ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2910/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată SC A. SA Baia Mare și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie obligată să-și majoreze capitalul social cu o diferență între valoarea cu care a fost deja majorat, rezultată din reactualizarea valorii terenurilor cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare. Reclamanta a mai solicitat ca pârâta să fie obligată la plata de daune cominatorii pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligației de „a face” constând în majorarea capitalului social cu diferența solicitată. Acțiunea a fost motivată în drept invocându-se prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, art. 143 din H.G.

nr. 577/2002, art. 1073 și 1075 C. civ. Litigiul a fost soluționat prin sentința nr. 207 din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș, prin care, în urma analizei actelor dosarului și a susținerilor părților a fost respinsă acțiunea. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 142 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997, potrivit cărora după primirea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor în adunarea generală se aprobă și majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor, situație în care potrivit art. 12 alin. (3) din Legea nr. 137/2002 administratorii societății sunt obligați să solicite înregistrarea majorării capitalului social la O.R.C.

S-a mai reținut că, în speță, a fost completat art. 6 din actul constitutiv printr-un act adițional majorându-se capitalul social cu suma de 383.910.200 lei reprezentând valoarea terenurilor pentru care societatea a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate, suma respectivă reprezentând echivalentul a 6.518 acțiuni cu valoarea nominală de 58.900 lei. Instanța de fond a înlăturat și susținerea potrivit căreia majorarea capitalului social ar fi necorespunzătoare apreciind că pentru o astfel de situație, reclamanta nu își poate valorifica o stare de drept pe calea unei obligații de a face, cu atât mai mult cu cât atribuția de majorare a capitalului social nu aparține societății comerciale ca subiect de drept ci adunării generale a acționarilor în conformitate cu art. 113 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 31/1990.

Sentința nr. 207 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș a fost apelată de A.V.A.S. București care a susținut că temeiul legal al majorării capitalului social este art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137 /2000, că intimata SC A. SA Baia Mare a majorat necorespunzător și cu întârziere capitalul social al societății fără să respecte prevederile art. 143 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 și a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării și că valoarea luată în calcul pentru majorarea capitalului social considerată aport în natură al statului în schimbul căruia trebuiau emise acțiuni suplimentare nu a fost corect calculată.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 78/2009, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei A.V.A.S. București, apreciind că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 12 (5) din Legea nr. 137/2002 a H.G. nr. 834/1991 și a normelor aprobate prin H.G. nr. 500/1994. În esență, instanța de apel a reținut că după obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, eliberat de Ministerul Agriculturii, la data de 12 iulie 2004, a fost majorat capitalul social al societății cu valoarea terenurilor, considerată aport al statului la capitalul social. A mai reținut instanța că majorarea capitalului social. s-a făcut ținând seama de criteriile prevăzute la art. 2 din H.G.

nr. 834/1991 în raport de valoarea preluată din anexele la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, actualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit conform legislației. Curtea a înlăturat susținerile A.V.A.S. București potrivit cărora majorarea capitalului social trebuia făcută conform H.G. nr. 107/2008 întrucât acest act normativ a fost adoptat ulterior derulării operațiunilor de evaluare și majorare a capitalului social. Împotriva deciziei nr. 78 din 11 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs A.V.A.S. București în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Recurenta și-a argumentat criticile pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând că SC A. SA Baia Mare a majorat necorespunzător și cu întârziere capitalul social al societății fără să respecte prevederile art. 143 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 și a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării. Potrivit autoarei recursului valoarea care a fost avută în vedere la majorarea capitalului social al SC A. SA Baia Mare nu a fost preluată din anexa certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare, astfel că, majorarea reactualizată cu o sumă mai mică decât cea din anexa la certificatul de atestare a dreptului de proprietate i-a produs A.V.A.S.

, ca acționar, un prejudiciu. În continuare au fost invocate prevederile H.G. nr. 834/1991, H.G. nr. 500/1994, precizările nr. 86592 din 16 septembrie 1994 emise de Ministerul Finanțelor, H.G. nr. 983/1998, H.G. nr. 95/1999, H.G. nr. 403/2000, H.G. nr. 1553/2003, aplicabile, potrivit recurentei, majorării capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care la data privatizării nu erau emise certificatele de atestare a dreptului de proprietate. Aceste acte normative în opinia recurentei trebuiau respectate, astfel că se consideră îndreptățită să susțină că majorarea capitalului social nu a fost realizată cu valoarea cuprinsă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate reactualizată și să solicite Înaltei Curți admiterea recursului, iar în fond modificarea soluțiilor anterioare în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

Recursul este nefondat Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe care și-a întemeiat recursul A.V.A.S. București, vizează situația când „Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Criticile, astfel cum au fost argumentate, privesc ipoteza a doua a textului mai sus citat care se referă la încălcarea și aplicarea greșită a legii. Pentru a răspunde criticilor trebuie observat mai întâi că recurenta în calitate de reclamantă și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 și pe prevederile art. 143 din H.G. nr. 577/2002 prin care s-au aprobat Normele Metodologice de aplicare a O.U.G.

nr. 88/1997. Aceste temeiuri au constituit obiect de analiză în fond și apel astfel că recurenta nu ar putea să se prevaleze în recurs de alte acte normative pentru a susține nelegalitatea soluțiilor anterioare. Din acest punct de vedere trebuie remarcat faptul că instanțele care au soluționat litigiul s-au pronunțat în limitele investirii și temeiurilor invocate respectând principiul disponibilității precum și prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. În consecință, Înalta Curte va lua în examinare motivul de nelegalitate invocat verificând dacă dispozițiile din Legea nr. 137/2002 și H.G. nr. 577/2002 au fost corect aplicate.

Din punctul de vedere al analizei propuse se va reține că art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, modificată și completată, stabilește obligația majorării de drept, a capitalului social cu valoarea terenurilor în cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul a fost eliberat după privatizare. În speță, intimata s-a aflat în această ultimă ipoteză întrucât a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate după privatizare. În această situație majorarea capitalului social, potrivit legii, se realizează de drept [(art. 12 alin. (5)] cu valoarea terenurilor care va fi considerată aport în natură al statului în schimbul căruia se emit acțiuni suplimentare care revin de drept instituției publice implicate.

Este necontestată de recurentă majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor care a fost realizată de intimată în anul 2005, astfel că A.V.A.S. nu se află în ipoteza art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, prin care se dispune că majorarea poate fi înregistrată la O.R.C. și la cererea instituției publice implicate în cazul în care aceasta nu s-ar fi realizat. Cu toate acestea recurenta a ales calea acțiunii având ca obiect o obligație de „a face” pentru a solicita instanței să oblige SC A. SA Baia Mare la majorarea capitalului social cu diferența dintre valoarea luată în calcul pentru majorarea deja realizată și valoarea cuprinsă în anexa certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, care potrivit A.V.A.S., trebuia realizată la valoarea de piață.

Cu alte cuvinte, pe acest raționament s-a pus în discuție aplicarea art. 143 din H.G. nr. 577/2002 potrivit căruia valoarea cu care se majorează capitalul social este valoarea preluată din anexele la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de „legislația în vigoare”. Deși invocă aceste dispoziții se observă din argumentele aduse în sprijinul susținerilor din recurs, ca de altfel și din susținerile făcute în celelalte instanțe, că nu s-a arătat cu certitudine care este valoarea stabilită ca diferență, nesocotită de intimată sau care este coeficientul de reevaluare stabilit de „legislația în vigoare” care se impunea a fi luat în calcul.

Revenind la prevederile de mai sus se constată că valoarea de majorare se raportează la valoarea preluată din anexele certificatului de atestare a dreptului de proprietate, prevăzută la momentul majorării în anexa II a H.G. nr. 500/1994, iar algoritmul de calcul rezultă din dosarul pentru eliberarea certificatului M07 nr. 3015/2007. Susținerile recurentei prin care solicită obligarea la majorare cu o diferență provenind dintr-un alt mod de evaluare cuprins în H.G. nr. 107/2008 prin care s-a modificat art. 6 din H.G. nr. 834/1991 nu vor fi reținute întrucât evaluarea terenurilor la valoarea de piață ca mod de calcul cât și includerea acestora în patrimoniul social cu obligația de majorare a capitalului social operează de la data modificării actului normativ menționat mai sus.

În cauză, majorarea capitalului social s-a realizat în anul 2005 sub incidența art. 6 din H.G. nr. 834/1991 în forma de la acea dată când evaluarea se realiza cu respectarea criteriilor prevăzute la art. 2, or, aceste criterii au fost respectate. Prin urmare, criticile aduse deciziei pronunțată de instanța de apel sunt nefondate atât în ce privește primul capăt de cerere cât și în ce privește aplicarea sancțiunii privind plata daunelor cominatorii. Așa fiind, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge. De asemenea, va fi respinsă cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecată formulată de SC A. SA, ca nedovedită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 78 din 11 mai 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială contencios administrativ și fiscal. Respinge cererea intimatei SC A. SA BAIA MARE privind acordarea de cheltuieli de judecată ca nedovedită. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2009.