ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 353/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 353/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de
chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a
comercială, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată în calitate de
pârâtă pe SC M. SA, solicitând obligarea acesteia
la majorarea
capitalului social prin emiterea de noi acțiuni în favoarea
A.V.A.S., în schimbul aportului de capital social al M. SA constând în
suprafața de teren pentru care s-a eliberat de către C.G.M.B. certificatul de
atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria B nr. 0133 din 02
decembrie 2002, iar în cazul neîndeplinirii de către pârâtă a obligației
stabilite în sarcina sa de către instanța, autorizația reclamantei de a
solicita în termen de 30 de zile înregistrarea majorării capitalului social la
O.R.C.
Prin sentința
comercială nr. 2251 din 10 februarie 2009, Tribunalul București, secția a Vl-a
comercială, a admis excepția lipsei de interes și a respins cererea de chemare
în judecată formulată de A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta SC M. SA ca
lipsită de interes și a respins cererea de obligare a reclamantei la plata
cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Prin decizia
comercială nr. 348 din 05 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a
Vl-a comercială, a admis apelurile ambelor părți, a desființat sentința
comercială nr. 2251 din 10 februarie 2009 și a trimis cauza spre rejudecare
aceleiași instanțe, soluție menținută prin decizia comercială nr. 1293 din 20
aprilie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
comercială.
În fond, după
desființare, Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, prin sentința
civilă nr. 10812 din 16 noiembrie 2010, a admis excepția inadmisibilității
acțiunii, invocată din oficiu, a respins excepțiile prescripției dreptului
material la acțiune și lipsei calității procesuale active, invocate de pârâtă,
ca neîntemeiate și a respins acțiunea formulată de A.V.A.S. în contradictoriu
cu pârâta SC M. SA, ca inadmisibilă, fiind obligată reclamanta la plată către
pârâtă a sumei de 4.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî
astfel, Tribunalul a reținut că prin hotărârea nr. 8 din 22 martie 2003
autentificată sub nr. 573 din 24 februarie 2003 de notarul public M.G.O. din
București, adunarea generală extraordinară a acționarilor SC M. SA a aprobat
majorarea capitalului social cu suma de 118.725.000 ROL, pentru care au fost
emise 4749 acțiuni.
Operațiunea de
majorare a capitalului social a fost înregistrată în registrul comerțului în
baza încheierii judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul
București nr. 3195 din 11 martie 2003. Valoarea suprafeței de teren inclusă în
capitalul social a fost stabilită prin documentele intitulate „Notă referitoare
la reevaluarea terenurilor aflate în proprietatea” SC M. SA și „Raportul
privind reevaluarea terenurilor” potrivit H.G. nr. 500/1994.
Față de cele
arătate, constatând că reclamanta, deși avea posibilitatea să atace încheierea
nr. 3195 din 11 martie 2003 dată de judecătorul delegat la O.R.C., potrivit
art. 60 din Legea nr. 31/1990, nu a procedat în acest sens și, totodată, nu a
atacat Hotărârea nr. 8 din 22 februarie 2003, în condițiile art. 132 din
același act normativ, instanța a apreciat că acțiunea prin care se solicită
obligarea pârâtei la majorarea capitalului social și implicit, la modificarea
actului constitutiv, este inadmisibilă, operațiunile menționate neputând avea
loc decât în situațiile și condițiile prevăzute de lege.
În consecință,
întrucât prin cererea cu soluționarea căreia a fost învestită, se tinde la
obținerea unei alte participări la capitalul social, fără a se fi cerut în
prealabil modificarea sau desființarea actelor juridice prin care s-a hotărât
deja, potrivit procedurilor legale în materie, structura capitalului social,
prima instanță a admis excepția invocată din oficiu.
Împotriva
sentinței civile nr. 10812 din 16 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul
București, secția a Vl-a comercială, în dosarul nr. 49119/3/2008 a declarat
apel reclamanta A.V.A.S.
Prin decizia comercială nr. 165/2011 pronunțată
de Curtea de Apel
București, secția a V-a comercială, în dosarul nr.
2161/2/2011, a fost respins, ca nefundat, apelul formulat de apelanta
reclamantă A.V.A.S. și s-a dispus obligarea apelantei la 2000 lei cheltuieli de
judecată către intimata.
Împotriva
deciziei comerciale nr. 165 din 12 aprilie 2011 a declarat recurs A.V.A.S.,
criticând decizia atacată pentru nelegalitate, pentru motivul prevăzut de art.
304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., considerând că aceste dispoziții au fost greșit
interpretate și aplicate.
Prin decizia
comercială 3752 din 22 noiembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția comercială, s-a admis recursul declarat de A.V.A.S. împotriva
deciziei nr. 165/2011 din 12 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a
V-a comercială, s-a casat decizia sus-menționata și s-a trimis cauza spre
rejudecare aceleiași instanțe.
S-a reținut în
motivarea acestei decizii că instanța de apel, în concordanță cu cele reținute
de tribunal, a constatat că acțiunea A.V.A.S. este inadmisibilă, dar a motivat
că prin solicitarea sa, reclamanta tinde la obținerea unei alte participări la
capitalul social, fără a fi cerut în prealabil modificarea sau desființarea
actelor juridice prin care s-a hotărât structura capitalului social.
Instanța de
apel a antamat astfel aspecte ce vizează chestiuni de fond privind temeinicia
cererii de chemare în judecată, ceea ce excede cadrului procesual în limitele
căruia trebuia examinată excepția inadmisibilității. S-a reținut că prin natura
lor, excepțiile procesuale nu pun în discuție fondul pretenției deduse
judecății, or instanța de apel în motivarea hotărârii recurate a supus analizei
însuși dreptul pretins.
Pe rolul Curții
de Apel București, secția a V-a civilă, cauză a fost din nou înregistrată la 16
februarie 2012 sub nr. 2161/2/2011.
În rejudecarea
apelului, la termenul de judecată din 27 martie 2012, intimata pârâtă SC M. SA
a formulat, în temeiul art. 293 C. proc. civ., cerere de aderare la apel, prin
care a solicitat schimbarea în tot a sentinței comerciale nr. 10812 din 16
noiembrie 2010 pronunțate de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, în
sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivare,
s-a arătat că exclusiv prin prisma dispozițiilor articolului 315 C. proc. civ.
și a deciziei de casare nr. 3752 din 22 noiembrie 2011, pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție, se solicită instanței de apel să respingă cererea
de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Apelanta a
solicitat să se aibă în vedere, că în data de 22 februarie 2003, prin Hotărârea
A.G.E.A. convocată în mod legal s-a stabilit majorarea capitalului social al SC
M. SA, ca urmare a evaluării terenului.
În conformitate
cu art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, hotărârile adunării generale pot
fi atacate în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of., iar alin. (1)
al aceluiași articol, de lege prevede expres că „hotărârile luate de adunarea
generală în limitele legii sau actului constituit sunt obligatorii chiar pentru
acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra”.
Chiar și
încheierea judecătorului delegat prin care s-a consfințit majorarea capitalului
social al pârâtei putea fi recurată în termen de 15 zile, conform dispozițiilor
art. 60 din Legea nr. 31/1991, lucru neuzitat, drept pentru care acea încheiere
a rămas irevocabilă.
Apelanta M. SA a arătat că nu poate fi de acord cu
susținerea
apelantei-reclamante exprimată și în adresa nr. VP4/6063 din
02 octombrie 2008, în sensul că apelanta pârâta ar trebui sa aibă în vedere
valoarea de piață a terenurilor și să procedeze la majorarea capitalului
social, atâta timp cât această majorare s-a realizat imediat după obținerea
certificatului de atestare a dreptului de proprietate la începutul anului 2003.
Analizând atât
apelul principal cât și apelul incident prin prisma criticilor formulate de
către ambele părți și prin raportare la art. 293 și art. 294 și urm. C. proc.
civ., Curtea a apreciat că acestea sunt fondate.
Astfel, Curtea
apreciază fondat apelul principal cu referire la admiterea prin sentința
apelată a excepției de inadmisibilitate, prin raportare și la cele reținute de
Înalta Curte în decizia de casare cu rejudecare nr. 3752 din 22 noiembrie 2011
cu privire la acest aspect.
Or, având în
vedere considerentele acestei decizii precum și dispozițiile art. 315 C. proc.
civ., ca și față de faptul că excepția de inadmisibilitate nu este o excepție
procesuală, ci prin intermediul său, în raport de datele concrete ale speței,
se tinde la formularea unor apărări pe fond prin care să fie contracarate
cererile reclamantei, Curtea a apreciat că în moc greșit prima instanță a admis
excepția inadmisibilității, aspectele la care s-a făcut referire în motivarea
soluției de admitere a acestei excepții vizând temeinicia cererii de chemare în
judecată.
De asemenea,
Curtea a apreciat, ca fondate, susținerile formulate de apelanta SC M. SA în
apelul incident cu privire la netemeinicia cererii de chemare în judecată și pe
cale de consecință ca nefondate celelalte critici formulate de apelanta A.V.A.S.
în apelul său.
Se reține că
Hotărârea nr. 8 din 22 februarie 2003 prin care Adunarea generală extraordinară
a acționarilor SC M. SA a aprobat majorarea cu 118.725.000 lei ROL a
capitalului social ca urmare a dobândirii certificatului de atestare a
dreptului de proprietate cu consecința dobândirii de către A.P.A.P.S. (autoarea
apelantei-reclamante) a 4.749 acțiuni nu a fost contestată de către apelanta
reclamantă pe calea acțiunii în anulare prevăzute de art. 132 Legea nr.
31/1990.
Ca urmare, față
de prevederile de la alin. (1) al acestui text de lege, această hotărâre este
obligatorie și pentru apelanta reclamantă, sub toate aspectele sale, inclusiv
în ceea ce privește suma cu care s-a majorat capitalul social, astfel că
cererea A.V.A.S. de a se proceda la o majorare prin raportare la o altă valoare
decât cea avută în vedere prin Hotărârea A.G.E.A. este nefondată.
De altfel,
însăși apelanta A.V.A.S. recunoaște în motivele sale de apel că nu â contestat
nici un moment Hotărârea nr. 8 din 22 februarie 2003, însă față de caracterul
obligatoriu al acesteia în mod netemeinic se invocă prin motivele de apel
prelinsa nerespectare a H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor
Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 și ale Legii nr. 137/2002.
De asemenea, Curtea a constatat că motivele
apelantei AVAS prin
care se tinde la admiterea apelului și a cererii de
chemare în judecată sunt nefondate (fondate fiind în schimb motivele invocate
de partea adversă) și în considerarea faptului că încheierea nr. 3195 din 11
martie 2003 a judecătorului delegat la registrul comerțului, prin care s-a
dispus înregistrarea mențiunii privind modificarea capitalului social nu a fost
atacată cu recurs de către A.V.A.S., care avea posibilitatea de a invoca pe
această cale pretinsele neregularități, astfel că a devenit irevocabilă.
Ca urmare, prin
decizia civilă nr. 194/2012 din 17 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția
a V-a Civilă, a admis apelul principal formulat de reclamanta A.V.A.S., și
apelul incident formulat de apelanta pârâtă SC M. SA; a schimbat sentința apelată,
în parte, în sensul că: a respins excepția inadmisibilități; respins acțiunea
ca neîntemeiată; a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței; a obligat
apelanta A.V.A.S. la plata către apelanta M. SA a sumei de 1508, 30 lei
cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. București, prin care a
solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în parte, cu
consecința admiterii apelului reclamantei, respingerii apelului incident și
admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În susținerea
cererii de recurs, reclamanta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de
art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a criticat decizia instanței de apel,
întrucât în mod corect instanța de apel a reținut legitimitatea A.V.A.S. în
promovarea acțiunii de față, astfel încât neatacarea hotărârii A.G.A. nu poate
conduce la netemeinicia acțiunii.
Astfel, susține
recurenta, obiectul acțiunii este reprezentat de o
obligație de a face, iar A.V.A.S. nu a contestat hotărârea A.G.A. din
22 februarie
2003, care a fost ținută în temeiul art. 12 din Legea nr.
137/2002, ci a apreciat incorectă suma cu care a fost majorat capitalul social
din cauza nerespectării dispozițiilor art. 143 din H.G. nr. 577/2002, care a
dispus în sensul majorării capitalului social cu suma preluată din anexa
certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului,
reactualizată cu coeficientul de reevaluare
stabilit de legislația în vigoare.
Pârâta, avea
obligația de a majora capitalul social cu aportul în natură, prin emiterea de
acțiuni care revin de drept instituției publice implicate în privatizare
potrivit art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002.
Înalta Curte, examinând
cererea de recurs, sub aspectul încălcării sau aplicării greșite a legii (motivul
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) constată că este nefondat, pentru
următoarele considerente:
Problema de
drept care se impune a fi dezlegată în legătură cu majorarea capitalului social
al societății pârâte cu valoarea aportului în natură, ca urmare a dobândirii
certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria B
nr. 0133 din 2 decembrie 2002, vizează aplicabilitatea dispozițiilor art. 132
din Legea nr. 31/1990.
Astfel, prin
Hotărârea nr. 8 din 22 februarie 2003 Adunarea Generală Extraordinară a
acționarilor SC M. SA a aprobat majorarea cu 118.725.000 ROL a capitalului
social, pentru care au fost emise un număr de 4749 acțiuni, operațiune de
majorare care a fost înregistrată în registrul comerțului în baza încheierii
judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul București nr. 3195 din 11
martie 2003.
În ceea ce
privește valoarea juridică a celor două acte juridice sus evocate, Înalta Curte
constată că prin intermediul acestora a fost hotărâtă structura capitalului
social, iar obținerea unei alte participări la structura capitalului social,
trebuia solicitată prin intermediul modificării sau desființării acestora.
Susținerea
recurentei potrivit căreia nu a contestat niciun moment Hotărârea nr. 8/2003,
ci doar a apreciat incorectă suma cu care a fost majorat capitalul social nu
subzistă, întrucât prin hotărârea sus menționată a fost aprobată majorarea
capitalului social, iar valoarea suprafeței de teren inclusă în capitalul
social a fost stabilită prin documentele intitulate Notă referitoare la
reevaluarea terenurilor aflate în proprietatea SC M. SA și Raportul privind
reevaluarea terenurilor potrivit H.G. nr. 500/1994.
În aceste
condiții, față de caracterul obligatoriu al acestei hotărâri de majorare, în
considerarea sa de act juridic modificator al actului constitutiv, reclamanta
avea la îndemână acțiunea în anulare reglementată de art. 132 din Legea nr.
31/1990, inclusiv în ceea ce privește suma cu care a fost majorat capitalul
social, pretins a fi stabilită cu încălcarea dispozițiilor art. 143 din H.G.
nr. 577/2002.
În aceste
condiții, respectarea dispozițiilor art. 143 din H.G. nr. 577/2002, precum și a
dispozițiilor art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, nu poate fi analizată,
în lipsa contestării hotărârii A.G.A. prin care s-a adoptat majorarea
capitalului social și a atacării cu recurs a încheierii judecătorului delegat
prin care s-a efectuat înscrierea de mențiuni.
Pentru
rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefundat,
recursul declarat de reclamanta
A.V.A.S.
împotriva
deciziei civile nr. 194/2012 din 17 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția
a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2013.