ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3752/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3752/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată
următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la data de 16 decembrie 2009, pe rolul Tribunalului București,
secția a VI-a comercială, reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta SC M.
SA a solicitat instanței obligarea pârâtei la majorarea capitalului social prin
emiterea de noi acțiuni în favoarea A.V.A.S., în schimbul aportului la capitalul
social al SC M. SA constând în suprafața de teren pentru care s-a eliberat de către
Consiliul General al Municipiului București certificatul de atestare a dreptului
de proprietate asupra terenurilor din 02 decembrie 2002, iar în cazul neîndeplinirii
de către pârâtă a obligației stabilite în sarcina sa de instanță, autorizarea reclamantei
de a solicita în termen de 30 de zile înregistrarea majorării capitalului social
la Oficiul Registrului Comerțului.
Prin sentința comercială nr. 2251 din 10
februarie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost admisă
excepția lipsei de interes și a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată
de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta SC M. SA, ca lipsită de interes.
Prin decizia comercială nr. 348 din 5 octombrie
2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, au fost admise apelurile
formulate de ambele părți împotriva sentinței comerciale nr. 2251 din 10 februarie
2009 a Tribunalului București, care a fost desființată și cauza a fost trimisă spre
soluționare aceleiași instanțe.
Prin decizia nr. 1293 din 20 aprilie 2010
a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a fost respins recursul
declarat de pârâta SC M. SA împotriva deciziei comerciale nr. 348 din 5 octombrie
2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.
În fond după desființare, prin sentința
comercială nr. 10812 din 16 noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a
comercială, pronunțată în Dosarul nr. 49119/3/2008 a fost admisă excepția inadmisibilității
acțiunii, invocată din oficiu. Au fost respinse excepțiile prescripției dreptului
material la acțiune și lipsei calității procesuale active, invocate de pârâtă, ca
neîntemeiate. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S., în contradictoriu
cu pârâta SC M. SA, ca inadmisibilă. A fost obligată reclamanta la plata către pârâtă
a sumei de 4.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii, instanța de fond
a reținut, în esență, că, A.V.A.S. este acționar al societății comerciale SC M.
SA, astfel cum rezultă din extrasul registrului comerțului eliberat la data de 19
martie 2001 coroborat cu susținerile părților.
Prin certificatul de atestare a dreptului
de proprietate asupra terenurilor din 02 decembrie 2002 eliberat de Consiliul
General al Municipiului București, terenul situat în mun. București, sector 6, în
suprafață de 3.180 m.p., astfel cum este identificat în anexa nr. 2 și în planurile
topografice ce constituie anexele nr. 4 și 5 din documentația de stabilire și evaluare
a terenurilor înregistrate în 20 aprilie 1995 la Oficiul de cadastru și organizare
a teritoriului al Municipiului București, a intrat în patrimoniul pârâtei SC M.
SA.
S-a constatat că prin hotărârea nr. 8
din 22 februarie 2003, autentificată sub nr. 573 din 24.02.2003 de notarul public
M.G.O. din București, adunarea generală extraordinară a acționarilor SC M. SA a
aprobat majorarea capitalului social cu suma de 11.872,5 RON, pentru care au fost
emise 4.749 acțiuni.
Operațiunea de majorare a capitalului social
a fost înregistrată în registrul comerțului în baza încheierii judecătorului delegat
la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București nr. 3195 din
11 martie 2003, valoarea suprafeței de teren inclusă în capitalul social fiind stabilită
prin documentele intitulate „Notă referitoare la reevaluarea terenurilor aflate
în proprietatea SC M. SA” și „Raportul privind reevaluarea terenurilor potrivit
H.G. nr. 500/1994”.
Prin adresele nr. 212 din 16 martie 2003
și nr. 296 din 25 martie 2003, au fost comunicate A.V.A.S. atât valoarea terenului,
cât și înregistrarea mențiunii privind majorarea capitalului social cu valoarea
terenului aport în natură al statului.
S-a constatat că A.V.A.S. nu a contestat
modalitatea de reevaluare și procedura de majorare a capitalului social, așa cum
s-a dispus prin hotărârea A.G.E.A. nr. 8 din 22 februarie 2003, arătându-se că acest
aspect a fost reținut cu putere de lucru judecat în cuprinsul deciziei pronunțate
în apel.
Deși avea posibilitatea să atace încheierea
nr. 3195 din 11 martie 2003 dată de judecătorul delegat la O.R.C., potrivit
art. 60 din Legea nr. 31/1990, nu a procedat în acest sens și, totodată, nu a atacat
hotărârea nr. 8 din 22 februarie 2003, în condițiile art. 132 din același act normativ,
instanța apreciază că acțiunea prin care se solicită obligarea pârâtei la majorarea
capitalului social și, implicit, la modificarea actului constitutiv, este inadmisibilă,
operațiunile menționate neputând avea loc decât în situațiile și condițiile prevăzute
de lege.
În consecință, reținându-se că prin cererea
cu soluționarea căreia a fost învestită, se tinde la obținerea unei alte participări
la capitalul social, fără a se fi cerut în prealabil modificarea sau desființarea
actelor juridice prin care s-a hotărât deja, potrivit procedurilor legale în materie,
structura capitalului social, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității
acțiunii promovate de reclamanta A.V.A.S., invocată din oficiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel
reclamanta A.V.A.S., care a fost respins, ca nefondat, prin decizia comercială
nr. 165/2011 din 12 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
În concordanță cu cele reținute de prima
instanță, curtea a apreciat că acțiunea A.V.A.S. este inadmisibilă, întrucât prin
aceasta de tinde la obținerea unei alte participări la capitalul social fără să
se fi cerut în prealabil modificarea sau desființarea actelor juridice prin care
s-a hotărât structura capitalului social.
În termen legal, împotriva acestei decizii,
reclamanta A.V.A.S. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 7 și
9 C. proc. civ.
Reiterând criticile din apel, reclamanta
consideră ca fiind neîntemeiată admiterea excepției inadmisibilității invocată din
oficiu, de instanță, pe motivul că neatacarea de către A.V.A.S. a hotărârii A.G.E.A.
de majorare a capitalului social cu valoarea terenului, Curtea de Apel București
statuând cu autoritate de lucru judecat că aceste argumente reprezintă o analiză
a însuși dreptului dedus judecății, aspect, care, în opinia recurentei exced controlului
de admisibilitate a unei excepții procedurale.
Raționamentul pe care se sprijină admiterea
excepției este greșit, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată,
respectiv obligația de a face - obligarea pârâtei la majorarea capitalului social
al societății numai cu diferența dintre suma cu care a fost majorat capitalul social
și valoarea reală cu care ar fi trebuit să-l majoreze dacă ar fi respectat dispozițiile
legale în vigoare la acea dată.
Este adevărat că în A.G.E.A. din 22
februarie 2003 s-a hotărât majorarea capitalului social urmare a obținerii de către
SC M. SA a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, însă A.V.A.S.
nu a contestat niciun moment această hotărâre și a apreciat incorectă suma cu care
a fost majorat capitalul social din cauza nerespectării de către societate în special
a dispozițiilor art. 143 din H.G. nr. 577/2002.
Conform legislației în vigoare, pârâta
avea obligația să efectueze majorarea capitalului social, considerată aport în natură
al statului în schimbul căruia trebuiau emise acțiuni suplimentare ce reveneau de
drept instituției publice implicate în privatizare, în speță A.V.A.S., majorare
ce a fost efectuată necorespunzător de aceasta.
SC M. SA București a majorat necorespunzator
capitalul social al societății, fără să respecte prevederile art. 143 din H.G.
nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997
și a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.
Valoarea cu care a majorat capitalul social
al SC M. SA nu reprezintă valoare preluată din anexa certificatului de atestare
a dreptului de proprietate asupra terenului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare.
Intimata-pârâtă SC M. SA a formulat concluzii
scrise prin care a solicitat în esență, respingerea recursului, declarat de reclamanata
A.V.A.S., ca nefondat.
Analizând decizia recurată prin prisma
motivelor de recurs invocate, în limitele controlului de legalitate în raport de
temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru
considerentele ce urmează:
Prevederile art. 304 pct. 7 C. proc.
civ. vizează trei ipoteze și anume: hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt
și de drept pe care se sprijină, conform cerințelor art. 261 alin. (5) C. proc.
civ.; motivele hotărârii sunt contradictorii; hotărârea atacată cuprinde motive
străine de natura pricinii.
În speță, instanța de apel, în concordanță
cu cele reținute de tribunal, a constatat că acțiunea A.V.A.S. este inadmisibilă,
dar a motivat că prin solicitarea sa reclamanta tinde la obținerea unei alte participări
la capitalul social fără a fi cerut în prealabil modificarea sau desființarea actelor
juridice prin care s-a hotărât structura capitalului social.
Instanța de control judiciar a antamat
astfel aspecte ce vizează chestiuni de fond privind temeinicia cererii de chemare
în judecată ceea ce excede cadrului procesual în limitele căruia trebuia examinată
excepția inadmisibilității.
Este de menționat că, prin natura lor,
excepțiilor procesuale nu pun în discuție fondul pretenției deduse judecății, or
instanța de apel în motivarea hotărârii recurate a supus analizei însuși dreptul
pretins.
Procedând în acest mod, instanța a pronunțat
o soluție vădit nelegală ce atrage incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C.
proc. civ., într-o manieră care face inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs
invocate de recurentă.
Prin urmare, în raport de cele anterior
evocate, Înalta Curte reține că existența contrarietății între considerente, echivalează
cu o nepronunțare asupra fondului, astfel încât, în baza art. 312 alin. (1),
(3) și (5) C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite
cauza spre rejudecarea apelului, la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta
A.V.A.S. împotriva deciziei comerciale nr. 165/2011 din 12 aprilie 2011 a Curții
de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre
rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22
noiembrie 2011.