ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1096/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 7367 din 30 mai 2007 a respins excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată și a respins cererea formulată de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA împotriva pârâtei SC C.C.F.R. SA, ambele cu sediul social în București, ca neîntemeiată. Instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale active este neîntemeiată, întrucât motivele învederate de pârâtă vizează apărări de fond cu privire la temeinicia cererii reclamantei de a obține obligarea pârâtei la majorarea capitalului. Prin H.G. nr. 887 din 13 septembrie 2001 s-a decis înființarea unor filiale ale reclamantei C.N.C.F.

C.F.R. SA printre care și pârâta, reclamanta având calitatea de acționar unic al pârâtei. Potrivit art. 2 alin. (5) din H.G. nr. 887/ 2001 efectuarea aporturilor de către C.F.R. trebuia făcută pe bază de protocol, care trebuia încheiat în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri, iar dacă valoarea capitalului social stabilită prin protocolul de predare-primire va fi diferită de cea prevăzută în anexa nr. 1, s-a menționat că se va solicita Registrului Comerțului rectificarea cuvenită, potrivit legii, în termen de 30 de zile de la semnarea protocolului, pe baza aprobării adunării generale a acționarilor. Rezultă că majorarea capitalului social se efectuează potrivit dispozițiilor de drept comun, conținute în Legea nr. 31/1990, neexistând dispoziții speciale sau derogatorii în actul normativ anterior menționat.

Majorarea capitalului social trebuia să fie realizată de însăși reclamantă în calitatea de acționar unic în termenele prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 887/ 2001. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 185 din 23 aprilie 2008 a admis apelul declarat de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA București împotriva sentinței comerciale nr. 7367 din 30 mai 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că admite acțiunea precizată și obligă pârâta să-și majoreze capitalul social cu suma de 3.285.024,06 RON și la plata a 500 RON pe zi, cu titlu de daune cominatorii, către reclamantă, cu începere de la data rămânerii irevocabile a prezentei decizii.

În fundamentarea acestei soluții, instanța de apel a apreciat că pârâta a luat ființă în baza H.G. nr. 706/ 2002, iar la constituire, reclamanta i-a vărsat, un capital social inițial în sumă de 125 milioane lei, iar ulterior, în cursul anului 2003, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (5) din H.G. nr. 706/2002 i s-au predat, pe bază de protocol, active, constând în obiecte de inventar, echipamente și materii prime, în valoare de 32.850.240.610 lei. Datorită birocrației excesive a reclamantei, care nu a întocmit documentația necesară și nu a aprobat majorarea capitalului pârâtei, în timp util, această operațiune nu s-a finalizat, până la data privatizării intimatei. Deși pârâta, după privatizare, avea obligația legală a întocmirii documentației necesare în vederea majorării capitalului social inițial, cu suma de 32.850.240.061 lei, reprezentând contravaloarea activelor primite, nu a procedat la efectuarea acestor formalități.

În aceste condiții, pârâta folosește, practic, în mod ilegal, din anul 2003, bunurile expuse anterior, primite pe bază de protocol de la reclamantă, ca aport în natură la capitalul social, la care era obligată legal pentru majorarea capitalului social inițial, cu această sumă. Împotriva deciziei comerciale nr. 185 din 23 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs pârâta SC C.C.F.R. SRL București, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. admiterea recursului și desființarea în tot a deciziei atacate cu consecința menținerii sentinței primei instanțe.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că au fost ignorate atât situația de fapt, înscrisurile depuse cât și actele normative care reglementează aceste aspecte, prin aceea că sarcina majorării capitalului social revenea reclamantei, așa cum este menționat în Legea nr. 31/1990. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite recursul declarat de pârâta SC C.C.F.R. SRL pentru următoarele considerente. Este de necontestat că prin H.G. nr. 706 din 3 iulie 2002 a fost înființată, ca filială a C.N.C.F. C.F.R. SA, așa cum se specifică în Anexa 1 și SC C. C.F.R.

SA. Tot prin acest act normativ a fost stabilit și capitalul social inițial, în valoare de 12.500 RON. De asemenea, la art. 2 pct. 5 s-a mai precizat că efectuarea aporturilor de către C.F.R. se va face pe bază de protocoale care se vor încheia în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri. Potrivit documentației depuse la dosar, pârâta SC C.C.F.R. SA, în cursul anului 2003 s-a privatizat, în contextul cadrului legal existent la acel moment. Chiar instanța de apel, în argumentele deciziei sale, a reținut că până la data privatizării societății pârâte, în anul 2003, societatea reclamantă avea obligația, potrivit dispozițiilor legale în materie, să inițieze și să întocmească formalitățile pentru majorarea capitalului inițial cu valoarea activelor predate, prin protocoalele încheiate în acest sens.

Din această perspectivă, apare cât se poate de evident, că reclamanta SC C.N.C.F. C.F.R. SA nu a procedat la majorarea capitalului social cu valoarea bunurilor aportate, nici în termenul prevăzut de H.G. nr. 887/2001 și nici până la momentul privatizării societății pârâte, în condițiile în care în acel interval de timp era acționar unic al pârâtei, iar majorarea capitalului social era guvernată de reglementările cuprinse în Legea nr. 31/1990. Pentru aceste rațiuni, urmează a admite ca recursul declarat de pârâta SC C.C.F.R. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 185 din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc.

civ. o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA București împotriva sentinței comerciale nr. 7367 din 30 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C.C.F.R. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 185 din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică și respinge apelul declarat de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA București împotriva sentinței comerciale nr. 7367 din 30 mai 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2009.