ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 353/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată în calitate de pârâtă pe SC M. SA, solicitând obligarea acesteia la majorarea capitalului social prin emiterea de noi acțiuni în favoarea A.V.A.S., în schimbul aportului de capital social al M. SA constând în suprafața de teren pentru care s-a eliberat de către C.G.M.B. certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria B nr. 0133 din 02 decembrie 2002, iar în cazul neîndeplinirii de către pârâtă a obligației stabilite în sarcina sa de către instanța, autorizația reclamantei de a solicita în termen de 30 de zile înregistrarea majorării capitalului social la O.R.C.

Prin sentința comercială nr. 2251 din 10 februarie 2009, Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, a admis excepția lipsei de interes și a respins cererea de chemare în judecată formulată de A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta SC M. SA ca lipsită de interes și a respins cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată. Prin decizia comercială nr. 348 din 05 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a Vl-a comercială, a admis apelurile ambelor părți, a desființat sentința comercială nr. 2251 din 10 februarie 2009 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, soluție menținută prin decizia comercială nr. 1293 din 20 aprilie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

În fond, după desființare, Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, prin sentința civilă nr. 10812 din 16 noiembrie 2010, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu, a respins excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și lipsei calității procesuale active, invocate de pârâtă, ca neîntemeiate și a respins acțiunea formulată de A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta SC M. SA, ca inadmisibilă, fiind obligată reclamanta la plată către pârâtă a sumei de 4.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că prin hotărârea nr. 8 din 22 martie 2003 autentificată sub nr. 573 din 24 februarie 2003 de notarul public M.G.O. din București, adunarea generală extraordinară a acționarilor SC M. SA a aprobat majorarea capitalului social cu suma de 118.725.000 ROL, pentru care au fost emise 4749 acțiuni.

Operațiunea de majorare a capitalului social a fost înregistrată în registrul comerțului în baza încheierii judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul București nr. 3195 din 11 martie 2003. Valoarea suprafeței de teren inclusă în capitalul social a fost stabilită prin documentele intitulate „Notă referitoare la reevaluarea terenurilor aflate în proprietatea” SC M. SA și „Raportul privind reevaluarea terenurilor” potrivit H.G. nr. 500/1994.

Față de cele arătate, constatând că reclamanta, deși avea posibilitatea să atace încheierea nr. 3195 din 11 martie 2003 dată de judecătorul delegat la O.R.C., potrivit art. 60 din Legea nr. 31/1990, nu a procedat în acest sens și, totodată, nu a atacat Hotărârea nr. 8 din 22 februarie 2003, în condițiile art. 132 din același act normativ, instanța a apreciat că acțiunea prin care se solicită obligarea pârâtei la majorarea capitalului social și implicit, la modificarea actului constitutiv, este inadmisibilă, operațiunile menționate neputând avea loc decât în situațiile și condițiile prevăzute de lege. În consecință, întrucât prin cererea cu soluționarea căreia a fost învestită, se tinde la obținerea unei alte participări la capitalul social, fără a se fi cerut în prealabil modificarea sau desființarea actelor juridice prin care s-a hotărât deja, potrivit procedurilor legale în materie, structura capitalului social, prima instanță a admis excepția invocată din oficiu.

Împotriva sentinței civile nr. 10812 din 16 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, în dosarul nr. 49119/3/2008 a declarat apel reclamanta A.V.A.S. Prin decizia comercială nr. 165/2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în dosarul nr. 2161/2/2011, a fost respins, ca nefundat, apelul formulat de apelanta reclamantă A.V.A.S. și s-a dispus obligarea apelantei la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimata. Împotriva deciziei comerciale nr. 165 din 12 aprilie 2011 a declarat recurs A.V.A.S., criticând decizia atacată pentru nelegalitate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., considerând că aceste dispoziții au fost greșit interpretate și aplicate.

Prin decizia comercială 3752 din 22 noiembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, s-a admis recursul declarat de A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 165/2011 din 12 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, s-a casat decizia sus-menționata și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. S-a reținut în motivarea acestei decizii că instanța de apel, în concordanță cu cele reținute de tribunal, a constatat că acțiunea A.V.A.S. este inadmisibilă, dar a motivat că prin solicitarea sa, reclamanta tinde la obținerea unei alte participări la capitalul social, fără a fi cerut în prealabil modificarea sau desființarea actelor juridice prin care s-a hotărât structura capitalului social.

Instanța de apel a antamat astfel aspecte ce vizează chestiuni de fond privind temeinicia cererii de chemare în judecată, ceea ce excede cadrului procesual în limitele căruia trebuia examinată excepția inadmisibilității. S-a reținut că prin natura lor, excepțiile procesuale nu pun în discuție fondul pretenției deduse judecății, or instanța de apel în motivarea hotărârii recurate a supus analizei însuși dreptul pretins. Pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, cauză a fost din nou înregistrată la 16 februarie 2012 sub nr. 2161/2/2011. În rejudecarea apelului, la termenul de judecată din 27 martie 2012, intimata pârâtă SC M. SA a formulat, în temeiul art. 293 C. proc. civ., cerere de aderare la apel, prin care a solicitat schimbarea în tot a sentinței comerciale nr. 10812 din 16 noiembrie 2010 pronunțate de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivare, s-a arătat că exclusiv prin prisma dispozițiilor articolului 315 C. proc. civ. și a deciziei de casare nr. 3752 din 22 noiembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, se solicită instanței de apel să respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. Apelanta a solicitat să se aibă în vedere, că în data de 22 februarie 2003, prin Hotărârea A.G.E.A. convocată în mod legal s-a stabilit majorarea capitalului social al SC M. SA, ca urmare a evaluării terenului. În conformitate cu art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, hotărârile adunării generale pot fi atacate în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of., iar alin. (1) al aceluiași articol, de lege prevede expres că „hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constituit sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra”.

Chiar și încheierea judecătorului delegat prin care s-a consfințit majorarea capitalului social al pârâtei putea fi recurată în termen de 15 zile, conform dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 31/1991, lucru neuzitat, drept pentru care acea încheiere a rămas irevocabilă. Apelanta M. SA a arătat că nu poate fi de acord cu susținerea apelantei-reclamante exprimată și în adresa nr. VP4/6063 din 02 octombrie 2008, în sensul că apelanta pârâta ar trebui sa aibă în vedere valoarea de piață a terenurilor și să procedeze la majorarea capitalului social, atâta timp cât această majorare s-a realizat imediat după obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate la începutul anului 2003. Analizând atât apelul principal cât și apelul incident prin prisma criticilor formulate de către ambele părți și prin raportare la art. 293 și art. 294 și urm. C. proc.

civ., Curtea a apreciat că acestea sunt fondate. Astfel, Curtea apreciază fondat apelul principal cu referire la admiterea prin sentința apelată a excepției de inadmisibilitate, prin raportare și la cele reținute de Înalta Curte în decizia de casare cu rejudecare nr. 3752 din 22 noiembrie 2011 cu privire la acest aspect. Or, având în vedere considerentele acestei decizii precum și dispozițiile art. 315 C. proc. civ., ca și față de faptul că excepția de inadmisibilitate nu este o excepție procesuală, ci prin intermediul său, în raport de datele concrete ale speței, se tinde la formularea unor apărări pe fond prin care să fie contracarate cererile reclamantei, Curtea a apreciat că în moc greșit prima instanță a admis excepția inadmisibilității, aspectele la care s-a făcut referire în motivarea soluției de admitere a acestei excepții vizând temeinicia cererii de chemare în judecată.

De asemenea, Curtea a apreciat, ca fondate, susținerile formulate de apelanta SC M. SA în apelul incident cu privire la netemeinicia cererii de chemare în judecată și pe cale de consecință ca nefondate celelalte critici formulate de apelanta A.V.A.S. în apelul său. Se reține că Hotărârea nr. 8 din 22 februarie 2003 prin care Adunarea generală extraordinară a acționarilor SC M. SA a aprobat majorarea cu 118.725.000 lei ROL a capitalului social ca urmare a dobândirii certificatului de atestare a dreptului de proprietate cu consecința dobândirii de către A.P.A.P.S. (autoarea apelantei-reclamante) a 4.749 acțiuni nu a fost contestată de către apelanta reclamantă pe calea acțiunii în anulare prevăzute de art. 132 Legea nr. 31/1990.

Ca urmare, față de prevederile de la alin. (1) al acestui text de lege, această hotărâre este obligatorie și pentru apelanta reclamantă, sub toate aspectele sale, inclusiv în ceea ce privește suma cu care s-a majorat capitalul social, astfel că cererea A.V.A.S. de a se proceda la o majorare prin raportare la o altă valoare decât cea avută în vedere prin Hotărârea A.G.E.A. este nefondată. De altfel, însăși apelanta A.V.A.S. recunoaște în motivele sale de apel că nu â contestat nici un moment Hotărârea nr. 8 din 22 februarie 2003, însă față de caracterul obligatoriu al acesteia în mod netemeinic se invocă prin motivele de apel prelinsa nerespectare a H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.U.G.

nr. 88/1997 și ale Legii nr. 137/2002. De asemenea, Curtea a constatat că motivele apelantei AVAS prin care se tinde la admiterea apelului și a cererii de chemare în judecată sunt nefondate (fondate fiind în schimb motivele invocate de partea adversă) și în considerarea faptului că încheierea nr. 3195 din 11 martie 2003 a judecătorului delegat la registrul comerțului, prin care s-a dispus înregistrarea mențiunii privind modificarea capitalului social nu a fost atacată cu recurs de către A.V.A.S., care avea posibilitatea de a invoca pe această cale pretinsele neregularități, astfel că a devenit irevocabilă.

Ca urmare, prin decizia civilă nr. 194/2012 din 17 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă, a admis apelul principal formulat de reclamanta A.V.A.S., și apelul incident formulat de apelanta pârâtă SC M. SA; a schimbat sentința apelată, în parte, în sensul că: a respins excepția inadmisibilități; respins acțiunea ca neîntemeiată; a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței; a obligat apelanta A.V.A.S. la plata către apelanta M. SA a sumei de 1508, 30 lei cheltuieli de judecată în apel. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. București, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în parte, cu consecința admiterii apelului reclamantei, respingerii apelului incident și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În susținerea cererii de recurs, reclamanta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a criticat decizia instanței de apel, întrucât în mod corect instanța de apel a reținut legitimitatea A.V.A.S. în promovarea acțiunii de față, astfel încât neatacarea hotărârii A.G.A. nu poate conduce la netemeinicia acțiunii. Astfel, susține recurenta, obiectul acțiunii este reprezentat de o obligație de a face, iar A.V.A.S. nu a contestat hotărârea A.G.A. din 22 februarie 2003, care a fost ținută în temeiul art. 12 din Legea nr. 137/2002, ci a apreciat incorectă suma cu care a fost majorat capitalul social din cauza nerespectării dispozițiilor art. 143 din H.G.

nr. 577/2002, care a dispus în sensul majorării capitalului social cu suma preluată din anexa certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare. Pârâta, avea obligația de a majora capitalul social cu aportul în natură, prin emiterea de acțiuni care revin de drept instituției publice implicate în privatizare potrivit art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002. Înalta Curte, examinând cererea de recurs, sub aspectul încălcării sau aplicării greșite a legii (motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.) constată că este nefondat, pentru următoarele considerente: Problema de drept care se impune a fi dezlegată în legătură cu majorarea capitalului social al societății pârâte cu valoarea aportului în natură, ca urmare a dobândirii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria B nr. 0133 din 2 decembrie 2002, vizează aplicabilitatea dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990. Astfel, prin Hotărârea nr. 8 din 22 februarie 2003 Adunarea Generală Extraordinară a acționarilor SC M. SA a aprobat majorarea cu 118.725.000 ROL a capitalului social, pentru care au fost emise un număr de 4749 acțiuni, operațiune de majorare care a fost înregistrată în registrul comerțului în baza încheierii judecătorului delegat la O.R.C.

de pe lângă Tribunalul București nr. 3195 din 11 martie 2003. În ceea ce privește valoarea juridică a celor două acte juridice sus evocate, Înalta Curte constată că prin intermediul acestora a fost hotărâtă structura capitalului social, iar obținerea unei alte participări la structura capitalului social, trebuia solicitată prin intermediul modificării sau desființării acestora. Susținerea recurentei potrivit căreia nu a contestat niciun moment Hotărârea nr. 8/2003, ci doar a apreciat incorectă suma cu care a fost majorat capitalul social nu subzistă, întrucât prin hotărârea sus menționată a fost aprobată majorarea capitalului social, iar valoarea suprafeței de teren inclusă în capitalul social a fost stabilită prin documentele intitulate Notă referitoare la reevaluarea terenurilor aflate în proprietatea SC M. SA și Raportul privind reevaluarea terenurilor potrivit H.G.

nr. 500/1994. În aceste condiții, față de caracterul obligatoriu al acestei hotărâri de majorare, în considerarea sa de act juridic modificator al actului constitutiv, reclamanta avea la îndemână acțiunea în anulare reglementată de art. 132 din Legea nr. 31/1990, inclusiv în ceea ce privește suma cu care a fost majorat capitalul social, pretins a fi stabilită cu încălcarea dispozițiilor art. 143 din H.G. nr. 577/2002. În aceste condiții, respectarea dispozițiilor art. 143 din H.G. nr. 577/2002, precum și a dispozițiilor art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, nu poate fi analizată, în lipsa contestării hotărârii A.G.A. prin care s-a adoptat majorarea capitalului social și a atacării cu recurs a încheierii judecătorului delegat prin care s-a efectuat înscrierea de mențiuni.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 194/2012 din 17 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2013.