ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 727/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 16

iulie 2004, la Tribunalul Iași, reclamanții C.C. și C.M. au solicitat, în

temeiul Legii nr. 10/2001, să fie anulată dispoziția nr. 6835 din 8 iunie 2004

emisă de Primarul Municipiului Iași și să fie restituit reclamanților un teren

în suprafață de 1.225 mp situat în Iași.

Soluționând dosarul în primă

instanță, Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 937 din 12 ianuarie 2004, a

respins acțiunea ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamanții nu au făcut

dovada dreptului de proprietate asupra terenului menționat.

Curtea de Apel Iași, secția civilă,

prin decizia nr. 351 din 8 iunie 2005, a admis apelul declarat de reclamanți și

a schimbat sentința civilă nr. 937/2004 a Tribunalului Iași în sensul că a

admis acțiunea, a dispus anularea dispoziției nr. 6835 din 8 iunie 2004 emisă

de Primarul Municipiului Iași și a obligat pârâtul să restituie reclamanților,

în natură, terenul în suprafață de 1.225 mp.

Hotărând astfel, instanța de apel a

reținut că dispoziția administrativă a fost emisă de primar cu încălcarea Legii

nr. 10/2001, deoarece reclamanții au depus la dosar acte prin care au făcut

dovada că autorul lor, A.I., era proprietarul terenului aflat în litigiu, teren

care a fost preluat de stat în mod abuziv.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs Primarul Municipiului Iași, susținând că decizia a fost dată cu

aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001 deoarece reclamanții nu au făcut dovada

faptului că, la data preluării abuzive a imobilului, reclamanții sau autorul lor

erau titularii dreptului de proprietate, iar, pe de altă parte, nu s-a stabilit

dacă terenul solicitat este liber ori este afectat de detalii de sistematizare.

Recursul declarat este întemeiat.

Împrejurările de fapt ale pricinii

nu au fost deplin stabilite.

Prin testamentul autentificat la 21

mai 1976 (fila 36) s-a dovedit că A.I. a lăsat întreaga avere mobilă și imobilă

soților J.V., J.A. și lui C.C. și C.M.

A.I. a decedat la 27 iunie 1980, iar

în certificatul de moștenitor eliberat la 9 iulie 1981 (filele34-35) s-a

menționat că fiecăruia dintre cei patru moștenitori testamentari îi revine o

cotă de ¼ din imobilul situat în Iași.

În certificatul de moștenitor

eliberat în urma decesului lui A.I. nu s-a făcut nici o mențiune că în masa

succesorală ar fi fost cuprins și imobilul din Iași, aflat în prezent în

litigiu.

Cu toate că, pe parcursul

procesului, părțile au discutat în contradictoriu despre obligația

reclamanților de a depune acte doveditoare ale proprietății cu privire la

imobilul din Iași, reclamanții nu au depus la dosar actul prin care autorul

lor, A.I., a dobândit proprietatea respectivului imobil.

S-a dovedit de către reclamanți că

autorul lor, A.I., a fost condamnat prin sentința penală nr. 526 din 29 august

1959 a Tribunalului Militar Iași, sentință prin care s-a dispus și confiscarea

totală a averii (filele 29-30). Procesul-verbal întocmit la 24 octombrie 1959

de executorul judecătoresc din cadrul Tribunalului Popular al orașului Iași

(fila 31) a consemnat că, printre bunurile confiscate în baza sentinței penale

nr. 526/1959 a Tribunalului Militar Iași, a fost și cota de ½ din

suprafața de 1300 mp teren situat în Iași.

Procesul-verbal întocmit de

executorul judecătoresc, necoroborat cu alte probe, nu face dovada că autorul

reclamanților a avut în proprietate, la data preluării abuzive, terenul aflat

astăzi în litigiu și nici că reclamanților li s-a transmis legal dreptul de

proprietate asupra terenului.

Reclamanții nu au depus la dosar

nici dovada dacă celelalte două persoane, desemnate legatare prin testamentul

întocmit de A.I. la 21 mai 1976, au solicitat, în termen, acordarea măsurilor

reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.

Este întemeiată și critica formulată

de recurent cu privire la identificarea terenului aflat în litigiu.

Pentru a putea dispune restituirea

în natură a terenului, instanța era obligată, în exercitarea rolului activ, să

pună în discuția părților necesitatea unei expertize tehnice care să identifice

terenul, cu arătarea vecinătăților și care să stabilească dacă terenul este

liber ori este afectat de detalii de sistematizare.

Numai după completarea probelor cu

acte și cu expertiză tehnică, instanța era în măsură să decidă, în cunoștință

de cauză, cu privire la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Instanța de apel, soluționând

litigiul fără a administra toate probele necesare stabilirii depline a

situației de fapt și aplicând greșit Legea nr. 10/2001, a pronunțat o decizie

nelegală. Ca atare, va fi admis recursul declarat, va fi casată decizia

recurată și va fi trimisă cauza aceleiași curți de apel pentru rejudecarea

apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Primarul Municipiului Iași împotriva deciziei civile nr. 351 din 8 iunie 2005 a

Curții de Apel Iași, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe,

pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 23 ianuarie 2006.