ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 22/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 martie 2006 reclamantul N.

N. a chemat în judecată S.S.

P.R., solicitând obligarea acestuia să îi

recunoască dreptul de a beneficia de

preschimbarea certificatului

de

revoluționar, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 341/2004, fără să se

aducă atingere calității sale de „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite",

atestată prin certificatul de revoluționar eliberat

în baza Legii nr. 42/1990, precum și de brevetul

acordat prin decret

al Președintelui României.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că a depus cerere

de preschimbare a

certificatului de revoluționar, precum și „avizul

reactualizat al unei organizații

de revoluționari legal constituită

până la 31 decembrie 1992", dar i s-a

comunicat că dosarul său nu

conține o serie de documente și, în lipsa acestora, îi

va fi atribuită doar calitatea de participant la Revoluția română, prin aplicarea

dispozițiilor

art. l alin. (2) din Legea nr. 341/2004.

A

mai menționat reclamantul că a formulat contestație la

S.S

.P.R., dar

aceasta nu a fost soluționată favorabil.

Întrucât, la data eliberării certificatului de revoluționar pe

care îl posedă au

existat și au fost verificate toate documentele

prevăzute de Legea nr. 42/1990 și H.G. nr. 566/1996,

este

îndeplinită prima cerință a art. 5

alin. (4) din Legea nr. 341/2004,

pentru

preschimbarea certificatului de revoluționar și nu este culpa

sa că acea

documentație, parțial, nu mai există.

Este îndeplinită și cea de-a doua cerință a legii, respectiv

avizul reactualizat al

unei organizații de revoluționari legal

constituită până la 31 decembrie 1992.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile

de conexitate, de

inadmisibilitate și de prematuritate, iar pe fondul

cauzei a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal,

prin sentința civilă nr. 1633 din 29 iunie

2006 a

respins acțiunea ca inadmisibilă.

În legătură cu obiectul acțiunii, instanța de fond a reținut că

obligarea pârâtului de

a recunoaște dreptul reclamantului de a

beneficia de preschimbarea certificatului de

revoluționar în

conformitate cu Legea nr. 341/2004, fără să se aducă atingere

calității de Luptător

remarcat prin fapte deosebite, calitate atestată prin Certificatul de

revoluționar eliberat în baza Legii nr. 42/1990,

nu este o anumită condiție în

considerarea unui drept subiectiv

viitor și previzibil, prefigurat, ci chiar realizarea

dreptului, astfel

încât

prevederile art. 2 lit. o) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Instanța a respins excepția de

conexitate, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 164 C. proc. civ.

În motivarea soluției, s-a mai reținut că s-a prorogat termenul

prevăzut de art. 9 alin. (1) și (4) din Legea

nr. 341/2004, termen limită pentru pârât de a rezolva cererile și că, potrivit

art. 9 alin. (5) din aceeași lege, înainte de formularea cererii în instanță,

reclamantul avea obligația să conteste refuzul la Comisia parlamentară a revoluționarilor din Decembrie 1989, contestația reprezentând

procedura prealabilă obligatorie.

Împotriva

sus-menționatei sentințe a declarat recurs reclamantul, susținând că este

nelegală și netemeinică prin aceea că în mod greșit a fost respinsă ca

inadmisibilă acțiunea pe considerentul că obiectul acțiunii nu îl reprezintă

vătămarea interesului legitim, ci chiar realizarea dreptului.

Recurentul a

arătat că obiectul cererii sale era axat pe

vătămarea

interesului său legitim, fiind aplicabile dispozițiile art. 1

alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 și privea strict actul emis de S.S.P.R., prin care era

somat să-și completeze dosarul de preschimbare cu alte documente și probe, sub

sancțiunea pierderii calității de „Luptător remarcat prin fapte

deosebite", deși documentația prevăzută de H.G. nr. 566/1996 a fost depusă

și a existat la momentul primei recunoașteri a calității.

Recurentul a

mai susținut că, prin admiterea excepției, instanța a încălcat dreptul său la

apărare și principiul contradictorialității și că, în cel mai rău caz, trebuia

să se unească excepția cu fondul, în conformitate cu prevederile art. 137 alin.

(2) C. proc. civ.

Recursul este

nefondat.

Potrivit art.

l din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică,

printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei

cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru

anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și

repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim pate fi atât privat

cât și public.

Din

sus-menționatele dispoziții legale, rezultă cu claritate că

instanța de contencios administrativ poate fi

sesizată numai dacă vătămarea dreptului sau interesului legitim s-a produs prin

emiterea, de către o autoritate publică, a

unui act administrativ sau

prin nesoluționarea în termenul legal a unei

cereri.

Recurentul-reclamant susține că a fost vătămat într-un interes

legitim prin actul emis de pârât, prin care

acesta i-a pus în vedere să-și completeze dosarul de preschimbare cu „alte

documente probatorii" și „alte probe inclusiv documente utile".

Ori, adresa prin care, în

conformitate cu dispozițiile art. 12

alin.

(3) din H.G. nr. 1412/2004, pârâtul l-a înștiințat pe reclamant că

este

necesar să-și completeze dosarul pentru a fi îndeplinite toate condițiile Legii

nr. 341/2004 nu constituie un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din

Legea nr. 554/2004, căci nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Chiar dacă în

cuprinsul adresei pârâtul arată că în situația în

care dosarul nu va fi completat cu toate documentele va fi nevoit la

finalizarea

activității de preschimbare să propună calitatea de

„Participant la Revoluția română", aceasta nu înseamnă că adresa,

prin

ea însăși, produce efectele juridice mai sus menționate.

Având în vedere cele

ce au fost expuse, se constată ca neîntemeiată critica prin care se susține că

este nelegală și netemeinică soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii.

Nu

este întemeiată nici critica prin care recurentul susține că,

admițând excepția de inadmisibilitate a

acțiunii, instanța de fond a încălcat dreptul său la apărare și principiul

contradictorialității și că, eventual, excepția trebuia unită cu fondul.

Recurentul

s-a limitat la enunțarea acestei critici, fără a-și argumenta în vreun mod

susținerile.

Nu se poate reține

încălcarea principiului contradictorialității în condițiile în care

reclamantul, care deși a lipsit la dezbateri, a fost legal citat pentru termenul

respectiv, dându-i-se astfel

posibilitatea

exercitării dreptului de a-și prezenta toate apărările pe

care le

considera necesare.

Întrucât excepția de

inadmisibilitate a acțiunii tinde la respingerea acesteia fără a se cerceta

cauza în fond, era de datoria instanței să se pronunțe mai întâi asupra

excepției, așa cum se prevede prin dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. și cum legal s-a procedat în prezenta cauză.

Față de cele

ce preced, recursul este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul N.N.,

împotriva sentinței civile nr. 1633 din 29 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 ianuarie 2007.