ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 87/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21 august 2008

reclamanta

A.V.A.S.

București cheamă în

judecată pe pârâta SC C.A. SA București solicitând instanței ca prin hotărârea

ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la majorarea capitalului social

cu suma reprezentând diferența dintre valoarea cu care a fost majorat capitalul

social al societății și valoarea terenului cuprinsă în anexa certificatului de

atestare a dreptului de proprietate din 10 aprilie 2001 emis de M.I.R.,

reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare,

și obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în sumă de 100 lei pe zi de

întârziere în îndeplinirea obligației de a face menționată, de la data

pronunțării hotărârii până la executarea obligației.

Prin sentința comercială nr.

2889 din 20 februarie 2009 Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei, reținând că majorarea capitalului

social s-a efectuat cu stricta respectare a prevederilor Legii nr. 137/2002 și

H.G. nr. 500/1994, valoarea terenului, precizată în anexa la certificatul de

atestare a dreptului de proprietate – menținut prin sentința nr. 56/2003 a

Curții de Apel București, rămasă irevocabilă la 17 iunie 2003, fiind

actualizată cu aplicarea coeficientului prevăzut de H.G. nr. 500/1994, conform

aceleiași anexe, valoarea menționată a terenului nefiind contestată de către

reclamantă, care vizează, de altfel, numai reactualizarea acestei valori, fără

a preciza în ce constă eroarea determinării reactualizării și fără a indica o

altă valoare decât cea reținută de pârâtă.

Apelul declarat de apelanta -

reclamantă împotriva sentinței primei instanțe este respins ca nefondat prin

decizia comercială nr. 285 din 4 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a

V-a comercială, care reține, în acest sens, că nu se poate stabili vreo culpă a

intimatei pârâte cu privire la întârzierea în majorarea capitalului social în

litigiu, majorare care nu s-a putut realiza decât după rămânerea irevocabilă a

sentinței civile nr. 56 din 23 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin care a fost menținut ca valabil certificatul

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în cauză, că intimata

pârâtă a procedat la majorarea capitalului social, potrivit dispozițiilor

legale incidente în vigoare, prin emiterea de noi acțiuni prin hotărârea A.G.E.A.

din 15 decembrie 2003, valoarea terenului avută în vedere și necontestată de

reclamantă fiind actualizată cu coeficientul prevăzut de H.G. nr. 500/1994,

terenul fiind evaluat de un expert evaluator imobiliar, cu respectarea – deci –

a dispozițiilor Legii nr. 137/2002 și ale H.G. nr. 500/1994, precum și că

reclamanta nu a precizat, nici măcar estimativ, o altă valoare actualizată

decât aceea avută în vedere de către pârâtă.

Împotriva deciziei de mai

sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia,

modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului său și, pe

cale de consecință, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În fundamentarea recursului

său recurenta - reclamantă critică instanța de apel pentru greșita aplicare a

dispozițiilor art. 143 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor

Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 și ale Legii nr. 137/2002, dar și

ale H.G. nr. 834/1991, modificată de H.G. nr. 107 din 30 ianuarie 2008, H.G. nr.

983/1998, H.G. nr. 95/1999, H.G. nr. 403 din 19 mai 2000 care abrogă H.G. nr. 983/1998,

H.G. nr. 1553/2003, instanța de control judiciar ignorând că intimata - pârâtă

a majorat necorespunzător și cu întârziere capitalul social al societății și

neîncuviințând – nejustificat – nici expertiza contabilă solicitată de

reclamanta recurentă tocmai în vederea stabilirii sumei reprezentând diferența

dintre valoarea cu care a fost majorat capitalul social al societății intimate

și valoarea terenului în cauză, cuprinsă în anexa la certificatul de atestare a

dreptului de proprietate, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit

de legislația în vigoare.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului recurentei reclamante ca

nefondat.

Examinând recursul

recurentei - reclamante din perspectiva motivului de nelegalitate invocat, se

constată că acesta nu este fondat, majorarea capitalului social al pârâtei

intimate cu valoarea terenului din litigiu făcându-se – așa cum a reținut și

instanța de apel, confirmând soluția instanței de fond – cu respectarea

dispozițiilor legale în vigoare la momentul majorării menționate.

Se reține, în acest sens, că

majorarea de capital social vizată nu s-a făcut cu întârziere, cum greșit

susține recurenta, întrucât valabilitatea certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu s-a stabilit irevocabil

abia prin decizia comercială nr. 2401 din 17 iunie 2003 a Curții Supreme de

Justiție, secția de contencios administrativ, iar majorarea de capital social

cu emiterea de noi acțiuni s-a decis prin hotărârea

A.G.A.

din 15 decembrie 2003, fiind

înregistrată la Registrul Comerțului la 10 martie 2004, odată cu actul

adițional la actul constitutiv corespunzător modificării operate din 27

februarie 2004.

Se reține, de asemenea, că

majorarea de capital social în cauză s-a făcut cu respectarea dispozițiilor

normative în vigoare la data luării hotărârii

A.G.A.

de majorare – 15 decembrie 2003,

respectiv a art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, a prevederilor H.G. nr. 500/1994

și ale art. 143 din H.G. nr. 577/2002, valoarea cu care s-a majorat capitalul

social fiind aceea stabilită în anexa la certificatul de atestare a dreptului

de proprietate asupra terenului – de 1.227.352,5 lei, reactualizată cu

coeficientul de reevaluare stabilit de H.G. nr. 500/1994 de 8,873 – indicat, de

altfel, și de recurentă – determinându-se, astfel, valoarea de 10.890.298,73

lei.

Cum evaluarea terenului din

litigiu și stabilirea valorii reactualizate cu care s-a majorat capitalul

social al societății pârâte a fost realizată de un expert autorizat, membru al

A.N.E., aspect cunoscut reclamantei - recurente care a și depus la dosar anexa

la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, anexă

ce poartă și semnătura expertului evaluator, în mod judicios instanțele de fond

și de apel au respins solicitarea reclamantei de administrare a probei cu

expertiza contabilă, acestea reținând corect și aspectul că reclamanta

recurentă nici nu a avansat – în acțiunea sa – o posibilă altă valoare.

Față de cele de mai sus,

decizia recurată fiind legală și temeinică, recursul recurentei - reclamante

împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat, cu aplicarea art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta

A.V.A.S.

București,

împotriva deciziei nr. 285 din 4 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 14 ianuarie 2010.