ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1096/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, prin sentința comercială nr. 7367 din 30 mai 2007 a respins

excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată și a respins

cererea formulată de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA împotriva pârâtei SC C.C.F.R.

SA, ambele cu sediul social în București, ca neîntemeiată.

Instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale

active este neîntemeiată, întrucât motivele învederate de pârâtă vizează

apărări de fond cu privire la temeinicia cererii reclamantei de a obține

obligarea pârâtei la majorarea capitalului.

Prin H.G. nr. 887 din 13 septembrie

2001 s-a decis înființarea unor filiale ale reclamantei C.N.C.F. C.F.R. SA

printre care și pârâta, reclamanta având calitatea de acționar unic al pârâtei.

Potrivit art. 2 alin. (5) din H.G.

nr. 887/ 2001 efectuarea aporturilor de către C.F.R. trebuia făcută pe bază de

protocol, care trebuia încheiat în termen de 90 de zile de la data intrării în

vigoare a acestei hotărâri, iar dacă valoarea capitalului social stabilită prin

protocolul de predare-primire va fi diferită de cea prevăzută în anexa nr. 1,

s-a menționat că se va solicita Registrului Comerțului rectificarea cuvenită,

potrivit legii, în termen de 30 de zile de la semnarea protocolului, pe baza

aprobării adunării generale a acționarilor.

Rezultă că majorarea capitalului

social se efectuează potrivit dispozițiilor de drept comun, conținute în Legea

nr. 31/1990, neexistând dispoziții speciale sau derogatorii în actul normativ

anterior menționat.

Majorarea capitalului social trebuia

să fie realizată de însăși reclamantă în calitatea de acționar unic în

termenele prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 887/ 2001.

Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, prin decizia comercială nr. 185 din 23 aprilie 2008 a admis apelul

declarat de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA București împotriva sentinței

comerciale nr. 7367 din 30 mai 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a

comercială, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că admite acțiunea

precizată și obligă pârâta să-și majoreze capitalul social cu suma de

3.285.024,06 RON și la plata a 500 RON pe zi, cu titlu de daune cominatorii,

către reclamantă, cu începere de la data rămânerii irevocabile a prezentei

decizii.

În fundamentarea acestei soluții,

instanța de apel a apreciat că pârâta a luat ființă în baza H.G. nr. 706/ 2002,

iar la constituire, reclamanta i-a vărsat, un capital social inițial în sumă de

125 milioane lei, iar ulterior, în cursul anului 2003, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (5) din H.G. nr. 706/2002 i s-au predat, pe bază de protocol,

active, constând în obiecte de inventar, echipamente și materii prime, în

valoare de 32.850.240.610 lei.

Datorită birocrației excesive a reclamantei, care nu a întocmit

documentația necesară și nu a aprobat majorarea capitalului pârâtei, în timp

util, această operațiune nu s-a finalizat, până la data privatizării intimatei.

Deși pârâta, după privatizare, avea

obligația legală a întocmirii documentației necesare în vederea majorării

capitalului social inițial, cu suma de 32.850.240.061 lei, reprezentând

contravaloarea activelor primite, nu a procedat la efectuarea acestor

formalități.

În aceste condiții, pârâta

folosește, practic, în mod ilegal, din anul 2003, bunurile expuse anterior,

primite pe bază de protocol de la reclamantă, ca aport în natură la capitalul

social, la care era obligată legal pentru majorarea capitalului social inițial,

cu această sumă.

Împotriva deciziei comerciale nr. 185 din

23 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

a promovat recurs pârâta SC C.C.F.R. SRL București, care a criticat această

hotărâre judecătorească pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând în

temeiul art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. admiterea recursului și desființarea în

tot a deciziei atacate cu consecința menținerii sentinței primei instanțe.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a

evocat împrejurarea că au fost ignorate atât situația de fapt, înscrisurile

depuse cât și actele normative care reglementează aceste aspecte, prin aceea că

sarcina majorării capitalului social revenea reclamantei, așa cum este

menționat în Legea nr. 31/1990.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse prin cererea de

recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite recursul declarat

de pârâta SC C.C.F.R. SRL pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că prin H.G. nr. 706

din 3 iulie 2002 a fost înființată, ca filială a C.N.C.F. C.F.R. SA, așa cum se

specifică în Anexa 1 și SC C. C.F.R. SA. Tot prin acest act normativ a fost

stabilit și capitalul social inițial, în valoare de 12.500 RON.

De asemenea, la art. 2 pct. 5 s-a mai

precizat că efectuarea aporturilor de către C.F.R. se va face pe bază de

protocoale care se vor încheia în termen de 90 de zile de la data intrării în

vigoare a prezentei hotărâri.

Potrivit documentației depuse la dosar,

pârâta SC C.C.F.R. SA, în cursul anului 2003 s-a privatizat, în contextul

cadrului legal existent la acel moment.

Chiar instanța de apel, în argumentele

deciziei sale, a reținut că până la data privatizării societății pârâte, în

anul 2003, societatea reclamantă avea obligația, potrivit dispozițiilor legale

în materie, să inițieze și să întocmească formalitățile pentru majorarea capitalului

inițial cu valoarea activelor predate, prin protocoalele încheiate în acest

sens.

Din această perspectivă, apare cât se

poate de evident, că reclamanta SC C.N.C.F. C.F.R. SA nu a procedat la

majorarea capitalului social cu valoarea bunurilor aportate, nici în termenul

prevăzut de H.G. nr. 887/2001 și nici până la momentul privatizării societății

pârâte, în condițiile în care în acel interval de timp era acționar unic al

pârâtei, iar majorarea capitalului social era guvernată de reglementările

cuprinse în Legea nr. 31/1990.

Pentru aceste rațiuni, urmează a

admite ca recursul declarat de pârâta SC C.C.F.R. SRL București împotriva

deciziei comerciale nr. 185 din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția

a V-a comercială, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5

C. proc. civ. o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta C.N.C.F.

C.F.R. SA București împotriva sentinței comerciale nr. 7367 din 30 mai 2007

pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC C.C.F.R. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 185 din 23 aprilie

2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică și

respinge apelul declarat de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA București împotriva

sentinței comerciale nr. 7367 din 30 mai 2007 a Tribunalului București, secția

a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 aprilie 2009.