ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2768/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2768/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Primarul municipiului Iași a emis
dispoziția nr. 2697 din 21 noiembrie 2003, prin care, în aplicarea Legii nr. 10/2001,
a dispus restituirea în natură către N.F. a unui teren în suprafață de 306 mp
situat în Iași, precum și restituirea prin echivalent a diferenței de 1092,70
mp din terenul solicitat, scop în care va face o ofertă ulterioară.
Prin contestație formulată potrivit
art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001, N.F. a solicitat anularea
parțială a dispoziției de mai sus în sensul restituirii în natură și a
suprafeței de 126,26 mp.
Tribunalul Iași a pronunțat sentința
civilă nr. 717 din 17 septembrie 2004, prin care a admis contestația, a anulat
în parte dispoziția atacată în sensul că a dispus restituirea în natură și a
suprafeței de 127,5 mp identificată prin reperele 1-2-3-4-1 în planul de
situație anexă la raportul de expertiză întocmit de ing. A.C. și a obligat pe
intimat să plătească suma de 11.940.000 lei contestatoarei cu titlu de
cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de Primarul
municipiului Iași a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 74 din 25
februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași, apelantul fiind obligat la
plata sumei de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Primarul municipiului Iași a
declarat recurs solicitând admiterea lui, casarea deciziei instanței de apel și
a sentinței primei instanțe cu consecința păstrării dispoziției pe care a
emis-o.
Invocând motivul de recurs prevăzut
de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și recunoscând principiul prevalenței
restituirii în natură instituit prin Legea nr. 10/2001, recurentul a susținut
că în cazul concret instanțele au încălcat prevederile art. 10 alin. (2) din
lege, potrivit căreia „ în cazul în care pe terenurile imobilelor preluate
abuziv s-au ridicat construcții, persoana îndreptățită poate obține restituirea
în natură a părții din teren rămase liberă, urmând să se respecte
documentațiile de urbanism legal aprobate”.
În dezvoltarea recursului se arată
că suprafața de 127,50 mp dispusă de instanțe a fi restituită în natură este
amenajată drept cale de acces, calificată prin H.G. nr. 498/2003 ca nefiind
posibil să fie restituită în natură.
De asemenea, se mai susține că în
chiar ipoteza în care instanțele au stabilit corect că și acest teren este
restituibil în natură, nu poate fi reținută culpa recurentului, astfel încât
este nelegală obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul nu este întemeiat.
Contrar susținerilor din recurs, așa
cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în primă instanță, la care
recurentul nu a formulat obiecțiuni, suprafața în litigiu constituie cale de
acces, dar nu pentru normala utilizare a blocurilor de locuit din vecinătatea
sa, către care și de la care există amenajată o altă cale de acces, ci
reprezintă unica posibilitate de acces la și de la calea publică a gospodăriei
contestatoarei.
Ca urmare, asemenea cale de acces nu
are utilitate publică în sensul reglementat prin H.G. nr. 498/2003 invocat de
recurent, suprafața de teren pe care este amplasată fiind astfel posibil a fi
restituită în natură.
Așadar, în raport cu proba
analizată, instanțele au aplicat corect legea, care instituie regula
restituirii în natură, alte măsuri reparatorii reprezentând excepția de la
regulă pentru cazuri bine justificate.
Pe cale de consecință, nu poate fi
exclusă culpa recurentului, care, cu prilejul emiterii dispoziției, avea
obligația și posibilitatea de a stabili regimul juridic real al suprafeței de
teren în litigiu, ceea ce nu exclude aplicarea prevederilor art. 274 C. proc.
civ. referitoare la cheltuielile de judecată.
Pentru cele ce preced și potrivit
art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul
declarat de Primarul Municipiului Iași împotriva deciziei civile nr. 76 din 25
februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 16 martie 2006.