ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2917/2010

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față;

Reclamantul T.N. a

chemat în judecată pârâtul Primarul Municipiului Iași, solicitând desființarea

în parte a Dispoziției nr. 701 din 17 martie 2008 și obligarea acestuia la

completarea ei în sensul de a dispune restituirea în natură și a diferenței de

teren expropriat în suprafață de 930 mp acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent pentru construcția demolată în suprafață de 107.98 mp și cheltuieli

de judecată.

Motivând cererea,

reclamantul, prin apărător, a arătat că este moștenitorul mătușii sale V.S.,

fostă proprietară a imobilului compus din teren și construcție - din care

terenul, în suprafață de 307 mp, a trecut în proprietatea statului în baza

Decretului nr. 223/1974 și o altă parte, în suprafață de 1037, 98 mp (din care

107, 98 mp construit și pentru care i s-au plătit despăgubiri în sumă de 40012

lei), a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 115/1994. Prin

Dispoziția nr. 701/2008. i s-a restituit în natură, după restituirea

despăgubirii, în sumă de 39980 lei, reactualizată, doar suprafața de 307 mp deși

a dovedit că și o altă parte din imobil a fost expropriată.

Prin dispoziția

contestată, mai susține reclamantul că pârâtul trebuia să dispună restituirea

în natură a întregului imobil trecut abuziv în proprietatea statului în baza

celor două acte normative, cu atât mai mult cu cât a depus în faza

administrativă precizări la notificare, prin care solicită restituirea întregii

suprafețe de teren - construită și neconstruită - situată la adresa din Iași, trecută

în proprietatea statului.

Tribunalul Iași, prin

sentința civilă nr. 737 din 4 mai 2009, a respins cererea formulată de

reclamantul T.N. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iași.

Pentru a se pronunța

astfel, tribunalul a reținut că,prin Dispoziția nr. 701 din 17 martie 2008

emisă de pârât, a fost soluționată notificarea formulată de notificatoarea V.S.,

(prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului - teren în suprafață

de 307 mp) în sensul restituirii în natură a imobilului - teren în suprafață de

307 mp situat în Iași, reclamantului T.N., moștenitorul acesteia.

Prin acțiunea

formulată, reclamantul a solicitat desființarea în parte a dispoziției și

obligarea pârâtului la completarea acesteia, în sensul de a dispune restituirea

în natură a imobilului - teren în suprafață de 930 mp și acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri în baza legii speciale

pentru construcția demolată, în suprafață de 107,98 mp.

Acțiunea este

neîntemeiată, deoarece prin notificarea înregistrată sub nr. 68334 din 12

noiembrie 2001 și formulată de V.S. - autoarea reclamantului - aceasta a

solicitat restituirea în natură doar a imobilului - teren în suprafață de 307 mp,

iar pârâtul prin dispoziția nr. 701/2008 a recunoscut că reclamantul are

calitatea de persoană îndreptățită, potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 10/2001, dispunând restituirea în natură a imobilului.

Ulterior, reclamantul

a mai formulat o notificare, („precizări la notificare") prin care a

solicitat restituirea în natură a imobilului - teren în suprafață de 930 mp și

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată în

suprafață de 107,98 mp cerere introdusă cu depășirea termenului prevăzut de

lege.

Astfel, potrivit

prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, „Persoana îndreptățită va

notifica în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi

persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a

imobilului..., iar conform alin. (5) al aceluiași articol, nerespectarea termenului

de 12 luni prevăzut pentru „ trimiterea notificării atrage pierderea dreptului

de a solicita injustiție măsuri reparatorii în natură sau prin

echivalent".

Potrivit textului

citat, termenul pentru formularea notificării, prelungit succesiv, a fost de 12

luni s-a calculat de la data de 14 februarie 2001, când legea a intrat în

vigoare și a expirat la 14 februarie 2002.

Termenul de 12 luni

este termen de decădere, nefiind susceptibil de întrerupere, suspendare sau

repunere în termen.

Sancțiunea nerespectării

acestui termen pentru înregistrarea notificării atrage pierderea dreptului de a

solicita injustiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

În speță, reclamantul

a formulat cea de a doua notificare la data de 22 noiembrie 2007, fiind tardiv

introdusă, depășind termenul prevăzut de dispozițiile Legii nr. 10/ 2001.

Curtea de Apel Iași, secția

litigii de muncă și asigurări sociale, învestită cu soluționarea apelului

declarat de reclamant, prin decizia civilă nr. 168 din 30 octombrie 2009 a

admis calea de atac, a desființat sentința și a trimis cauza pentru rejudecarea

în fond pentru motivele ce urmează.

T.N. a sesizat

tribunalul printr-o acțiune prin care a solicitat completarea dispoziției nr.

701 din 17 martie 2008 emisă de Primarul Iași în sensul restituirii în natură

și a diferenței de 930 mp teren și acordării de măsuri reparatorii în

echivalent pentru porțiunea de clădire demolată. în suprafață 107,98 mp.

Reclamantul a susținut

că Primarul Municipiului Iași trebuia să dispună restituirea în natură a

întregului imobil preluat abuziv de către statul român și nu numai a suprafeței

de 307 mp teren ce a fost notificată inițial atâta timp cât în faza

administrativă a formulat precizări la notificare solicitând restituirea

imobilului.

La dosar a fost depusă

notificarea formulată de V.S. prin care aceasta a solicitat restituirea în

natură a suprafeței de 307 mp teren construit și neconstruit (fila 6 dosar fond),

cât și cererea ulterioară, intitulată „Precizări la Notificare" (fila 11 dosar fond), prin care apelantul a solicitat restituirea întregii

suprafețe de teren construit și neconstruit din Iași, și nu doar suprafața

menționată inițial în notificare.

Curtea a reținut că,

în mod greșit, tribunalul a calificat­ei drept notificare distinctă ce ar fi

fost formulată tardiv și nu a analizat-o ca o cerere de precizare și completare

a notificării inițiale așa cum era intitulată de către cel care a formulat-o.

Raportat la modul de

soluționare a acestei cereri, Curtea a reținut că tribunalul s-a pronunțat cu

încălcarea principiului disponibilității în procesul civil producând

apelantului o vătămare în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva deciziei a

declarat recurs pârâtul primarul Municipiului Iași criticând-o pentru

nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece

cererea depusă în cursul anului 2007 de reclamant este o nouă notificare,

depusă cu încălcarea termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Decizia Curții de Apel

prin care este calificată notificarea depusă peste termenul legal ca fiind o

completare a notificării inițiale nu are bază legală, fiind în fapt un

artificiu prin care reclamantul este repus în termen.

Înalta Curte, analizând

decizia prin prisma motivului de recurs și a dispozițiilor legale incidente în

cauză, reține caracterul fondat al recursului pentru argumentele ce succed.

Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie

1945-22 decembrie 1989 a instituit la art. 22 un termen de decădere de 6 luni

de la intrarea în vigoare a legii, prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001

și prin O.U.G. nr. 145/2001 până la 14 februarie 2002, înlăuntrul căruia

persoana îndreptățită trebuia să notifice persoana juridică deținătoare cu

privire la intenția sa de restituire în natură a unui bun imobil determinat, cu

indicarea unor elemente de identificare a bunului solicitat [alin. (2) al art. 22].

În prezenta cauză,

autoarea reclamantului V.S., prin notificarea nr. 68334 din 12 noiembrie 2001,

a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Iași, în suprafață de

307 mp (fila 6 dosar fond), imobil restituit prin dispoziția nr. 701 din 17

martie 2008 (fila 8 dosar fond).

Cererea formulată de

reclamant la 22 noiembrie 2007 nu este, așa cum a arătat Curtea de Apel, doar o

completare, o precizare a notificării inițiale, ea reprezintă o veritabilă

notificare de sine stătătoare, câtă vreme se solicită o nouă suprafață de

teren, de 930 mp, precum și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent

pentru construcția demolată în suprafață de 107,98 mp, cereri ce nu au fost

formulate de proprietara deposedată abuziv de bunul inițial notificat.

Prima instanță de fond

a calificat corect cererea reclamantului și a aplicat corespunzător legea de

reparație atunci când a constatat că reclamantul a formulat noua notificare cu

depășirea termenului defipt de lege.

Argumentul instanței

de apel în sensul încălcării principiului disponibilității este nefondat câtă

vreme prima instanță s-a pronunțat strict asupra cererii de chemare în

judecată, cu respectarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Înalta Curte, pentru

cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3), cu

referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul și va modifica

decizia în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul pârâtului Primarul

Municipiului Iași împotriva deciziei nr. 168 din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Modifică decizia recurată în sensul

că respinge ca nefondat apelul reclamantului împotriva sentinței nr. 737 din 4

mai 2009 a Tribunalului Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 mai 2010.