ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9048/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 5 aprilie 2006, reclamanta B.M. a

chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Iași, solicitând anularea

parțială a Dispoziției nr. 358 din 9 februarie 2006, și restituirea în natură a

unei diferențe de 147,79 mp din imobilul (teren și construcție demolată) situat

în Iași.

În motivarea acțiunii, întemeiată pe art.

9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reclamanta a susținut că:

- prin dispoziția contestată, pârâtul i-a

restituit în natură doar 238 mp din imobilul preluat abuziv de stat, pe

considerentul că diferența de 147,79 mp este ocupată de trotuar și o parcare

amenajată;

- așa zisa parcare nu există și, oricum,

din dispoziție nu rezultă că ea constituie o amenajare de utilitate publică în

accepțiunea Legii nr. 10/200.

Tribunalul Iași, secția civilă, prin

sentința nr. 2965 din 20 decembrie 2006, a respins acțiunea, reținând că:

- suprafața de 109,51 mp din terenul

solicitat de reclamantă este înregistrată în inventarul bunurilor care aparțin

domeniului public al Municipiului Iași, iar din expertiza topo efectuată în

cauză rezultă că pe această suprafață există o parcare amenajată și un trotuar;

- Legea nr. 10/2001 și pct. 6.1 alin. (2)

lit. A) din H. G. nr. 498/2003 prevăd că în asemenea situații deținătorul

imobilului notificat are competența menținerii afectațiunii de utilitate

publică.

Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin

decizia nr. 155 din 19 octombrie 2007, a respins apelul declarat de reclamantă.

S-a reținut că:

- reclamanta este moștenitoarea defunctei

C.C., proprietara imobilului situat în Iași, compus din teren de 500 mp și

construcție cu 3 apartamente, care a fost naționalizat conform Decretului nr.

92/1950;

- urmare a notificării formulate de

reclamantă, pârâtul a emis dispoziția contestată, prin care a restituit în

natură terenul neconstruit de 238 mp și a propus acordarea de despăgubiri

pentru construcția demolată și suprafața de 147,79 mp, ocupată de trotuar și o

parcare amenajată;

- expertiza tehnică efectuată la prima

instanță a concluzionat că suprafața de 147,79 mp este ocupată, în cea mai mare

parte, de o parcare amenajată (101mp), afectată utilității publice din anul

1999, precum și un trotuar (13 mp);

- art. 10 din Legea nr. 10/2001 și pct.

10.3 din H.G. nr. 250/2007 prevăd că, raportat la situația actuală, terenul

solicitat de reclamantă este exceptat de la restituirea în natură;

- deși publicarea H.G. nr. 1354/2001 (ce

atestă apartenența terenului în discuție la domeniul public al Municipiului

Iași) a avut loc ulterior notificării, față de împrejurarea că parcarea

amenajată a fost afectată utilității publice anterior apariției Legii nr.

10/2001, critica apelantei reclamante cu privire la schimbarea destinației

imobilului notificat este neîntemeiată;

- acordarea măsurilor reparatorii în

echivalent pentru parcarea amenajată este în deplină concordanță cu prevederile

art. 1 alin. (2) din Protocolul Adițional nr. 1 la C.E.D.O.

Reclamanta a declarat recurs, prin care a

solicitat modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii acțiunii, anulării

parțiale a dispoziției contestate și restituirii în natură a parcării amplasate

pe terenul revendicat.

În motivarea recursului, întemeiat pe

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a susținut că:

- la data notificării, terenul solicitat

nu aparținea domeniului public municipal, iar inventarierea parcării amenajate

nu s-a realizat în anul 1999, ci de abia în 2004;

- de fapt, parcarea menționată constituie

o platformă betonată, executată fără autorizație;

- atâta timp cât terenul a fost preluat

fără titlu valabil și nu există autorizație de construire și certificat de

urbanism, nu poate fi vorba despre o parcare de uz și utilitate publică;

- rațiunea reparatorie a Legii nr.

10/2001 și respectarea dreptului de proprietate recunoscut și protejat de art.

1 din Primul Protocol Adițional la C.E.D.O. impun prevalența restituirii în

natură.

Aceste critici sunt fondate deoarece:

- parcarea în discuție are suprafața de

487 mp (care include o porțiune de 101 mp din terenul preluat abuziv de la

autoarea reclamantei) și constituie indiscutabil o amenajare de utilitate

publică în înțelesul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și pct. 10.3 din H.G.

nr. 250/2007, fiind supusă unor amenajări destinate a servi nevoile

comunității;

- pârâtul nu a făcut însă dovada (prin

documentații de amenajare a teritoriului și de urbanism) că la data notificării

porțiunea de 101 mp era inclusă în parcarea menționată și, prin urmare, nu a

încălcat interdicția impusă de art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001;

- pe de altă parte, pârâtul nu a făcut

nici dovada că diminuarea cu 101 mp a suprafeței aceleiași parcări ar afecta

buna ei funcționare.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3)

C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis și, drept consecință:

- se va modifica decizia atacată, în

sensul admiterii apelului ;

- se va schimba parțial sentința, în

sensul admiterii contestației, anulării parțiale a dispoziției contestate și

restituirii în natură a terenului de 101 mp, identificat prin schița anexă la

raportul de expertiză;

- se vor menține celelalte măsuri

stabilite prin dispoziția contestată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta B.M. împotriva deciziei civile nr. 155 din 19 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași.

Modifică decizia în sensul că admite

apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2956 din 20

decembrie 2006 a Tribunalului Iași.

Schimbă în tot sentința în sensul că

admite contestația, anulează în parte dispoziția nr. 358 din 9 februarie 2006

emisă de Primarul municipiului Iași și dispune restituirea în natură și a

suprafeței de 101 mp identificat prin schița anexă la raportul de expertiză,

întocmit de expert D.R.

Menține restul măsurilor cuprinse în

dispoziție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 noiembrie 2009.