ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6219/2010

Asupra recursului de față, constată următoarele: Judecata în primă instanță Prin sentința civilă nr. 526 din 7 aprilie 2008 Tribunalul Iași, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Z.I.I., a anulat dispoziția din 13 decembrie 2004 emisă de pârâtul Primarul municipiului Iași, a constatat că reclamantul este persoană îndreptățită la restituirea terenului în suprafață de 408 mp, din Iași, și la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 pentru imobilul compus din teren în suprafață de 40 mp de la aceeași adresă. Judecata în apel Prin Decizia civilă nr. 143 din 24 septembrie 2008 Curtea de Apel Iași, secția, civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinței.

Pentru a pronunța aceste hotărâri ambele instanțe de fond au reținut că din terenul de 408 mp. solicitat de reclamant numai suprafața de 368 mp este liberă și neafectată de detalii de sistematizare, astfel încât poate fi restituită în natură, neafectând buna funcționare a clădirilor din imediata vecinătate. În drept au reținut incidența dispozițiilor art. 9 și 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Judecata în recurs Prin Decizia nr. 8423 din 20 octombrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de pârât, a casat Decizia curții de apel, a admis apelul declarat de aceeași parte, a schimbat în parte sentința tribunalului și a constatat calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață de 408 mp din Iași.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut nelegalitatea soluției adoptate de instanțele anterioare, constând în aceea că au dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 368 mp deși, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză acesta reprezintă spațiu verde, situat în apropierea bisericii Sf. L., monument istoric religios ce aparține patrimoniului cultural al municipiului Iași. Chiar dacă pe terenul în litigiu nu se află construcții și căi de acces, el este absolut necesar pentru buna și normala exploatare a construcției învecinate, formând un tot inseparabil. Judecata în revizuire La data de 10 aprilie 2010 intimatul-reclamant Z.I.I. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 8423 din 20 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. În motivarea cererii, revizuientul arată că după pronunțarea deciziei instanței de recurs a intrat în posesia unor înscrisuri doveditoare noi, constând în schițe cadastrale, care erau deținute de autoritățile locale, respectiv de O.C.P.I. Iași. Din aceste înscrisuri reiese că terenul solicitat este viran, în pantă și se află la o distanță de peste 30 de metri de biserica Sf. L. Mai mult, reiese că mai multe persoane au primit terenuri învecinate cu cel solicitat de revizuient. În raport de întreaga situație de fapt, revizuientul solicită să se constate că nu există nici un impediment din cele prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru restituirea terenului în natură, așa încât se impune anularea deciziei pronunțate în recurs și menținerea deciziei curții de apel.

Revizuientul a atașat la dosar schițele cadastrale la care a făcut referire. Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare. Cererea de revizuire este inadmisibilă și va fi respinsă pentru următoarele considerente: Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ, revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă după darea acesteia s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Deși nu se prevede expres, înscrisurile trebuie să îndeplinească și condiția de a fi determinante în ceea ce privește soluția adoptată. În speță, revizuientul își întemeiază cererea pe schițe cadastrale ale zonei în care se situează terenul litigios, despre care arată că se aflau în posesia O.C.P.I.

al Municipiului Iași. Prin urmare, înscrisurile nu au fost reținute de partea potrivnică, așa cum prevede prima teză a textului de lege menționat. Pentru a putea constitui temei al revizuirii, conform celei de a doua teze, ar trebui ca aceste înscrisuri să nu fi putut fi înfățișate instanței sesizate cu judecata recursului dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuientului. Or, revizuientul nici măcar nu invocă în cererea sa o asemenea împrejurare, considerând că simpla „descoperire” ulterioară judecății în recurs a schițelor cadastrale îi deschide calea revizuirii deciziei. Faptul că revizuientul nu a solicitat eliberarea de către O.C.P.I. a copiilor respectivelor schițe cu ocazia judecării recursului, fără arătarea și dovedirea unei împrejurări mai presus de voința sa, care să-l fi oprit să le procure și să le administreze în combaterea motivelor de recurs, nu-i dă posibilitatea de a solicita revizuirea deciziei.

Dat fiind că, pentru considerentele arătate, înscrisurile depuse la dosar în calea de atac a revizuirii nu întrunesc nici cerința de a fi fost reținute de partea potrivnică și nici pe aceea de a nu fi putut fi depuse la dosar dintr-un motiv mai presus de voința părții, condiția ca acestea să fie determinante în privința soluției nici nu se mai impune a fi analizată. În baza art. 326 alin. (3) și 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de Z.I. împotriva Deciziei civile nr. 8423 din 20 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2010.