ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9808/2009

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 10 ianuarie 2008, reclamanta P.V. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Iași, solicitând anularea dispoziției nr. 2434 din 26 noiembrie 2007 și obligarea acestuia să-i restituie în natură terenul în suprafață de 330 mp, situat în Iași, trecut la stat prin expropriere, în baza Decretului nr. 244/1981. Prin sentința nr. 257 din 16 februarie 2009, Tribunalul Iași, secția civilă, a admis acțiunea reclamantei, a anulat dispoziția emisă de pârât și a dispus restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 305,717 mp identificat în planșa a III-a punctele A, B, 2, C, D, A din raportul de expertiză și planșa a III -a din răspunsul la obiecțiuni.

Instanța a reținut că reclamanta cu actul autentic de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29 septembrie 1937 și certificatele de moștenitor nr. 902/1993 și nr. 131/2002, a făcut dovada că este moștenitoarea defuncților A. și I.C., foști proprietarii ai imobilului revendicat, preluat abuziv prin Decretul de expropriere nr. 244 din 26 august 1981. În baza expertizei topografice efectuate și răspunsului la obiecțiuni, tribunalul a constatat că 305,717 mp teren este liber de construcții și, drept urmare a dispus restituita acestuia în natură reclamantei. Sentința a fost confirmată de către Curtea de Apel Iași, secția civilă, care, prin decizia nr. 94 din 20 mai 2009 a respins apelul pârâtului.

Instanța de apel a reținut, ca și tribunalul, că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu și că, atâta timp cat suprafața de 305,717 mp teren este liberă de construcții și nu face obiectul detaliilor de sistematizare, aceasta este îndreptățită la restituirea în natură. Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin criticile formulate recurentul pârât reproșează instanței că a făcut o greșită aplicare a art. 11 alin. (3) și (8) și cele ale art. 12 din Legea nr. 10/2001. Recurentul susține că instanța de apel, confirmând sentința tribunalului, și-a însușit concluziile raportului de expertiză, în condițiile în care terenul ocupat în prezent de o parcare amenajată este afectat de lucrări de utilitate publică.

Totodată recurentul susține că în mod nelegal s-a dispus restituirea în favoarea reclamantei a întregului teren determinat de expert ca fiind liber, întrucât aceasta cu actele depuse la dosar, nu a făcut dovada că terenul expropriat este același cu terenul restituit. Recurentul mai susține că instanța nu a analizat aspectul invocat în motivele de apel referitor la rambursarea sumelor primite de către reclamantă cu titlu de despăgubiri pentru imobilul restituit. Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor formulate și a prevederilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în sensul considerentelor ce succed. Prin dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 s-a reglementat situația restituirii în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, textul distingând între situația în care au fost executate sau nu lucrări de utilitate publică.

Potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. În speță, reclamanta a făcut dovada că este persoană îndreptățită conform art. 3 din Legea nr. 10/2001, fiind moștenitoarea defuncților A. și I.C., foști proprietarii ai imobilului revendicat, preluat de stat prin Decretul de expropriere nr. 244 din 26 august 1981. Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit că 305,717 mp teren este liber de construcții și nu face obiectul detaliilor de sistematizare.

Simplul fapt că pe terenul respectiv este o platformă betonată pe care proprietarii apartamentelor din zonă își parchează mașinile nu conduce la concluzia exceptării de la restituirea în natură, în condițiile în care pârâta nu a demonstrat că platforma betonată a fost realizată în cadrul lucrărilor aprobate de sistematizare a localității și că este destinată unei amenajări de utilitate publică, în sensul prevederilor art. 11 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 10/2001. În ceea ce privește rambursarea sumelor primite de către reclamantă, este de reținut că din analiza actelor dosarului nu rezultă că ar exista vreo cerere în acest sens. Așa fiind, desigur, nu recurentul pârât este îndreptățit la încasarea sumelor datorate cu acest titlu, ci statul român, prin instituțiile abilitate.

În concluzie, cum hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează situația juridică a terenurilor expropriate, anume a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge conform art. 312 C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Iași împotriva deciziei civile nr. 94 din 20 mai 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 decembrie 2009.