ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3210/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 199 din 26 ianuarie 2009 pronunțată în dosar nr. 3300/100/2008 al Tribunalului Maramureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. București împotriva pârâtei SC A.S.M. SA.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la majorarea capitalului social cu suma reprezentând diferența dintre valoarea cu care a fost majorat capitalul social și valoarea terenului cuprinsă în anexa certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 4 decembrie 1996 emis de M.A.A., reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit prin legislația în vigoare, precum și obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în sumă de 100 lei pe zi de întârziere în executarea obligației începând cu data pronunțării hotărârii și până la îndeplinirea acesteia. În drept reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, art. 143 din H.G.

nr. 577/2002 și art. 1073 C. civ. În acest context, Tribunalul a arătat că deși este real că pârâta și-a îndeplinit cu întârziere obligația majorării capitalului social cu valoarea terenurilor, prin emiterea de noi acțiuni, conform art. 12 din Legea nr. 137/2002, întârzierea în efectuarea acestei operațiuni nu îi este imputabilă ci a fost cauzată de necesitatea clarificării situației juridice a unor terenuri. În privința valorii terenurilor au fost avute în vedere anexele certificatului de atestare a dreptului de proprietate și dispozițiile art. 143 din H.G. nr. 577/2002 și cele ale art. 6 din H.G. nr. 834/1991, astfel încât prin hotărârea A.G.E.A. din 26 octombrie 2007, pârâta a procedat la majorarea capitalului social, în conformitate cu aceste prevederi legale.

Totodată, față de împrejurarea că în speță nu sunt incidente dispozițiile H.G. nr. 107/2008 care au modificat dispozițiile art. 6 din H.G. nr. 834/1991, nu este utilă efectuarea unei expertize contabile în contextul în care, reclamanta, deși a invocat prin acțiunea introductivă o atare probă, ulterior nu a mai solicitat încuviințarea acesteia. Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin decizia civilă nr. 58 din 13 aprilie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, cu motivarea că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale anterior menționate, iar probele administrate în cauză au relevat împrejurarea că pârâta s-a conformat obligației legale de majorare a capitalului social cu valoarea reactualizată a terenurilor pentru care a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate, conform criteriilor prevăzute de art. 6 din H.G.

nr. 834/1991 și respectiv potrivit pct. II din anexa la Normele aprobate prin H.G. nr. 500/1994. În aceste condiții, arată instanța de apel, o eventuală expertiză contabilă care să stabilească valoarea de piață a terenurilor în concordanță cu dispozițiile H.G. nr. 107/2008, nu era utilă și concludentă cauzei întrucât acest act normativ nu este incident în speță fiind adoptat ulterior derulării operațiunilor de evaluare și majorare a capitalului social al pârâtei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor recurenta reluând argumentele din acțiunea introductivă și criticile din apel, invocă faptul că pârâta a majorat necorespunzător și cu întârziere capitalul social al societății, fără a respecta prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 și respectiv art. 143 din H.G.

nr. 577/2002, în sensul că prin reactualizarea efectuată nu s-a respectat coeficientul de reevaluare stabilit prin legislația în vigoare, ci a fost preluată valoarea din anexele certificatului de proprietate, împrejurare care i-a produs recurentei, în calitate de acționar, un prejudiciu. De asemenea, susține recurenta, la efectuarea majorării capitalului social cu valoarea terenului pentru care pârâta a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate trebuiau avute în vedere dispozițiile H.G. nr. 834/1991, H.G. nr. 500/1994, care stabilește coeficientul de actualizare a valorii terenurilor, precum și cele ale H.G. nr. 983/1998, H.G. nr. 95/1999 și respectiv H.G. nr. 403/2000 și H.G.

nr. 1553/2003 potrivit cărora pentru determinarea valorii juste trebuie avut în vedere și indicele de inflație și prețul pieței – toate aceste dispoziții legale fiind incidente speței. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la dispozițiile legale anterior menționate și dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare. Astfel, se impune precizarea că recurenta în calitate de reclamantă și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, pe prevederile art. 143 din H.G.

nr. 577/2002 și dispozițiile art. 1073 C. civ., care au constituit obiectul analizei instanței de fond și de apel, motiv pentru care recurenta nu se poate prevala în recurs de alte acte normative pentru a susține nelegalitatea soluțiilor anterioare, cu consecința că și instanța de recurs va examina litigiul în limitele investirii și temeiurilor de drept invocate inițial. Din această perspectivă, se va reține că intimata conformându-se obligației prevăzute de art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, după obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor și clarificarea situației juridice a acestora a procedat la majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor preluată din anexele certificatului reactualizată potrivit art. 143 din H.G.

nr. 577/2002 și anexei II a H.G. nr. 500/1994. Totodată au fost avute în vedere dispozițiile art. 6 din H.G. nr. 834/1991, în redactarea în vigoare din momentul adoptării hotărârii A.G.E.A. din 26 octombrie 2007 prin care s-a majorat capitalul social al intimatei, cu valoarea contestată prin prezenta acțiune de recurentă, iar efectele acestei hotărâri nu pot fi înlăturate sau anulate în această modalitate. În consecință, recursul reclamantei se va respinge în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei civile nr. 58/2009 din 13 aprilie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.