ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7522/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7522/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 1 octombrie 2007 pe rolul Tribunalului Iași contestatorii G.B.E. și B.M. au

solicitat în contradictoriu cu Primarul municipiului Iași în calitate de

reprezentant legal, să se dispună anularea dispoziției nr. 560 din data de 23

iulie 2007 emisă de Primarul municipiului Iași, prin care a fost respinsă

notificarea cu privire la restituirea în natură a imobilului-teren în suprafață

de 490,64 mp situat în Iași, cât și obligarea primarului de a emite o nouă

dispoziție prin care să admită notificarea și să dispună restituirea în natură

a imobilului, iar în cazul imposibilității restituirii să se stabilească măsuri

reparatorii prin echivalent prin compensare cu alt teren echivalent în aceeași

zonă, de aceeași valoare sau despăgubiri bănești la valoarea actuală de

circulație a acestui imobil.

Prin sentința

civilă nr. 2092 din 12 noiembrie 2007 Tribunalul Iași a respins contestația

formulată de contestatorii G.B.E. și B.M.

Pentru a se

pronunța astfel prima instanță a reținut că prin dispoziția contestată a fost

soluționată notificarea nr. 1686/01/N depusă la Judecătoria Iași și

înregistrată la Primăria municipiului Iași cu nr. 24159 din 18 aprilie 2001

prin care G.B.E. și B.M. au solicitat restituirea în natură a imobilului, teren

în suprafață de 490,64 mp și construcții existente pe acest imobil, situat în

Iași.

Instanța a reținut

însă că acțiunea este neîntemeiată și că reclamanții nu au calitatea de

persoane îndreptățite de a obține măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001,

motivat de faptul că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului

notificat conform dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) Teza a II-a din Legea

nr. 10/2001, republicată, imobilul fiind donat statului prin actul de donație

autentificat la Notariatul de Stat al Regiunii Iași, încheiere de autentificare

nr. 376 din data de 13 ianuarie 1962 de numiții B.E. și B.C.

Au fost avute

în vedere dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001,

republicată, potrivit cărora: „în sensul prezentei legi, prin imobile preluate

în mod abuziv se înțelege: c) imobilele donate statului sau altor persoane

juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi

de arte grafice, a Decretului nr. 479/1954 privitor la donațiile făcute statului,

neîncheiate în formă autentică precum și imobilele donate statului sau altor

persoane juridice, încheiate în formă autentică prevăzută de art. 813 C. civ.,

în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea

nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Împotriva

sentinței de mai sus au declarat apel contestatorii, criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate, solicitând obligarea Primarului la restituirea în

natură a imobilului în suprafață de 490,64 mp situați în Iași, iar în situația

în care restituirea în natură nu este posibilă, să se stabilească măsuri

reparatorii prin echivalent, prin compensare cu un alt teren, echivalent în

aceeași zonă și valoare sau despăgubiri bănești la valoarea actuală de

circulație.

Au susținut apelanții

că imobilul ce a aparținut autorilor lor a fost preluat abuziv de către

autorități, că prin dispoziția contestată cererea lor a fost respinsă cu

motivarea că nu s-ar fi făcut dovada preluării abuzive, ceea ce în opinia

contestatorilor echivalează cu o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Au mai invocat

apelanții că prin dispozițiile Legii nr. 10/2001 sunt scutiți de a face dovada

preluării abuzive astfel că dispoziția contestată încalcă aceste prevederi.

Totodată

apelanții au solicitat ca instanța de apel să constate că actul de donație

autentificat cu nr. 376 din 13 ianuarie 1962 la Notariatul de Stat Iași cu

privire la terenul în litigiu este lovit de nulitate absolută, acesta fiind

încheiat cu încălcarea normelor imperative în privința consimțământului,

autoarea lor fiind în fapt forțată să încheie actul deși acesta nu reprezintă

voința ei reală.

Au susținut

apelanții că prin art. 2 din Legea nr. 10/2001, legiuitorul a instituit o

prezumție legală absolută și irefragabilă în sensul că toate imobilele preluate

în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 au fost preluate abuziv astfel

încât proprietarul imobilului sau moștenitorii acestuia sunt scutiți de a mai

face dovada caracterului abuziv al preluării de către stat.

În concluzie

apelanții au susținut că atâta timp cât dispozițiile legale în baza cărora a

fost preluat imobilul în litigiu de către stat contraveneau dispozițiilor

constituționale, art. 480 C. civ., tratatelor internaționale la care România

era parte prin Declarația Universală a Drepturilor Omului și

art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la CEDO, actul de donație

autentificat cu nr. 376 din 13 ianuarie 1962 la Notariatul de Stat Iași este

lovit de nulitate și nu poate constitui un titlu valabil al statului,

neîncadrându-se în art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.

Prin decizia

nr. 42 din data de 12 martie 2008 Curtea de Apel Iași a respins apelul formulat

de contestatori reținând incidența dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată și că reclamanții nu au promovat

și obținut în prealabil constatarea nulității donației autentice, printr-o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă.

Nemulțumiți fiind,

contestatorii au declarat în termen legal recurs împotriva deciziei de mai sus

criticând-o pentru nelegalitate invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Astfel susțin recurenții

că greșit instanțele nu au avut în vedere că respingerea notificării

echivalează cu o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, că actul de donație autentificat sub nr. 376 din data de

13 ianuarie 1962 de Notariatul de Stat Local Iași este lovit de nulitate

absolută și nu poate constitui un titlu valabil al statului.

Se mai susține

de asemeni că greșit au reținut instanțele că reclamanții nu au făcut dovada

preluării abuzive a imobilului notificat.

Verificând

legalitatea deciziei recurate prin prisma motivelor invocate se constată că

recursul de fată este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost

modificată prin imobile preluate abuziv se înțelege „imobilele donate statului

sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 sau a Decretului

nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate

în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane

juridice, încheiate în formă autentică prevăzută de art. 813 C. civ. în acest

din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității

donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă".

Din interpretarea

textului de mai sus rezultă că legiuitorul a definit și inclus în categoria

imobilelor preluate abuziv și pe cele care au fost donate statului în formă

autentică prevăzută de art. 813 C. civ., numai în situația în care actul

autentic

de donație a fost deja anulat sau constatat nul

printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Or, susținerile

contestatorilor privind prezumția absolută și irefragabilă instituită de

legiuitor prin art. 2 din Legea nr. 10/2001 de preluare abuzivă a imobilelor

donate statului în formă autentică, nu este valabilă decât în situația în care

actul de donație a fost anulat sau constatat nul printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă.

Așadar în cazul de

față nu ne aflăm într-o atare situație, dat fiind că recurenții-contestatori nu

s-au conformat cerințelor exprese menționate în teza finală a art. 2 alin. (1)

lit. c) din Legea 10/2001, și nu au promovat și obținut în prealabil,

constatarea" nulității donației autentice, printr-o hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă.

Pentru cele de mai

sus, criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu își

găsesc aplicabilitatea în speță, astfel că recursul de față va fi respins, cu

consecința menținerii ca temeinică și legală decizia curții de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de contestatorii G.B.E. și B.M. împotriva deciziei nr. 43 din

12 martie 2008 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 noiembrie 2008.