ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3752/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 16 decembrie 2009, pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta SC M. SA a solicitat instanței obligarea pârâtei la majorarea capitalului social prin emiterea de noi acțiuni în favoarea A.V.A.S., în schimbul aportului la capitalul social al SC M. SA constând în suprafața de teren pentru care s-a eliberat de către Consiliul General al Municipiului București certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 02 decembrie 2002, iar în cazul neîndeplinirii de către pârâtă a obligației stabilite în sarcina sa de instanță, autorizarea reclamantei de a solicita în termen de 30 de zile înregistrarea majorării capitalului social la Oficiul Registrului Comerțului.

Prin sentința comercială nr. 2251 din 10 februarie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost admisă excepția lipsei de interes și a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta SC M. SA, ca lipsită de interes. Prin decizia comercială nr. 348 din 5 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, au fost admise apelurile formulate de ambele părți împotriva sentinței comerciale nr. 2251 din 10 februarie 2009 a Tribunalului București, care a fost desființată și cauza a fost trimisă spre soluționare aceleiași instanțe. Prin decizia nr. 1293 din 20 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a fost respins recursul declarat de pârâta SC M. SA împotriva deciziei comerciale nr. 348 din 5 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

În fond după desființare, prin sentința comercială nr. 10812 din 16 noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pronunțată în Dosarul nr. 49119/3/2008 a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu. Au fost respinse excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și lipsei calității procesuale active, invocate de pârâtă, ca neîntemeiate. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S., în contradictoriu cu pârâta SC M. SA, ca inadmisibilă. A fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 4.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut, în esență, că, A.V.A.S. este acționar al societății comerciale SC M. SA, astfel cum rezultă din extrasul registrului comerțului eliberat la data de 19 martie 2001 coroborat cu susținerile părților.

Prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 02 decembrie 2002 eliberat de Consiliul General al Municipiului București, terenul situat în mun. București, sector 6, în suprafață de 3.180 m.p., astfel cum este identificat în anexa nr. 2 și în planurile topografice ce constituie anexele nr. 4 și 5 din documentația de stabilire și evaluare a terenurilor înregistrate în 20 aprilie 1995 la Oficiul de cadastru și organizare a teritoriului al Municipiului București, a intrat în patrimoniul pârâtei SC M. SA. S-a constatat că prin hotărârea nr. 8 din 22 februarie 2003, autentificată sub nr. 573 din 24.02.2003 de notarul public M.G.O. din București, adunarea generală extraordinară a acționarilor SC M. SA a aprobat majorarea capitalului social cu suma de 11.872,5 RON, pentru care au fost emise 4.749 acțiuni.

Operațiunea de majorare a capitalului social a fost înregistrată în registrul comerțului în baza încheierii judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București nr. 3195 din 11 martie 2003, valoarea suprafeței de teren inclusă în capitalul social fiind stabilită prin documentele intitulate „Notă referitoare la reevaluarea terenurilor aflate în proprietatea SC M. SA” și „Raportul privind reevaluarea terenurilor potrivit H.G. nr. 500/1994”. Prin adresele nr. 212 din 16 martie 2003 și nr. 296 din 25 martie 2003, au fost comunicate A.V.A.S. atât valoarea terenului, cât și înregistrarea mențiunii privind majorarea capitalului social cu valoarea terenului aport în natură al statului.

S-a constatat că A.V.A.S. nu a contestat modalitatea de reevaluare și procedura de majorare a capitalului social, așa cum s-a dispus prin hotărârea A.G.E.A. nr. 8 din 22 februarie 2003, arătându-se că acest aspect a fost reținut cu putere de lucru judecat în cuprinsul deciziei pronunțate în apel. Deși avea posibilitatea să atace încheierea nr. 3195 din 11 martie 2003 dată de judecătorul delegat la O.R.C., potrivit art. 60 din Legea nr. 31/1990, nu a procedat în acest sens și, totodată, nu a atacat hotărârea nr. 8 din 22 februarie 2003, în condițiile art. 132 din același act normativ, instanța apreciază că acțiunea prin care se solicită obligarea pârâtei la majorarea capitalului social și, implicit, la modificarea actului constitutiv, este inadmisibilă, operațiunile menționate neputând avea loc decât în situațiile și condițiile prevăzute de lege.

În consecință, reținându-se că prin cererea cu soluționarea căreia a fost învestită, se tinde la obținerea unei alte participări la capitalul social, fără a se fi cerut în prealabil modificarea sau desființarea actelor juridice prin care s-a hotărât deja, potrivit procedurilor legale în materie, structura capitalului social, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii promovate de reclamanta A.V.A.S., invocată din oficiu. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A.V.A.S., care a fost respins, ca nefondat, prin decizia comercială nr. 165/2011 din 12 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. În concordanță cu cele reținute de prima instanță, curtea a apreciat că acțiunea A.V.A.S.

este inadmisibilă, întrucât prin aceasta de tinde la obținerea unei alte participări la capitalul social fără să se fi cerut în prealabil modificarea sau desființarea actelor juridice prin care s-a hotărât structura capitalului social. În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamanta A.V.A.S. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 7 și 9 C. proc. civ. Reiterând criticile din apel, reclamanta consideră ca fiind neîntemeiată admiterea excepției inadmisibilității invocată din oficiu, de instanță, pe motivul că neatacarea de către A.V.A.S. a hotărârii A.G.E.A. de majorare a capitalului social cu valoarea terenului, Curtea de Apel București statuând cu autoritate de lucru judecat că aceste argumente reprezintă o analiză a însuși dreptului dedus judecății, aspect, care, în opinia recurentei exced controlului de admisibilitate a unei excepții procedurale.

Raționamentul pe care se sprijină admiterea excepției este greșit, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligația de a face - obligarea pârâtei la majorarea capitalului social al societății numai cu diferența dintre suma cu care a fost majorat capitalul social și valoarea reală cu care ar fi trebuit să-l majoreze dacă ar fi respectat dispozițiile legale în vigoare la acea dată. Este adevărat că în A.G.E.A. din 22 februarie 2003 s-a hotărât majorarea capitalului social urmare a obținerii de către SC M. SA a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, însă A.V.A.S. nu a contestat niciun moment această hotărâre și a apreciat incorectă suma cu care a fost majorat capitalul social din cauza nerespectării de către societate în special a dispozițiilor art. 143 din H.G.

nr. 577/2002. Conform legislației în vigoare, pârâta avea obligația să efectueze majorarea capitalului social, considerată aport în natură al statului în schimbul căruia trebuiau emise acțiuni suplimentare ce reveneau de drept instituției publice implicate în privatizare, în speță A.V.A.S., majorare ce a fost efectuată necorespunzător de aceasta. SC M. SA București a majorat necorespunzator capitalul social al societății, fără să respecte prevederile art. 143 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 și a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării. Valoarea cu care a majorat capitalul social al SC M. SA nu reprezintă valoare preluată din anexa certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare.

Intimata-pârâtă SC M. SA a formulat concluzii scrise prin care a solicitat în esență, respingerea recursului, declarat de reclamanata A.V.A.S., ca nefondat. Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele controlului de legalitate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează: Prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează trei ipoteze și anume: hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, conform cerințelor art. 261 alin. (5) C. proc. civ.; motivele hotărârii sunt contradictorii; hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii. În speță, instanța de apel, în concordanță cu cele reținute de tribunal, a constatat că acțiunea A.V.A.S.

este inadmisibilă, dar a motivat că prin solicitarea sa reclamanta tinde la obținerea unei alte participări la capitalul social fără a fi cerut în prealabil modificarea sau desființarea actelor juridice prin care s-a hotărât structura capitalului social. Instanța de control judiciar a antamat astfel aspecte ce vizează chestiuni de fond privind temeinicia cererii de chemare în judecată ceea ce excede cadrului procesual în limitele căruia trebuia examinată excepția inadmisibilității. Este de menționat că, prin natura lor, excepțiilor procesuale nu pun în discuție fondul pretenției deduse judecății, or instanța de apel în motivarea hotărârii recurate a supus analizei însuși dreptul pretins. Procedând în acest mod, instanța a pronunțat o soluție vădit nelegală ce atrage incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., într-o manieră care face inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs invocate de recurentă. Prin urmare, în raport de cele anterior evocate, Înalta Curte reține că existența contrarietății între considerente, echivalează cu o nepronunțare asupra fondului, astfel încât, în baza art. 312 alin. (1), (3) și (5) C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. împotriva deciziei comerciale nr. 165/2011 din 12 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2011.