ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5042/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5042/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 42

din 1 aprilie 2011, a dispus după cum urmează:

A

respins apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Iași împotriva

sentinței civile nr. 1016 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași.

A admis apelul declarat de SC C.B. SRL

împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte numai cu privire la

această pârâtă.

A respins acțiunea promovată de

reclamanții H.C., A.M. și H.D. în contradictoriu cu SC C.B. SRL.

A înlăturat din sentință dispozițiile

privind:

- restituirea în natură către

reclamanți a terenului în suprafață de 444 m.p. situat în Iași, str. Țuțora

(Calea Chișinăului), deținut de SC C.B. SRL, - obligarea SC C.B. SRL de a

acorda reclamanților măsuri reparatorii în echivalent conform Titlului VII din Legea

nr. 247/2005 pentru suprafața de 156 mp teren și pentru construcția demolată,

din Iași, Calea Chișinăului.

A păstrat dispoziția de obligare a

Primarului Municipiului Iași la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent -

conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 - pentru suprafața de 156 mp teren

și pentru construcția demolată (casă de locuit) în suprafață de 148,17 mp din

Iași, Calea Chișinăului.

A păstrat celelalte dispoziții ale

sentinței.

A obligat pe pârâtul Primarul

Municipiului Iași să plătească intimatului H.C. suma de 5.366,7 lei cheltuieli

de judecată în apel și a obligat pe intimații H.C., A.M. și H.D. să plătească SC

C.B. SRL suma de 7.500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune în acest sens,

instanța de apel a reținut următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr. 1016 din 27

mai 2009 Tribunalul Iași s-a pronunțat după cum urmează:

S-au respins excepțiile lipsei

calității procesuale active a reclamanților și lipsei calității procesuale

pasive a pârâților.

S-a admis în parte acțiunea formulată

de reclamanții H.C., A.M. și H.V., decedat, prin moștenitorii H.E., H.C. și H.D.

în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Iași și SC C.B. SRL.

S-a dispus restituirea în natură către

reclamanți a terenului situat în Iași, str. Țuțora (în prezent Calea

Chișinăului) în suprafață de 444 m.p. delimitat pe schița anexă la raportul de

expertiză efectuat în cauză ce face parte integrantă din prezenta sentință de

punctele C, D, E, F, teren deținut în prezent de SC C.B. SRL.

Au fost obligați pârâții să plătească

reclamanților măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Legii 10/2001

pentru suprafața de 156 m. p. teren situat în Calea Chișinăului (fosta str.

Țuțora) și pentru imobilul casă de locuit în prezent demolată situat la aceeași

adresă (în suprafață de 148,17 m. p.).

S-a respins acțiunea formulată de

reclamanți în contradictoriu cu pârâții SC S. SA prin lichidator H.M.L.,

Ministerul de Finanțe Publice și Autoritatea pentru Valorificarea Arhivelor

Statului.

Au fost obligați pârâții Primarul

municipiului Iași și SC C.B. SRL să plătească reclamantului H.C. suma de 2.050

lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Au fost dați în debit reclamanții cu suma

de 1.000 lei reprezentând diferență onorariu expert, sumă ce va fi achitată în

contul Biroului experților tehnici contabili de pe lângă Tribunalul Iași, ing.

C.C.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

Din probele administrate în cauză

rezultă că reclamanții au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la

reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 10/2001, în această

calitate adresându-se cu notificare autorităților expres prevăzute de lege, în

termenul legal.

Reclamanții nu au primit răspuns de la

pârâtul Primarul Municipiului Iași, ce avea obligația să emită dispoziție prin

care să soluționeze cererea petenților, iar în cazul în care imobilul nu se

află în posesia sa să trimită documentația spre soluționare unității

deținătoare.

Din concluziile raportului de

expertiză efectuat în cauză rezultă că din terenul proprietatea reclamanților

suprafața de 444 m.p. este liberă de construcții, neafectată de detalii de

sistematizare și este în prezent deținută de SC C.B. SRL, care a cumpărat-o de

la SC S. SA Iași - această suprafață fiind retrocedată în natură reclamanților.

Pentru restul suprafeței și imobilul

casă de locuit au fost obligați pârâții Primarul municipiului Iași și SC C.B. SRL

la plata de despăgubiri în condițiile legii speciale.

Față de celelalte părți instanța a

respins acțiunea reclamanților, întrucât aceștia nu au posesia imobilului și

nici nu pot fi obligați prin lege la despăgubiri.

Prin decizia civilă nr. 198 din 16

decembrie 2009, Curtea de Apel Iași a respins apelurile formulate de Primarul

Municipiului Iași și de SC C.B. SRL împotriva sentinței civile nr. 1016 din 27

mai 2009 a Tribunalului Iași, cu obligarea apelanților la plata sumei de 800

lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de apel a reținut următoarele:

Cauza a parcurs un ciclu de judecată

în sensul că s-a pronunțat sentința civilă nr. 393 din 14 februarie 2007 a

tribunalului, prin care s-a respins acțiunea reclamanților pentru lipsa

calității procesuale pasive a pârâților chemați în judecată.

Apărările Primarului Municipiului Iași

în prima judecată au constat în invocarea lipsei calității procesuale pasive a

Primarului Municipiului Iași și împrejurarea că reclamanții nu au formulat

notificare în baza Legii nr. 10/2001 situație în care Primarul Municipiului

Iași nu a emis o dispoziție care să fie contestată de reclamanți și

inadmisibilitatea acțiunii reclamanților.

Prin decizia civilă nr. 203 din 12

decembrie 2007 a Curții de Apel Iași s-a admis apelul formulat de reclamanți și

s-a respins excepția calității procesuale pasive a Primarului Municipiului

Iași, stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că acțiunea reclamanților

este admisibilă, iar Primarul Municipiului Iași are calitate procesuală pasivă.

Așa fiind singura problemă invocată de

Primarul Municipiului Iași și care face și obiectul criticii din cererea de

apel formulată de SC Construct Business S.R.L. Iași, care cuprinde și alte

critici, este cea referitoare la lipsa notificării formulate de reclamanți.

Reclamanții au făcut dovada că s-au

adresat în termen cu notificare unității deținătoare în termenele prevăzute de

Legea nr. 10/2001.

împrejurarea că Primarul Municipiului

Iași nu a răspuns notificării nu poate duce la refuzul persoanei îndreptățite

de a i se recunoaște dreptul de a se adresa instanței competente - tribunalul,

în condițiile în care Legea nr. 10/2001 nu face nici o precizare cu privire

ipoteza în care persoana juridică deținătoare nu emite decizia sau dispoziția

în termen de 60 de zile. în acest sens s-a pronunțat și înalta Curte de Casație

și Justiție, secțiile unite, Decizia nr. 20 din 19 martie 2007.

Reclamanții au aflat cu ocazia

administrării probei cu expertiză topometrică că terenul în suprafață de 444 m.p.,

astfel cum este delimitat prin schița anexă la raportul de expertiză, este

deținut în prezent de SC C.B. SRL.

Această societate a preluat terenul,

fiind deci succesoarea în drepturi a SC S. SA Iași, care la data apariției

Legii nr. 10/2001 era societate cu capital majoritar de stat, astfel că

dispozițiile Legii nr. 10/2001 se aplică corespunzător.

În ceea ce privește introducerea în

cauză a acesteia, în mod corect a fost introdusă în cauză în calitate de pârât,

raportat la procedura specială constituită de Legea 10/2001. Chiar dacă

reclamanții și-au întemeiat cererea de introducere în cauză pe dispozițiile art.

57 C. proc. civ., demersul acestora a fost de a solicita chemarea în judecată a

apelantei ca și pârâtă, soluție corect dată de instanța de fond.

Calitatea procesuală activă fiind

strâns legată de notificarea adresată de reclamanți se constată că nici această

excepție nu este fondată și va fi respinsă ca atare.

În mod corect au fost aplicate și

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., apelanta fiind în culpă procesuală în

sensul acestui text de lege.

Împotriva deciziei civile nr. 198 din

16 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași a formulat recurs SC C.B. SRL,

iar prin decizia nr. 5816 din 3 noiembrie 2010 pronunțată de înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a respins

excepția nulității recursului invocată de intimații - reclamanți H.V.C., H.C.

și A.M., s-a admis recursul declarat de pârâta SC C.B. SRL împotriva deciziei

civile nr. 198 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, pe care a casat-o și s-a trimis cauza

spre rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe.

S-a stabilit prin această decizie că

instanței de apel îi revine rolul de a conserva ceea ce s-a tranșat cu

autoritate de lucru judecat în etapele procedurale anterioare, respectiv de a

continua judecata într-un context procedural configurat în acord cu

dispozițiile legale - stabilirea cadrului procesual (obiect, temei juridic,

părți) justificate printr-o motivație adecvată și în final de a pronunța o

soluție în acord cu rigorile art. 261 alin. (1) C. proc. civ.

În rejudecare, cu privire la apelul

formulat de SC C.B. SRL.

Prin sentința civilă nr. 393 din 14

februarie 2007, Tribunalul Iași a respins acțiunea formulată de reclamanții H.C.,

H.V. și A.M. în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Iași, Primăria

Municipiului Iași, Prefectul Județului Iași și Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale active.

Prin decizia civilă nr. 203 din 12

decembrie 2007 pronunțară de Curtea de Apel Iași s-a admis apelul reclamanților

împotriva sentinței civile nr. 393 din 14 februarie 2007 pronunțată de

Tribunalul Iași, pe care a desființat-o în parte, în sensul că s-a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului Iași,

invocată de acesta, și s-a dispus trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre soluționarea

pe fond în ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu Primarul

Municipiului Iași. Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței care nu

contravin deciziei.

Instanța a constatat că reclamanții au

chemat în judecată în mod corect în calitate de pârât pe Primarul Municipiului

Iași, că potrivit art. 24 și urm. din Legea nr. 10/2001 competența soluționării

notificării formulate de aceștia aparține Primarului Municipiului Iași și că

acesta are calitate procesuală pasivă în cauză, stabilind ca, cu ocazia

rejudecării cauzei, să se verifice și celelalte aspecte ce țin de procedura

urmată de reclamanți raportat la înscrisurile depuse.

Decizia civilă nr. 203 din 12

decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași nu a fost recurată de nici una

dintre părți, astfel că dispozițiile acesteia au intrat în puterea lucrului

judecat.

În rejudecare, la termenul din 4

septembrie 2009, după administrarea probatoriului în cauză, la solicitarea

reclamanților, motivată de concluziile raportului de expertiză, potrivit căruia

terenul solicitat de aceștia a fost dobândit de SC S. SA în baza certificatului

de atestare a dreptului de proprietate și ulterior de SC C.B. SRL în temeiul

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 953/2006, intabulat prin

Încheierea nr. 253097/2005 a O.C.P.I. Iași, instanța a dispus introducerea în

cauză a SC S. SA, SC C.B. SRL și a Ministerului de Finanțe Publice în calitate

de pârâți.

Raportat la soluția pronunțată de

instanța de apel într-un prim ciclu procesual (decizia civilă 203 din 12

decembrie 2007 a Curții de Apel Iași) la care reclamanții au achiesat prin

nerecurare, rezultă că instanța de fond trebuia să respecte cadrul procesual

stabilit în mod irevocabil și să soluționeze pricina numai în raport cu pârâtul

Primarul Municipiului Iași.

În aceste condiții, cadrul procesual

stabilit de reclamanți, potrivit principiului disponibilității, nu mai putea fi

lărgit cu ocazia rejudecării fondului, cu atât mai mult cu cât apelanta SC C.B.

SRL s-a opus în mod constant la introducerea sa în cauză, susținerile acesteia

privind încălcarea disp. art. 132 alin. (1) C. proc. civ. fiind întemeiate.

Mai mult decât atât, instanța supremă,

prin decizia de casare, îndrumă instanța investită cu soluționarea apelului

după casarea cu trimitere să consacre ceea ce s-a tranșat cu autoritate de

lucru judecat în etapele procedurale anterioare respectiv la a continua

judecata într-un context procedural configurat în acord cu dispozițiile legale.

Cât privește apelul Primarului

Municipiului Iași, prin decizia nr. 198 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel

Iași s-a reținut că, în primul ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 203

din 12 decembrie 2007, respingându-se excepția lipsei calității procesuale

pasive a acesteia s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că acțiunea

reclamanților este admisibilă, iar Primarul Municipiului Iași are calitate

procesuală pasivă. Având în vedere că Primarul Municipiului Iași nu a formulat

recurs împotriva acestei decizii, dispozițiile acesteia, în ceea ce îl

privește, au intrat în puterea lucrului judecat.

Împotriva deciziei de apel au formulat

cereri de recurs reclamanții, criticând-o pentru următoarele motive:

pronunțat asupra excepției nulității apelului referitor la admiterea de către

tribunal a cererii de introducere în cauză SC C.B. SRL.

La termenul din data de 18 martie 2011,

când au avut loc dezbateri pe fondul cauzei, au invocat faptul că instanța de

control judiciar nu a fost investită decât cu judecarea apelului formulat

împotriva sentinței civile nr. 1016 din 27 mai 2009 și nu și cu apel împotriva

încheierii de ședință din 04 februarie 2009, prin care tribunalul a admis

cererea de introducere în cauză a SC C.B. SRL, cu referire la art. 282 alin. (2)

C. proc. civ. Atât timp cât Curtea de Apel Iași nu a fost învestită cu

judecarea apelului împotriva încheierii de ședință din 04 februarie 2009

pronunțată de Tribunalul Iași, nu poate analiza dacă prima instanța a introdus,

în mod corect sau nu, în cauză pe SC C.B. SRL.

nu conține motivele pe care se sprijină.

a. Curtea de Apel Iași nu a argumentat

înlăturarea dispozițiilor sentinței primei instanțe privind restituirea în

natură a terenului.

Singurul aspect la care s-a raportat

aceasta a fost doar că s-a stabilit cadrul procesual prin decizia civilă nr. 203

din 12 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași, respectiv că pârât în

cauză ar fi doar Primarul Mun. Iași și nu și SC C.B. SRL.

Însă, dată fiind cererea introductivă,

nu s-a observat că reclamanții au solicitat măsuri reparatorii în

eventualitatea imposibilității restituirii în natură a terenului ce a aparținut

autorului lor.

Prin urmare, respingerea cererii de

acordare a acestor măsuri reparatorii pentru terenul de 444 m.p. nu a fost

motivată.

b. Curtea de Apel Iași nu făcut

trimitere la niciuna din apărările pe care le-au formulat. Odată respins apelul

Primarului Mun. Iași, instanța de apel ar fi trebuit să analizeze cauza sub

toate aspectele, astfel că ar fi trebuit să constate că în prezenta speță este

situația unui refuz al unității deținătoare sau al celei investite cu

soluționarea cererii depuse în baza Legii nr. 10/2001.

Dacă întreaga procedură prevăzută de

Legea nr. 10/2001 ar fi fost respectată, mai ales de către Primarul municipiului

Iași, în prezent poate că SC C.B. SRL nu ar fi fost pusă în situația ca, după

cumpărarea unui imobil, să afle că respectivul imobil este revendicat. Oricum

acest intimat-apelant are posibilitatea activării garanției pentru evicțiune

din partea vânzătorului.

Pentru aceste considerentele se

solicită admiterea recursului și casarea ori, după caz, modificarea deciziei

recurate, în sensul respingerii apelului promovat de SC C.B. SRL, iar în

subsidiar, admiterea cererii de acordare de măsuri reparatorii pentru suprafața

de 444 m.p. identificați în expertiza topo-cadastrală, în raport de dispozițiile

Legii nr. 10/2001 cu modificările ulterioare, în eventualitatea în care

instanța de recurs va constata că această suprafață nu mai poate fi restituită

în natură.

Analizând decizia de apel în raport de

criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile formulate de

reclamanți sunt fondate, în considerarea argumentelor ce succed:

sentinței primei instanțe pârâta SC C.B. SRL a formulat critici și privind

nelegalitatea introducerii în cauză, ceea ce vizează practic încheierea

aferentă, chiar dacă nu a menționat în mod expres că se atacă și acest act

procedural.

Procedând în acest fel, pârâta

apelantă a respectat întocmai dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ,

care prevede că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel

decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul

judecății.

Deși aspectul invocat prin prezenta

critică a fost invocat la termenul de judecată a cauzei iar instanța de apel nu

l-a analizat, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 5

C. proc. civ, Înalta Curte constată că vătămarea produsă recurenților poate fi

înlăturată nu numai prin anularea deciziei de apel, ci și prin soluționarea

acestuia prin prezentul recurs - astfel cum prevede art. 105 alin. (2) C. proc.

civ.

considerentele deciziei de apel, instanța a arătat argumentele pentru care a

înlăturat obligațiile stabilite de prima instanță în sarcina SC C.B. SRL, ceea

ce face să nu fie fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ.

În ceea ce privește însă obligațiile

înlăturate din sarcina acestei societăți, ca deținător al unei părți din

imobil, instanța de apel a dispus în sensul că nu se restituie în natură

terenul de 444 m.p., fără a preciza măsurile reparatorii care li se cuvin

reclamanților, al căror drept nu este totuși contestat.

După cum susțin reclamanții recurenți,

atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin pozițiile exprimate prin

cererile formulate ulterior în cauză, inclusiv în ceea ce privește Autoritatea

de Valorificare a Activelor Statului, aceștia și-au exprimat opțiunea de a

primi despăgubiri în echivalent în măsura în care nu este posibilă restituirea

în natură.

Fată de criticile formulate în

cererile de recurs, care fixează limitele de judecată în fața acestei instanțe,

despăgubirile prin echivalent care li se cuvin reclamanților recurenți sunt

cele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii în

echivalent propunându-se de către instituția publică care efectuează sau, după

caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile

în mod corespunzător.

Astfel, cu incidența art. 304 pct. 9 C.

proc. civ, intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului va fi

obligată să emită dispoziție de acordare de măsuri reparatorii în echivalent,

în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul teren, în

suprafață de 444 m.p., situat în Iași, str. Țuțora (Calea Chișinăului). Vor fi

menținute totodată celelalte dispoziții ale deciziei.

Prin cererea de chemare în judecată

s-a optat pentru măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor

bănești, însă acestea nu sunt posibile în aplicarea textului legal reținut a fi

incident, ca de altfel în aplicarea tuturor dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

b. În ceea ce privește pe apelantul

pârât Primarului municipiului Iași, instanța de apel s-a limitat la criticile

formulate de acesta prin cererea de apel, instanța fiind ținută, ca instanță de

control judiciar, de prevederile art. 295 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, în considerarea

argumentelor pentru care s-a apreciat ca fiind fondat motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă

aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să admită recursurile formulate

de reclamanți, dispunând în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

reclamanții H.V.C., A.M. și H.C. împotriva deciziei civile nr. 42 din 01

aprilie 2011 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și

de familie.

Modifică în parte decizia, în sensul

că:

Obligă pe pârâta intimată Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului să emită dispoziție de acordare de

măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005,

pentru imobilul teren, în suprafață de 444 m.p., situat în Iași, str. Țuțora

(Calea Chișinăului).

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

29 iunie 2012.