ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9048/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 5 aprilie 2006, reclamanta B.M. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Iași, solicitând anularea parțială a Dispoziției nr. 358 din 9 februarie 2006, și restituirea în natură a unei diferențe de 147,79 mp din imobilul (teren și construcție demolată) situat în Iași. În motivarea acțiunii, întemeiată pe art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reclamanta a susținut că: - prin dispoziția contestată, pârâtul i-a restituit în natură doar 238 mp din imobilul preluat abuziv de stat, pe considerentul că diferența de 147,79 mp este ocupată de trotuar și o parcare amenajată; - așa zisa parcare nu există și, oricum, din dispoziție nu rezultă că ea constituie o amenajare de utilitate publică în accepțiunea Legii nr. 10/200.

Tribunalul Iași, secția civilă, prin sentința nr. 2965 din 20 decembrie 2006, a respins acțiunea, reținând că: - suprafața de 109,51 mp din terenul solicitat de reclamantă este înregistrată în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Municipiului Iași, iar din expertiza topo efectuată în cauză rezultă că pe această suprafață există o parcare amenajată și un trotuar; - Legea nr. 10/2001 și pct. 6.1 alin. (2) lit. A) din H. G. nr. 498/2003 prevăd că în asemenea situații deținătorul imobilului notificat are competența menținerii afectațiunii de utilitate publică. Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin decizia nr. 155 din 19 octombrie 2007, a respins apelul declarat de reclamantă.

S-a reținut că: - reclamanta este moștenitoarea defunctei C.C., proprietara imobilului situat în Iași, compus din teren de 500 mp și construcție cu 3 apartamente, care a fost naționalizat conform Decretului nr. 92/1950; - urmare a notificării formulate de reclamantă, pârâtul a emis dispoziția contestată, prin care a restituit în natură terenul neconstruit de 238 mp și a propus acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată și suprafața de 147,79 mp, ocupată de trotuar și o parcare amenajată; - expertiza tehnică efectuată la prima instanță a concluzionat că suprafața de 147,79 mp este ocupată, în cea mai mare parte, de o parcare amenajată (101mp), afectată utilității publice din anul 1999, precum și un trotuar (13 mp); - art. 10 din Legea nr. 10/2001 și pct. 10.3 din H.G.

nr. 250/2007 prevăd că, raportat la situația actuală, terenul solicitat de reclamantă este exceptat de la restituirea în natură; - deși publicarea H.G. nr. 1354/2001 (ce atestă apartenența terenului în discuție la domeniul public al Municipiului Iași) a avut loc ulterior notificării, față de împrejurarea că parcarea amenajată a fost afectată utilității publice anterior apariției Legii nr. 10/2001, critica apelantei reclamante cu privire la schimbarea destinației imobilului notificat este neîntemeiată; - acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru parcarea amenajată este în deplină concordanță cu prevederile art. 1 alin. (2) din Protocolul Adițional nr. 1 la C.E.D.O. Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii acțiunii, anulării parțiale a dispoziției contestate și restituirii în natură a parcării amplasate pe terenul revendicat.

În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a susținut că: - la data notificării, terenul solicitat nu aparținea domeniului public municipal, iar inventarierea parcării amenajate nu s-a realizat în anul 1999, ci de abia în 2004; - de fapt, parcarea menționată constituie o platformă betonată, executată fără autorizație; - atâta timp cât terenul a fost preluat fără titlu valabil și nu există autorizație de construire și certificat de urbanism, nu poate fi vorba despre o parcare de uz și utilitate publică; - rațiunea reparatorie a Legii nr. 10/2001 și respectarea dreptului de proprietate recunoscut și protejat de art. 1 din Primul Protocol Adițional la C.E.D.O.

impun prevalența restituirii în natură. Aceste critici sunt fondate deoarece: - parcarea în discuție are suprafața de 487 mp (care include o porțiune de 101 mp din terenul preluat abuziv de la autoarea reclamantei) și constituie indiscutabil o amenajare de utilitate publică în înțelesul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și pct. 10.3 din H.G. nr. 250/2007, fiind supusă unor amenajări destinate a servi nevoile comunității; - pârâtul nu a făcut însă dovada (prin documentații de amenajare a teritoriului și de urbanism) că la data notificării porțiunea de 101 mp era inclusă în parcarea menționată și, prin urmare, nu a încălcat interdicția impusă de art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001; - pe de altă parte, pârâtul nu a făcut nici dovada că diminuarea cu 101 mp a suprafeței aceleiași parcări ar afecta buna ei funcționare.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis și, drept consecință: - se va modifica decizia atacată, în sensul admiterii apelului ; - se va schimba parțial sentința, în sensul admiterii contestației, anulării parțiale a dispoziției contestate și restituirii în natură a terenului de 101 mp, identificat prin schița anexă la raportul de expertiză; - se vor menține celelalte măsuri stabilite prin dispoziția contestată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei civile nr. 155 din 19 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași. Modifică decizia în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2956 din 20 decembrie 2006 a Tribunalului Iași. Schimbă în tot sentința în sensul că admite contestația, anulează în parte dispoziția nr. 358 din 9 februarie 2006 emisă de Primarul municipiului Iași și dispune restituirea în natură și a suprafeței de 101 mp identificat prin schița anexă la raportul de expertiză, întocmit de expert D.R. Menține restul măsurilor cuprinse în dispoziție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2009.