ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 20/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la 22 februarie 2006, reclamantul B.N.G. a chemat în judecată S.S.P.R.,

solicitând obligarea acestuia să îi recunoască dreptul de a beneficia de

preschimbarea certificatului de revoluționar, în conformitate cu dispozițiile

Legii nr. 341/2004, fără să se aducă atingere calității sale de „Luptător

Remarcat prin Fapte Deosebite", atestată prin certificatul de revoluționar

eliberat în baza Legii nr. 42/1990, precum și de brevetul acordat prin decret

al Președintelui României.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a depus cerere

de

preschimbare a certificatului de revoluționar, precum și „avizul

reactualizat

al unei organizații de revoluționari legal constituită până la 31 decembrie

1992", dar i s-a comunicat că dosarul său nu conține o serie de documente

și, în lipsa acestora, îi va fi atribuită doar calitatea de participant la Revoluția română, prin aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.

A mai

menționat reclamantul că a formulat contestație la S.S.P.R., dar aceasta nu a fost soluționată favorabil.

Întrucât, la

data eliberării certificatului de revoluționar pe care îl posedă au existat și

au fost verificate toate documentele prevăzute de Legea nr. 42/1990 și H.G. nr.

566/1996, este îndeplinită prima cerință a art. 5 alin. (4) din Legea nr. 341/2004

pentru preschimbarea certificatului de revoluționar și nu este culpa sa că acea

documentație, parțial, nu mai există.

Este

îndeplinită și cea de-a doua cerință a legii, respectiv avizul reactualizat al

unei organizații de revoluționari legal constituită până la 31 decembrie 1992.

Pârâtul a

formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile

de conexitate, de inadmisibilitate și de prematuritate, iar pe fondul

cauzei

a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 1445 din 15 iunie 2006 a respins acțiunea ca inadmisibilă.

În legătură cu

obiectul acțiunii, instanța de fond a reținut că obligarea pârâtului de a

recunoaște dreptul reclamantului de a beneficia de preschimbarea certificatului

de revoluționar în conformitate cu Legea nr. 341/2004, fără să se aducă

atingere

calității de Luptător remarcat

prin fapte deosebite, calitate atestată

prin Certificatul de

revoluționar eliberat în baza Legii nr. 42/1990, nu este o anumită condiție în

considerarea unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat, ci chiar

realizarea dreptului, astfel încât prevederile art. 2 lit. o) din Legea nr. 554/2004

nu sunt îndeplinite.

Instanța a

respins excepția de conexitate, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile art.

164 C. proc. civ.

În motivarea soluției, s-a mai reținut că s-a prorogat termenul

prevăzut de art. 9 alin. (1) și (4) din Legea

nr. 341/2004, termen limită pentru pârât de a rezolva cererile și că, potrivit art.

9 alin. (5) din aceeași lege, înainte de formularea cererii în instanță,

reclamantul avea obligația să conteste refuzul la Comisia parlamentară a revoluționarilor din Decembrie 1989, contestația reprezentând

procedura prealabilă obligatorie.

Împotriva

sus-menționatei sentințe a declarat recurs reclamantul, susținând că este

nelegală și netemeinică prin aceea că în mod greșit a fost respinsă ca

inadmisibilă acțiunea pe considerentul că obiectul acțiunii nu îl reprezintă

vătămarea interesului legitim, ci chiar realizarea dreptului.

Recurentul a

arătat că obiectul cererii sale era axat pe

vătămarea

interesului său legitim, fiind aplicabile dispozițiile art. 1

alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 și privea strict actul emis de S.S.P.R., prin care era

somat să-și completeze dosarul de preschimbare cu alte documente și probe, sub

sancțiunea pierderii calității de „Luptător remarcat prin fapte

deosebite", deși documentația prevăzută de H.G. nr. 566/1996 a fost depusă

și a existat la momentul primei recunoașteri a calității.

Recurentul a

mai susținut că, prin admiterea excepției, instanța a încălcat dreptul său la

apărare și principiul contradictorialității și că, în cel mai rău caz, trebuia

să se unească excepția cu fondul, în conformitate cu prevederile art. 137 alin.

(2) C. proc. civ.

Recursul este

nefondat.

Potrivit art. l

din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept

al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act

administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, se poate

adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim pate fi atât privat cât și

public.

Din

sus-menționatele dispoziții legale, rezultă cu claritate că

instanța de contencios administrativ poate fi

sesizată numai dacă vătămarea dreptului sau interesului legitim s-a produs prin

emiterea, de către o autoritate publică, a

unui act administrativ sau

prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

Recurentul-reclamant susține că a fost vătămat într-un interes

legitim prin actul emis de pârât, prin care

acesta i-a pus în vedere să-și completeze dosarul de preschimbare cu „alte

documente probatorii" și „alte probe inclusiv documente utile".

Ori, adresa prin care, în

conformitate cu dispozițiile art. 12

alin.

(3) din H.G. nr. 1412/2004, pârâtul l-a înștiințat pe reclamant că

este

necesar să-și completeze dosarul pentru a fi îndeplinite toate condițiile Legii

nr. 341/2004 nu constituie un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din

Legea nr. 554/2004, căci nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Chiar dacă în

cuprinsul adresei pârâtul arată că în situația în

care dosarul nu va fi completat cu toate documentele va fi nevoit la

finalizarea

activității de preschimbare să propună calitatea de „Participant la Revoluția

română", aceasta nu înseamnă că adresa, prin ea însăși, produce efectele

juridice mai sus menționate.

Având în

vedere cele ce au fost expuse, se constată ca neîntemeiată critica prin care se

susține că este nelegală și netemeinică soluția de respingere ca inadmisibilă a

acțiunii.

Nu

este întemeiată nici critica prin care recurentul susține că, admițând excepția

de inadmisibilitate a acțiunii, instanța de fond a

încălcat dreptul său la apărare și principiul

contradictorialității și că, eventual, excepția trebuia unită cu fondul.

Recurentul s-a

limitat la enunțarea acestei critici, fără a-și argumenta în vreun mod

susținerile.

Nu se poate

reține încălcarea principiului contradictorialității în condițiile în care

reclamantul care deși a lipsit la dezbateri, a fost legal citat pentru termenul

respectiv, dându-i-se astfel

posibilitatea

exercitării dreptului de a-și prezenta toate apărările pe

care le

considera necesare.

Întrucât

excepția de inadmisibilitate a acțiunii tinde la

respingerea acesteia Iară a se

cerceta cauza în fond, era de datoria

instanței să se pronunțe mai întâi asupra

excepției, așa cum se

prevede prin dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

și cum legal s-a

procedat în prezenta cauză.

Față de cele ce preced, recursul este nefondat și urmează a fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul B.N.G., împotriva

sentinței civile nr. 1445 din 15 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2007