ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 727/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 16 iulie 2004, la Tribunalul Iași, reclamanții C.C. și C.M. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, să fie anulată dispoziția nr. 6835 din 8 iunie 2004 emisă de Primarul Municipiului Iași și să fie restituit reclamanților un teren în suprafață de 1.225 mp situat în Iași. Soluționând dosarul în primă instanță, Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 937 din 12 ianuarie 2004, a respins acțiunea ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului menționat.

Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin decizia nr. 351 din 8 iunie 2005, a admis apelul declarat de reclamanți și a schimbat sentința civilă nr. 937/2004 a Tribunalului Iași în sensul că a admis acțiunea, a dispus anularea dispoziției nr. 6835 din 8 iunie 2004 emisă de Primarul Municipiului Iași și a obligat pârâtul să restituie reclamanților, în natură, terenul în suprafață de 1.225 mp. Hotărând astfel, instanța de apel a reținut că dispoziția administrativă a fost emisă de primar cu încălcarea Legii nr. 10/2001, deoarece reclamanții au depus la dosar acte prin care au făcut dovada că autorul lor, A.I., era proprietarul terenului aflat în litigiu, teren care a fost preluat de stat în mod abuziv.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs Primarul Municipiului Iași, susținând că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001 deoarece reclamanții nu au făcut dovada faptului că, la data preluării abuzive a imobilului, reclamanții sau autorul lor erau titularii dreptului de proprietate, iar, pe de altă parte, nu s-a stabilit dacă terenul solicitat este liber ori este afectat de detalii de sistematizare. Recursul declarat este întemeiat. Împrejurările de fapt ale pricinii nu au fost deplin stabilite. Prin testamentul autentificat la 21 mai 1976 (fila 36) s-a dovedit că A.I. a lăsat întreaga avere mobilă și imobilă soților J.V., J.A. și lui C.C. și C.M. A.I. a decedat la 27 iunie 1980, iar în certificatul de moștenitor eliberat la 9 iulie 1981 (filele34-35) s-a menționat că fiecăruia dintre cei patru moștenitori testamentari îi revine o cotă de ¼ din imobilul situat în Iași.

În certificatul de moștenitor eliberat în urma decesului lui A.I. nu s-a făcut nici o mențiune că în masa succesorală ar fi fost cuprins și imobilul din Iași, aflat în prezent în litigiu. Cu toate că, pe parcursul procesului, părțile au discutat în contradictoriu despre obligația reclamanților de a depune acte doveditoare ale proprietății cu privire la imobilul din Iași, reclamanții nu au depus la dosar actul prin care autorul lor, A.I., a dobândit proprietatea respectivului imobil. S-a dovedit de către reclamanți că autorul lor, A.I., a fost condamnat prin sentința penală nr. 526 din 29 august 1959 a Tribunalului Militar Iași, sentință prin care s-a dispus și confiscarea totală a averii (filele 29-30).

Procesul-verbal întocmit la 24 octombrie 1959 de executorul judecătoresc din cadrul Tribunalului Popular al orașului Iași (fila 31) a consemnat că, printre bunurile confiscate în baza sentinței penale nr. 526/1959 a Tribunalului Militar Iași, a fost și cota de ½ din suprafața de 1300 mp teren situat în Iași. Procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc, necoroborat cu alte probe, nu face dovada că autorul reclamanților a avut în proprietate, la data preluării abuzive, terenul aflat astăzi în litigiu și nici că reclamanților li s-a transmis legal dreptul de proprietate asupra terenului. Reclamanții nu au depus la dosar nici dovada dacă celelalte două persoane, desemnate legatare prin testamentul întocmit de A.I.

la 21 mai 1976, au solicitat, în termen, acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001. Este întemeiată și critica formulată de recurent cu privire la identificarea terenului aflat în litigiu. Pentru a putea dispune restituirea în natură a terenului, instanța era obligată, în exercitarea rolului activ, să pună în discuția părților necesitatea unei expertize tehnice care să identifice terenul, cu arătarea vecinătăților și care să stabilească dacă terenul este liber ori este afectat de detalii de sistematizare. Numai după completarea probelor cu acte și cu expertiză tehnică, instanța era în măsură să decidă, în cunoștință de cauză, cu privire la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Instanța de apel, soluționând litigiul fără a administra toate probele necesare stabilirii depline a situației de fapt și aplicând greșit Legea nr. 10/2001, a pronunțat o decizie nelegală. Ca atare, va fi admis recursul declarat, va fi casată decizia recurată și va fi trimisă cauza aceleiași curți de apel pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Iași împotriva deciziei civile nr. 351 din 8 iunie 2005 a Curții de Apel Iași, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2006.