ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 612/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Urmare controlului efectuat la SC Î.R.L.U.C.F.R.I.R.L.U. S.A., de către D.C.F.U.B. privind situația, evoluția și modul de

administrare a patrimoniului, pentru înlăturarea abaterilor financiar - contabile,

consemnate în procesul - verbal de constatare din 26 aprilie 2007, prin Decizia

nr. 22 din 10 mai 2007 emisă de directorul D.C.F.U.B. s-au stabilit următoarele

măsuri:

privire la evaluarea și înregistrarea în contabilitate a tuturor terenurilor

necesare realizării obiectivului de activitate al societății (inclusiv la

secțiile teritoriale) conform prevederilor H.G. nr. 864/2001, Criteriilor M.F.

- M.L.P.A.T. cu modificările și completările ulterioare, precum și a celorlalte

acte normative care reglementează reevaluarea terenurilor societăților

comerciale cu capital de stat;

ntreprinderea demersurilor necesare pentru obținerea

titlurilor de proprietate asupra terenurilor, precum și îndeplinirea

formalităților legale în vederea majorării capitalului social cu valoarea

acestora;

legale în vigoare a contravalorii lucrărilor de modernizare a clădirilor

administrative (inclusiv contravaloarea proiectului de execuție), stabilirea

reală a cotelor de amortizare lunară la aceste clădiri și corectarea

înregistrărilor de amortizare lunară la aceste clădiri și corectarea

înregistrărilor în evidența contabilă. Totodată, se vor lua măsuri pentru

declararea la organele administrației publice locale a valorii reale a

clădirilor, precum și plata diferențelor de impozit datorate pentru perioada

august - decembrie 2006.

Împotriva deciziei a formulat întâmpinare SC Î.R.L.U.C.F.R.I.R.L.U. SA

București, invocând excepțiile de necompetență materială și necompetență teritorială

a organului de control, iar în subsidiar, anularea măsurilor dispuse ca

nelegale și netemeinice.

În ce privește competența C.C.,

societatea a susținut că nu face parte din societățile care sunt supuse

controlului în conformitate cu prevederile art. 18 și art. 19 din Legea nr. 92/1994,

republicată și că nu se justifică extinderea controlului asupra Secției

I.R.L.U. Pașcani care se află în raza de activitate

a D.J.C.F.U.I.

În legătură cu măsurile

dispuse la pct. 1 și 2, critica esențială se referă la faptul ca organul de

control nu a prezentat acte justificative în sprijinul constatării și că nu

s-au respectat prevederile art. 2, alin. (6) din H.G. nr. 864/2001,

ignorându-se explicațiile și observațiile formulate în acest sens.

Prin decizia nr. 107 din 4 iulie 2007, C.C. a respins întâmpinarea formulată de SC Î.R.L.U.C.F.R.I.R.L.U. SA București împotriva Deciziei nr. 22

din 10 mai 2007 emisă de directorul D.C.F.U.B.

Pentru a fi pronunțată această soluție, s-a reținut că măsurile dispuse

prin decizia atacată sunt în concordanță cu prevederile art. 94 lit. c) și art.

95 din Legea nr. 94/1992.

Împotriva Deciziei nr. 107 din 4 iulie 2007 a C.C. a declarat recurs SC Î.R.L.U.C.F.R.I.R.L.U. SA București, solicitând desființarea acesteia,

reținerea cauzei pentru continuarea judecății, admiterea excepției de

necompetență materială a organului de control și a excepției de necompetență

teritorială, iar, pe fondul procesului admiterea întâmpinării împotriva

măsurilor dispuse la pct. 1, 2 și 3 din Decizia nr. 22 din 10 mai 2007.

La termenul din 19 februarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivul

de nelegalitate de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., apreciind că hotărârea atacată s-a dat cu încălcarea competenței altei Instanțe,

motiv incident în speță pentru considerentele în continuare arătate.

Decizia atacată a fost pronunțată de C.C., în compunerea prevăzută de art.

56 din Legea n. 94/1992, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, asupra unei întâmpinări formulate împotriva Deciziei nr. 22 din 10

mai 2007 emisă de D.D.C.F.U.B.

Această întâmpinare reprezintă o contestație formulată împotriva unui

act administrativ emis de o autoritate administrativă de nivel local, iar

competența de soluționare a acesteia revine secției de contencios administrativ

a Tribunalului București, raportat la dispozițiile art. 140 alin. (1) teza a

II-a din Constituția României, revizuită, art. 1 din O.U.G. nr. 117/2003 și art.

10 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, Constituția revizuită, prin textul indicat, a stabilit că

litigiile rezultate din activitatea C.C. se soluționează, în condițiile legii

organice, de instanțele specializate.

Activitatea jurisdicțională a C.C. a fost preluată de instanțele

judecătorești în condițiile O.U.G. nr. 117/2003, act normativ care prin art. 1 a atribuit competența de soluționare a litigiilor de această natură Instanțelor judecătorești

ordinare, până la constituirea celor specializate.

Or, aceste prevederi constituționale și legale se referă inclusiv la

activitatea jurisdicțională a completului prevăzut de art. 56 din Legea nr. 94/1992,

republicată, așa cum rezultă din prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) al O.U.G.

nr. 117/2003, introdus prin Legea nr. 49/2004 de aprobare a acestei ordonanțe.

În concluzie, decizia adoptată de C.C. în condițiile art. 56 din Legea nr.

94/1992, republicată, cu modificările ulterioare, este nelegală, această

autoritate administrativă autonomă depășindu-și competența legală, prin

arogarea unor competențe jurisdicționale pe care nu le are.

În consecință, reținând incidența în speță a motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin.

(1) și alin. (3) și art. 313 C. proc. civ., coroborat cu art. 2 lit. d) C.

proc. civ., art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 1 din O.U.G. nr. 17/2003, va

admite recursul și va casa decizia atacată, dispunând trimiterea cauzei spre

soluționare Instanței competente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

SC Î.R.L.U.C.F.R.I.R.L.U. SA București împotriva Deciziei nr. 107 din 4 iulie 2007 a C.C.R.

Casează decizia atacată și

trimite cauza spre competentă soluționare în fond la Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2008.