ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2917/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față; Reclamantul T.N. a chemat în judecată pârâtul Primarul Municipiului Iași, solicitând desființarea în parte a Dispoziției nr. 701 din 17 martie 2008 și obligarea acestuia la completarea ei în sensul de a dispune restituirea în natură și a diferenței de teren expropriat în suprafață de 930 mp acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția demolată în suprafață de 107.98 mp și cheltuieli de judecată. Motivând cererea, reclamantul, prin apărător, a arătat că este moștenitorul mătușii sale V.S., fostă proprietară a imobilului compus din teren și construcție - din care terenul, în suprafață de 307 mp, a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974 și o altă parte, în suprafață de 1037, 98 mp (din care 107, 98 mp construit și pentru care i s-au plătit despăgubiri în sumă de 40012 lei), a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 115/1994.

Prin Dispoziția nr. 701/2008. i s-a restituit în natură, după restituirea despăgubirii, în sumă de 39980 lei, reactualizată, doar suprafața de 307 mp deși a dovedit că și o altă parte din imobil a fost expropriată. Prin dispoziția contestată, mai susține reclamantul că pârâtul trebuia să dispună restituirea în natură a întregului imobil trecut abuziv în proprietatea statului în baza celor două acte normative, cu atât mai mult cu cât a depus în faza administrativă precizări la notificare, prin care solicită restituirea întregii suprafețe de teren - construită și neconstruită - situată la adresa din Iași, trecută în proprietatea statului. Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 737 din 4 mai 2009, a respins cererea formulată de reclamantul T.N.

în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iași. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că,prin Dispoziția nr. 701 din 17 martie 2008 emisă de pârât, a fost soluționată notificarea formulată de notificatoarea V.S., (prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului - teren în suprafață de 307 mp) în sensul restituirii în natură a imobilului - teren în suprafață de 307 mp situat în Iași, reclamantului T.N., moștenitorul acesteia. Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat desființarea în parte a dispoziției și obligarea pârâtului la completarea acesteia, în sensul de a dispune restituirea în natură a imobilului - teren în suprafață de 930 mp și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri în baza legii speciale pentru construcția demolată, în suprafață de 107,98 mp.

Acțiunea este neîntemeiată, deoarece prin notificarea înregistrată sub nr. 68334 din 12 noiembrie 2001 și formulată de V.S. - autoarea reclamantului - aceasta a solicitat restituirea în natură doar a imobilului - teren în suprafață de 307 mp, iar pârâtul prin dispoziția nr. 701/2008 a recunoscut că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită, potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, dispunând restituirea în natură a imobilului. Ulterior, reclamantul a mai formulat o notificare, („precizări la notificare") prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului - teren în suprafață de 930 mp și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată în suprafață de 107,98 mp cerere introdusă cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Astfel, potrivit prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, „Persoana îndreptățită va notifica în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului..., iar conform alin. (5) al aceluiași articol, nerespectarea termenului de 12 luni prevăzut pentru „ trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita injustiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent". Potrivit textului citat, termenul pentru formularea notificării, prelungit succesiv, a fost de 12 luni s-a calculat de la data de 14 februarie 2001, când legea a intrat în vigoare și a expirat la 14 februarie 2002. Termenul de 12 luni este termen de decădere, nefiind susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen.

Sancțiunea nerespectării acestui termen pentru înregistrarea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita injustiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. În speță, reclamantul a formulat cea de a doua notificare la data de 22 noiembrie 2007, fiind tardiv introdusă, depășind termenul prevăzut de dispozițiile Legii nr. 10/ 2001. Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, învestită cu soluționarea apelului declarat de reclamant, prin decizia civilă nr. 168 din 30 octombrie 2009 a admis calea de atac, a desființat sentința și a trimis cauza pentru rejudecarea în fond pentru motivele ce urmează. T.N. a sesizat tribunalul printr-o acțiune prin care a solicitat completarea dispoziției nr. 701 din 17 martie 2008 emisă de Primarul Iași în sensul restituirii în natură și a diferenței de 930 mp teren și acordării de măsuri reparatorii în echivalent pentru porțiunea de clădire demolată.

în suprafață 107,98 mp. Reclamantul a susținut că Primarul Municipiului Iași trebuia să dispună restituirea în natură a întregului imobil preluat abuziv de către statul român și nu numai a suprafeței de 307 mp teren ce a fost notificată inițial atâta timp cât în faza administrativă a formulat precizări la notificare solicitând restituirea imobilului. La dosar a fost depusă notificarea formulată de V.S. prin care aceasta a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 307 mp teren construit și neconstruit (fila 6 dosar fond), cât și cererea ulterioară, intitulată „Precizări la Notificare" (fila 11 dosar fond), prin care apelantul a solicitat restituirea întregii suprafețe de teren construit și neconstruit din Iași, și nu doar suprafața menționată inițial în notificare.

Curtea a reținut că, în mod greșit, tribunalul a calificat­ei drept notificare distinctă ce ar fi fost formulată tardiv și nu a analizat-o ca o cerere de precizare și completare a notificării inițiale așa cum era intitulată de către cel care a formulat-o. Raportat la modul de soluționare a acestei cereri, Curtea a reținut că tribunalul s-a pronunțat cu încălcarea principiului disponibilității în procesul civil producând apelantului o vătămare în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul primarul Municipiului Iași criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece cererea depusă în cursul anului 2007 de reclamant este o nouă notificare, depusă cu încălcarea termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Decizia Curții de Apel prin care este calificată notificarea depusă peste termenul legal ca fiind o completare a notificării inițiale nu are bază legală, fiind în fapt un artificiu prin care reclamantul este repus în termen. Înalta Curte, analizând decizia prin prisma motivului de recurs și a dispozițiilor legale incidente în cauză, reține caracterul fondat al recursului pentru argumentele ce succed. Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 a instituit la art. 22 un termen de decădere de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și prin O.U.G.

nr. 145/2001 până la 14 februarie 2002, înlăuntrul căruia persoana îndreptățită trebuia să notifice persoana juridică deținătoare cu privire la intenția sa de restituire în natură a unui bun imobil determinat, cu indicarea unor elemente de identificare a bunului solicitat [alin. (2) al art. 22]. În prezenta cauză, autoarea reclamantului V.S., prin notificarea nr. 68334 din 12 noiembrie 2001, a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Iași, în suprafață de 307 mp (fila 6 dosar fond), imobil restituit prin dispoziția nr. 701 din 17 martie 2008 (fila 8 dosar fond).

Cererea formulată de reclamant la 22 noiembrie 2007 nu este, așa cum a arătat Curtea de Apel, doar o completare, o precizare a notificării inițiale, ea reprezintă o veritabilă notificare de sine stătătoare, câtă vreme se solicită o nouă suprafață de teren, de 930 mp, precum și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată în suprafață de 107,98 mp, cereri ce nu au fost formulate de proprietara deposedată abuziv de bunul inițial notificat. Prima instanță de fond a calificat corect cererea reclamantului și a aplicat corespunzător legea de reparație atunci când a constatat că reclamantul a formulat noua notificare cu depășirea termenului defipt de lege. Argumentul instanței de apel în sensul încălcării principiului disponibilității este nefondat câtă vreme prima instanță s-a pronunțat strict asupra cererii de chemare în judecată, cu respectarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. Înalta Curte, pentru cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3), cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul și va modifica decizia în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul pârâtului Primarul Municipiului Iași împotriva deciziei nr. 168 din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Modifică decizia recurată în sensul că respinge ca nefondat apelul reclamantului împotriva sentinței nr. 737 din 4 mai 2009 a Tribunalului Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2010.