa menționată

(compus din teren și construcție, în prezent demolată) și că o parte din

terenul pentru care anterior i-a fost reconstituit dreptul de proprietate este

ocupată de alte persoane.

Tribunalul Iași, secția civilă, prin

sentința nr. 2133 din 19 decembrie 2008, a admis în parte acțiunea, a anulat

parțial dispoziția contestată și a dispus restituirea în natură a terenului de

157 m.p. (delimitat conform anexei 4 la raportul de expertiză), care constituie

spațiu verde neamenajat și neafectat de detalii de sistematizare sau servituți

legale.

S-a reținut că:

- în anul 1953, reclamanta și H.V.,

soțul acesteia, au cumpărat, prin act autentificat, un teren de 875 m.p.,

situat în Iași, str. P., pe care au edificat ulterior o construcție autorizată;

- întregul imobil a fost preluat de

stat în anul 1984, printr-o decizie administrativă emisă în baza Decretului nr.

223/1974;

- după apariția Legii nr. 10/2001,

reclamanta a solicitat, prin notificare, restituirea în natură a terenului de

875 m.p. și despăgubiri pentru construcția demolată;

- în privința suprafeței de 569 m.p.

(din terenul preluat de stat) reclamanta a beneficiat de prevederile Legii nr.

18/1991 referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate;

- prin dispoziția contestată, pârâtul

a recunoscut calitatea reclamantei de persoană îndreptățită în sensul Legii nr.

10/2001, dar a respins cererea de restituire în natură și a propus, pentru

construcția demolată și diferența de 306 m.p., măsuri reparatorii în

echivalent, ce se vor stabili conform Legii nr. 247/2005;

- expertiza topografică efectuată în

cauză a evidențiat că diferența de 306 m.p. este proprietate de stat, se află

în administrarea Primăriei Municipiului Iași și se compune din două suprafețe,

una de 149 m.p., ocupată de elemente de sistematizare (alee de acces și parcare

betonată) și alta de 157 m.p., spațiu verde neamenajat și neafectat de detalii

de sistematizare sau servituți legale;

- această ultimă suprafață poate fi

restituită reclamantei în natură, fiind în continuarea terenului pentru care a

beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate;

-

drept consecință, se impune anularea parțială a

dispoziției contestate, restituirea în natură a suprafeței de 157 m.p. și

menținerea propunerii de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru

construcția demolată și diferența de teren;

- reclamanta nu poate obține, pe calea

unei acțiuni întemeiate pe Legea nr. 10/2001, soluționarea problemei

referitoare la ocuparea, de către alte persoane fizice, a terenului pentru care

a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate, având în acest sens

posibilitatea revendicării de drept comun.

Curtea de Apel Iași, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 140 din 14 octombrie

2009, a respins apelurile declarate de reclamantă și pârât.

S-a reținut că imobilul în litigiu a

fost preluat abuziv de stat, din teren mai poate fi restituit în natură doar un

spațiu verde neamenajat, de 157 m.p., iar suprafața de 306 m.p., pentru care

apelanta reclamantă a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate

conform Legii fondului funciar, nu face obiectul Legii nr. 10/2001.

Reclamanta și pârâtul au declarat

recurs, solicitând:

- restituirea, în întregime și liber

de orice construcție neautorizată, a terenului de 569 m.p., conform

contractului de vânzare-cumpărare și planului de situație din anul 1953, plus

dobânzile legale, cu începere de la data preluării abuzive și până la

rezolvarea situației;

- acordarea de despăgubiri, calculate

potrivit standardelor internaționale de evaluare, pentru terenul de 306 m.p.,

situat în Iași, str. P., precum și dobânzile legale, cu începere de la data

preluării abuzive și până la soluționarea cazului;

- plata chiriilor virate de locatarii

apartamentelor blocului construit pe terenul de 306 m.p. (dacă aceste

apartamente se află în proprietatea statului), cu începere de la data

închirierii și până la soluționarea cazului;

- acordarea de despăgubiri, calculate

potrivit valorii de piață stabilită conform standardelor internaționale de

evaluare, pentru construcția de cărămidă amplasată pe terenul de 569 m.p., în

prezent demolată, precum și pentru pomii fructiferi distruși, via distrusă,

flori, robinetul de apă etc, plus dobânzile legale cu începere de la data

distrugerii abuzive și până la soluționarea cazului;

- despăgubiri pentru daunele rezultate

în urma sistării utilizării terenurilor de 306 m.p. și 569 m.p., precum și a

casei dărâmate în anul 1980, ce se vor stabili potrivit valorii de piață la

data soluționării cazului, conform standardelor internaționale de evaluare

(recurenta reclamantă);

- menținerea integrală a dispoziției

contestate, prin respingerea acțiunii (recurentul pârât).

În motivarea recursului, al cărui temei

juridic nu a fost indicat, reclamanta a susținut că:

- notificarea sa, referitoare la

restituirea în natură a întregului teren (875 m.p.), nu a fost soluționată

deoarece organele de justiție nu au luat în considerare cererile repetate, de

îndepărtare de pe terenul de 569 m.p. a construcțiilor ridicate abuziv de alte

persoane;

- prin expertiza topografică efectuată

în cauză nu a fost identificat nici terenul în litigiu și nici amplasamentul

construcției demolate;

- instanțele de fond și apel nu au luat

în considerare art. 9-10 din Legea nr. 10/2001.

Pârâtul și-a întemeiat recursul pe

art. 304 pct. 8-9 C. prov. civ., susținând că soluția instanței de apel este

contrară art. 10 alin. (2) teza II-a din Legea nr. 10/2001 deoarece terenul de

157 m.p. se află într-o zonă sistematizată a orașului și are destinația de

spațiu verde, astfel că nu poate fi restituit în natură.

Critica reclamantei referitoare la

pretinsa încălcare a art. 9-10 din Legea nr. 10/2001, a cărei dezvoltare

permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este

nefondată deoarece instanțele de fond și apel nu au ignorat, ci, dimpotrivă au

aplicat corect textele menționate, dispunând restituirea în natură a porțiunii

de teren neocupată de construcții și neafectată unor amenajări de utilitate

publică, în starea în care se afla la data notificării, liberă de orice

sarcini.

Critica aceleiași recurente cu privire

la suprafața de 569 m.p., pentru care a beneficiat de reconstituirea dreptului

de proprietate, nu poate fi analizată în actualul cadru procesual deoarece

terenul menționat nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

Celelalte critici ale recurentei

reclamante, de asemenea, nu pot fi analizate pentru că nu se încadrează în

niciunul din cazurile de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 304 C. proc.

civ.

Este nefondată și critica recurentului

pârât deoarece:

- potrivit art. 10 alin. (2) teza a

II-

a din Legea nr. 10/2001 și pct. 10.3

din H.G. nr. 250/2007, sintagma „(...) afectată amenajărilor de utilitate

publică" desemnează acele suprafețe de teren supuse efectiv unor astfel de

amenajări;

- or, din susținerile recurentului

pârât, confirmate și de expertiza efectuată în cauză, rezultă că suprafața de

157 m.p. nu este supusă vreunei amenajări de utilitate publică, așa cum prevăd

textele menționate, ci se află într-o zonă care face obiectul unor viitoare

asemenea amenajări.

- Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamanta H.I. prin procurator M.A.R. și de pârâtul Primarul Municipiului

Iași împotriva deciziei nr. 140 din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

3 iunie

2010

.