ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3517/2010

Asupra recursului de față, reține următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția civilă, reclamantul C.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Iași, anularea dispoziției din 9 iunie 2006 emisă de pârât, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale, pentru construcția demolată și terenul în suprafață de 522 m.p., situat în Iași, strada N., solicitând acordarea unei suprafețe de teren de aceeași categorie, suprafață și în aceeași zonă cu terenul imposibil de restituit în natură. Prin sentința civilă nr. 1135 din 6 iunie 2006, Tribunalul Iași, secția civilă, a respins acțiunea.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada că are calitatea de persoană îndreptățită, conform dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și că a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu cu actul de vânzare cumpărare autentificat, din 06 iulie 1918 de către Tribunalul Iași. Din probele administrate în cauză rezultă că în prezent amplasamentul fostei proprietăți este ocupat de carosabil, trotuar, construcții bloc și teren acordat în baza Legii nr. 18/1991 lui C.J., astfel că nu se poate dispune restituirea în natură. Apelul declarat de reclamantul C.C.

a fost respins de Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin decizia nr. 17 din 1 februarie 2008. În considerentele acestei decizii, s-a reținut că nu poate fi încuviințată solicitarea reclamantului de a i se restitui în natură suprafața de 90 m.p., identificată în fapt de expert ca având suprafața de 57,21 m.p., întrucât din raportul de expertiză rezultă că această suprafață este amenajată ca spațiu verde megieșit de carosabil, trotuar și construcții bloc de locuințe, fiind necesară pentru exploatarea funcțională normală a utilităților și amenajărilor publice, astfel cum sunt definite prin dispozițiile art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Nu este posibilă nici stabilirea unor măsuri reparatorii constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii întrucât prin adresa din 22 ianuarie 2008, pârâtul Primarul Municipiului Iași a arătat că în patrimoniul Municipiului Iași nu au fost identificate bunuri sau servicii disponibile, susceptibile de a fi acordate ca măsură reparatorie în condițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Împotriva deciziei Curții de Apel a declarat recurs reclamantul C.C. La termenul de la 31 octombrie 2008, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

La data de 22 ianuarie 2010, Înalta Curte a dispus din oficiu repunerea cauzei pe rol. La termenul din 4 iunie 2010, instanța a invocat din oficiu excepția perimării recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc.

civ. În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 31 octombrie 2008, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei, constatându-se că nici una dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă. Cum dosarul a fost lăsat în nelucrare mai mult de un an din culpa părților, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 252 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se constata perimarea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva deciziei nr. 17 din 1 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2010.