ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3272/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, sub nr. 43948/3/2008 reclamanta

A.V.A.S. București a chemat în judecată pe pârâta SC F. SA,

solicitând instanței să constate nulitatea absolută, și pe

cale de consecință, desființarea hotărârii A.G.E.A. a

societății pârâte din data de 26 mai 2008.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat în esența că hotărârea A.G.E.A. din data de 26 mai

2008 este lovită de nulitate absolută deoarece încalcă

dispozițiile art. 6 și art. 7 din H.G. nr. 834/1991 prin care s-a

stabilit obligativitatea reevaluării patrimoniului societății

pârâte, în sensul majorării capitalului social cu valoarea de

piață a terenurilor.

Prin sentința nr. 3593 din 4

martie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția

comercială, în dosarul nr. 43948/3/2008 a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea formulată de A.V.A.S. București în

contradictoriu cu pârâta SC F. SA.

În motivarea sentinței,

instanța a reținut că societatea pârâtă și-a

îndeplinit obligația legală de majorare a capitalului social cu

valoarea terenului, imediat după obținerea certificatului de atestare

a dreptului de proprietate, emis la data de 23 martie 2000, fiind adoptată

hotărârea A.G.E.A. din 18 aprilie 2006, urmată de întocmirea unui act

adițional la Actul constitutiv al societății cu privire la noua

structură a acționariatului.

Evaluarea terenului a fost

efectuată în conformitate cu dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 834/1991,

iar reclamanta se află în eroare cu privire la aplicabilitatea în

speță a dispozițiilor art. 6 din H.G. 834/1991 care se

referă la necesitatea evaluării terenului la valoarea de

piață numai în scopul eliberării certificatului de atestare a

dreptului de proprietate.

Nici susținerea reclamantei

potrivit căreia trebuie realizată identitatea dintre capitalul social

și patrimoniul societății comerciale, pentru a se evita

vătămarea intereselor patrimoniale ale acționarilor și ale

societăților comerciale, însăși, nu a fost

reținută de instanță în raport de dispozițiile art. 3

din Legea nr. 31/1990, republicată.

Având în vedere că nu

există niciun impediment legal care să împiedice societatea

pârâtă să exercite dreptul de proprietate asupra bunurilor

proprietatea sa, și față de împrejurarea că societatea

pârâtă și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege

privind reevaluarea patrimoniului și includerea diferențelor

favorabile în rezerve, Tribunalul, în baza dispozițiilor art. 210 alin.

(3) din Legea nr. 31/1990 a respins acțiunea.

Împotriva sentinței comerciale nr.

3593 din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția

comercială, a formulat apel reclamanta A.V.A.S. București, apel ce a

fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 466 din 10 noiembrie

2009 pronunțată de Curtea de Apel București.

În motivarea deciziei, Curtea a

reținut în esență că certificatul de atestare a dreptului de

proprietate pentru SC F. SA a fost emis la 23 martie 2006, iar majorarea capitalului

social cu valoare de 235.350,2080 lei a fost dispusă prin hotărârea A.G.E.A.

din 18 aprilie 2006, hotărâre necontestată de apelanta

reclamantă A.V.A.S. București.

Apelanta reclamă faptul că

intimata SC F. SA nu a făcut o nouă majorare în anul 2008, în raport

de dispozițiile art. 6 și art. 7 din H.G. nr. 834/1991,

modificată, dar potrivit art. 6 alin. (2) evaluarea la valoarea de

piață se face în scopul eliberării certificatului de atestare a dreptului

de proprietate, dar certificatul de atestare al pârâtei a fost emis încă

din data de 23 martie 2006.

În ceea ce privește

dispozițiile art. 7 din H.G. nr. 834/1991, acestea se referă la

vânzarea de active în condițiile O.U.G. nr. 88/1997, care se referă

la vânzarea de active a societăților cu capital majoritar de stat, în

speță, SC F. SA fiind o societate cu capital majoritar privat.

Împotriva deciziei comerciale nr. 466

din 10 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, a

formulat recurs reclamanta prin care solicită admiterea cererii de chemare

în judecată astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta arată că hotărârea recurată a fost dată cu

încălcarea legii respectiv a dispozițiilor art. 12 alin. (5) din

Legea nr. 137/2008 și art. 6 – art. 7 din H.G. nr. 834/1991.

Hotărârea A.G.E.A. din 26 mai

2008 a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 12 din

Legea nr. 137/2002 în condițiile în care societatea pârâtă nu a

procedat la evaluarea terenurilor la valoarea de piață și nici

la reevaluarea patrimoniului anterior adoptării hotărârii de vânzare

a activelor.

Ca atare, orice hotărâre

privind înstrăinarea terenurilor anterior majorării legale a

capitalului social, este supusă anulării, ca o consecință a

nesocotirii dispozițiilor legale imperative și vătămarea

intereselor legitime ale acționarilor.

Instanța de apel în mod

greșit a reținut că A.V.A.S. București trebuia să

atace hotărârea A.G.E.A. din data de 18 aprilie 2006 prin care s-a

stabilit majorarea capitalului social al societății cu valoarea

terenului pentru care s-a obținut certificatul de atestare a dreptului de

proprietate deoarece s-a apreciat incorect suma cu care s-a majorat capitalul

social din cauza nerespectării de către societate a

dispozițiilor art. 143 din H.G. nr. 577/2001.

Pârâta avea obligația de a

efectua majorarea capitalului social, și să emită acțiuni

suplimentare ce reveneau de drept instituției publice implicate în

privatizare, în speță A.V.A.S. București.

Intimata SC F. SA, a formulat

întâmpinare prin care solicită, în esență, respimgerea

recursului ca nefondat întrucât societatea și-a îndeplinit obligația

de a majora capitalul social în anul 2006 cu valoarea terenului potrivit

dispozițiilor legale aplicabile la momentul efectuării majorării

de capital, luna aprilie 2006.

Analizând decizia recurată în

raport de criticile formulate și temeiul de drept invocat, Înalta Curte,

constată că recursul este nefondat.

Astfel, certificatul de atestare a

dreptului de proprietate emis la data de 23 martie 2006 indică o valoare a

terenului de 235.350,2080 lei, fiind un act administrativ emis de M.A.P.D.R.,

beneficiind de o prezumție de legalitate, conținutul său fiind

obligatoriu.

Valoarea terenului, indicată în

certificat, a fost făcută în urma evaluării efectuate conform H.G.

nr. 834/1991 și H.G. nr. 900/1994.

Prin hotărârea A.G.E.A. din 18

aprilie 2006, acționarii SC F. SA au hotărât majorarea capitalului

social cu valoarea de 235.350,2080 lei indicată în Certificat, hotărârea

nefiind contestată de A.V.A.S. București în calitate de acționar

al societății intimate.

În mod corect au fost interpretate de

instanță dispozițiile art. 6 și art. 7 din H.G. nr. 834/1991

având în vedere dispozițiile legale în vigoare la data emiterii Certificatului

de atestare a dreptului de proprietate și data majorării capitalului

social.

Evaluarea terenurilor conform art. 6

alin. (1) din H.G. nr. 834/1991 a fost efectuată în raport de

dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 834/1991, iar aplicarea

dispozițiilor art. 6 alin. (2) din același act normativ sunt

aplicabile numai în cazul în care certificatul de atestare a dreptului de proprietate

nu a fost emis.

În mod corect au fost interpretate

și dispozițiile art. 7 din H.G. nr. 834/1991 vizând vânzarea de

active în condițiile O.U.G. nr. 88/1997, care stabilește domeniul de

aplicare ce se referă la vânzarea de active a societăților cu capital

majoritar de stat. În speță intimata pârâtă este o societate cu

capital majoritar privat căruia nu-i sunt aplicabile dispozițiile

legale menționate.

Intimata pârâtă și-a

îndeplinit obligațiile legale prevăzute de art. 210 alin. (3) din

Legea nr. 31/1990, în condițiile în care a procedat la reevaluarea

terenului pentru care a fost emis Certificatul de atestare a dreptului de

proprietate din 23 martie 2006 și constatându-se existența unor

diferențe favorabile, acestea au fost incluse în contul de rezervă

constituit, rezerva păstrată de societate.

Nu se poate reține nici

încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002

întrucât Certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis

după privatizare iar după emitere, societatea a efectuat formalitățile

legale, respectiv a convocat A.G.A. și a decis majorarea capitalului

social cu valoarea terenului înscrisă în Certificatul de atestare a

dreptului de proprietate, evaluare efectuată pe baza criteriilor indicate

în H.G. nr. 834/1991 și H.G. nr. 500/1994.

După emiterea Certificatului de

atestare a dreptului de proprietate, capitalul social a SC F. SA a fost majorat

conform art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, majorare efectuată la

data de 18 aprilie 2006 și necontestată de A.V.A.S. București.

Față de considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respinge recursul formulat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva

deciziei comerciale nr. 466 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel București,

secția a V-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 466 din 10

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 octombrie 2010.