ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7522/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 1 octombrie 2007 pe rolul Tribunalului Iași contestatorii G.B.E. și B.M. au solicitat în contradictoriu cu Primarul municipiului Iași în calitate de reprezentant legal, să se dispună anularea dispoziției nr. 560 din data de 23 iulie 2007 emisă de Primarul municipiului Iași, prin care a fost respinsă notificarea cu privire la restituirea în natură a imobilului-teren în suprafață de 490,64 mp situat în Iași, cât și obligarea primarului de a emite o nouă dispoziție prin care să admită notificarea și să dispună restituirea în natură a imobilului, iar în cazul imposibilității restituirii să se stabilească măsuri reparatorii prin echivalent prin compensare cu alt teren echivalent în aceeași zonă, de aceeași valoare sau despăgubiri bănești la valoarea actuală de circulație a acestui imobil.

Prin sentința civilă nr. 2092 din 12 noiembrie 2007 Tribunalul Iași a respins contestația formulată de contestatorii G.B.E. și B.M. Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin dispoziția contestată a fost soluționată notificarea nr. 1686/01/N depusă la Judecătoria Iași și înregistrată la Primăria municipiului Iași cu nr. 24159 din 18 aprilie 2001 prin care G.B.E. și B.M. au solicitat restituirea în natură a imobilului, teren în suprafață de 490,64 mp și construcții existente pe acest imobil, situat în Iași.

Instanța a reținut însă că acțiunea este neîntemeiată și că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite de a obține măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului notificat conform dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) Teza a II-a din Legea nr. 10/2001, republicată, imobilul fiind donat statului prin actul de donație autentificat la Notariatul de Stat al Regiunii Iași, încheiere de autentificare nr. 376 din data de 13 ianuarie 1962 de numiții B.E. și B.C.

Au fost avute în vedere dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora: „în sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege: c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 479/1954 privitor la donațiile făcute statului, neîncheiate în formă autentică precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în formă autentică prevăzută de art. 813 C. civ., în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Împotriva sentinței de mai sus au declarat apel contestatorii, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând obligarea Primarului la restituirea în natură a imobilului în suprafață de 490,64 mp situați în Iași, iar în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, să se stabilească măsuri reparatorii prin echivalent, prin compensare cu un alt teren, echivalent în aceeași zonă și valoare sau despăgubiri bănești la valoarea actuală de circulație. Au susținut apelanții că imobilul ce a aparținut autorilor lor a fost preluat abuziv de către autorități, că prin dispoziția contestată cererea lor a fost respinsă cu motivarea că nu s-ar fi făcut dovada preluării abuzive, ceea ce în opinia contestatorilor echivalează cu o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Au mai invocat apelanții că prin dispozițiile Legii nr. 10/2001 sunt scutiți de a face dovada preluării abuzive astfel că dispoziția contestată încalcă aceste prevederi. Totodată apelanții au solicitat ca instanța de apel să constate că actul de donație autentificat cu nr. 376 din 13 ianuarie 1962 la Notariatul de Stat Iași cu privire la terenul în litigiu este lovit de nulitate absolută, acesta fiind încheiat cu încălcarea normelor imperative în privința consimțământului, autoarea lor fiind în fapt forțată să încheie actul deși acesta nu reprezintă voința ei reală. Au susținut apelanții că prin art. 2 din Legea nr. 10/2001, legiuitorul a instituit o prezumție legală absolută și irefragabilă în sensul că toate imobilele preluate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 au fost preluate abuziv astfel încât proprietarul imobilului sau moștenitorii acestuia sunt scutiți de a mai face dovada caracterului abuziv al preluării de către stat.

În concluzie apelanții au susținut că atâta timp cât dispozițiile legale în baza cărora a fost preluat imobilul în litigiu de către stat contraveneau dispozițiilor constituționale, art. 480 C. civ., tratatelor internaționale la care România era parte prin Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la CEDO, actul de donație autentificat cu nr. 376 din 13 ianuarie 1962 la Notariatul de Stat Iași este lovit de nulitate și nu poate constitui un titlu valabil al statului, neîncadrându-se în art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998. Prin decizia nr. 42 din data de 12 martie 2008 Curtea de Apel Iași a respins apelul formulat de contestatori reținând incidența dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată și că reclamanții nu au promovat și obținut în prealabil constatarea nulității donației autentice, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Nemulțumiți fiind, contestatorii au declarat în termen legal recurs împotriva deciziei de mai sus criticând-o pentru nelegalitate invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel susțin recurenții că greșit instanțele nu au avut în vedere că respingerea notificării echivalează cu o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că actul de donație autentificat sub nr. 376 din data de 13 ianuarie 1962 de Notariatul de Stat Local Iași este lovit de nulitate absolută și nu poate constitui un titlu valabil al statului. Se mai susține de asemeni că greșit au reținut instanțele că reclamanții nu au făcut dovada preluării abuzive a imobilului notificat.

Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma motivelor invocate se constată că recursul de fată este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin imobile preluate abuziv se înțelege „imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 sau a Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în formă autentică prevăzută de art. 813 C. civ.

în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă". Din interpretarea textului de mai sus rezultă că legiuitorul a definit și inclus în categoria imobilelor preluate abuziv și pe cele care au fost donate statului în formă autentică prevăzută de art. 813 C. civ., numai în situația în care actul autentic de donație a fost deja anulat sau constatat nul printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Or, susținerile contestatorilor privind prezumția absolută și irefragabilă instituită de legiuitor prin art. 2 din Legea nr. 10/2001 de preluare abuzivă a imobilelor donate statului în formă autentică, nu este valabilă decât în situația în care actul de donație a fost anulat sau constatat nul printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Așadar în cazul de față nu ne aflăm într-o atare situație, dat fiind că recurenții-contestatori nu s-au conformat cerințelor exprese menționate în teza finală a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 10/2001, și nu au promovat și obținut în prealabil, constatarea" nulității donației autentice, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Pentru cele de mai sus, criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu își găsesc aplicabilitatea în speță, astfel că recursul de față va fi respins, cu consecința menținerii ca temeinică și legală decizia curții de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de contestatorii G.B.E. și B.M. împotriva deciziei nr. 43 din 12 martie 2008 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 noiembrie 2008.