ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3150/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 6670 din 30 aprilie 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. București, în contradictoriu cu pârâta SC T. SA și a dispus obligarea acesteia la executarea obligației de a evalua terenurile deținute la data înființării și de a majora capitalul social sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100 lei/zi de întârziere, până la momentul executării obligației. În considerentele sentinței, instanța a reținut că, prin contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 729 din 19 decembrie 1995, A.S.T.P.P. a achiziționat de la F.P.S.

51 % din capitalul social al SC T. SA, societate reorganizată în condițiile Legii nr. 15/1990 ce avea obligația de a reevalua și majora capitalul social cu valoarea terenurilor deținute în proprietate la momentul privatizării. S-a mai avut în vedere că, potrivit art. 6.3 din contract, la data contractării, pârâta deține certificat de atestare a dreptului de proprietate pct. 11 terenuri, însă din cuprinsul contractului nu rezultă dacă acestea au fost incluse în capitalul social conform H.G. nr. 831/1991, devenind incidente dispozițiile H.G. nr. 107/2008 conform cu care, pârâtei îi incumbă obligația de a evalua terenurile la valoarea de piață și de a majora capitalul social cu diferențele rezultate din evaluare.

În ce privește situația terenurilor pentru care s-au obținut certificate de atestare a dreptului de proprietate ulterior privatizării s-a constatat că societatea a procedat conform actului normativ menționat și a majorat capitalul social cu valoarea acestora, situație dovedită prin actele adiționale autentificate depuse la dosar. De asemenea, instanța a considerat că pârâta nu a dovedit că ar fi procedat la o evaluare a tuturor terenurilor pentru care a obținut certificat de atestare după privatizare, motiv pentru care s-a apreciat că pârâta trebuie să evalueze terenurile deținute la data înființării și să-și majoreze capitalul social sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100 lei/zi de întârziere până la momentul executării obligației.

Apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței a fost admis prin decizia nr. 83 din 9 februarie 2010 de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, care a schimbat în tot sentința, iar pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată. Prin aceeași decizie, apelul declarat de reclamanta A.V.A.S. București a fost respins. Instanța de apel a reținut că, prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la reevaluarea terenurilor deținute la data înființării sale și majorarea capitalului social cu valoarea acestora, invocând prevederile H.G. nr. 107/2008, H.G. nr. 134/1991, H.G. nr. 500/1994 și Legii nr. 15/1990 și a avut în vedere că, la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare acțiuni, au fost reevaluate terenurile pentru care s-au eliberat cele 11 certificate de atestare a dreptului de proprietate, respectându-se condiția prealabilă și necesară eliberării acestora.

De asemenea, instanța a luat în considerare faptul că reclamanta a atestat existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate, iar în calitate de acționar al societății privatizate, având reprezentanți în organele de conducere ale acesteia, îi revenea aceeași obligație. S-a constatat că prin înscrisurile depuse la dosar s-a făcut dovada îndeplinirii prevederilor H.G. nr. 500/1994, nefiind incidente în cauză dispozițiile H.G. nr. 107/2008. Împotriva deciziei, reclamanta A.V.A.S. București a declarat recurs prin care a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în susținerea căruia arată următoarele: - La momentul încheierii contractului de privatizare, pârâta SC T. SA avea obligația de a reevalua și majora capitalul social cu diferențele rezultate din această reevaluare, conform art. 6 din H.G.

nr. 834/1991 și art. 1 din H.G. nr. 500/1994. - Din contractul de privatizare (art. 6.3) nu rezultă că terenurile pentru care pârâta deținea 11 certificate de atestare a dreptului de proprietate, au fost incluse în valoarea capitalului social, iar din corespondența purtată cu aceasta rezultă că au fost incluse în contractul de vânzare - cumpărare acțiuni, ceea ce ar însemna că nu au mai făcut obiectul vreunei majorări de capital. - Conform prevederilor H.G. nr. 107/2008, pârâta avea obligația de a evalua la valoarea de piață terenurile deținute la momentul înființării sale și de a majora capitalul social cu diferențele rezultate din evaluare. - Neefectuarea acestei operațiuni determină o prejudiciere a pârâtei, aceasta considerând că valoarea aportului său, prin raportare la capitalul social, este net superioară acțiunilor deținute.

- Înscrisurile depuse de reclamantă la dosarul cauzei, prin care se susține îndeplinirea obligației, nu sunt concludente. - Instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, înlăturând neîntemeiat motivele sale, preluând motivarea apelului, fără să exercite un control judiciar eficient al hotărârii apelate și a apreciat greșit că sunt neîntemeiate criticile sale privind efectuarea unei expertize. - La efectuarea majorării capitalului social cu valoarea terenului pentru care pârâta a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate trebuiau avute în vedere prevederile H.G. nr. 834/1991, H.G. nr. 500/1994 și H.G. nr. 107/2008. Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând criticile reclamantei, respectiv argumentele aduse în susținerea motivului de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat prin cererea de recurs se constată că acestea vizează, în esență, încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 834/1991, H.G. nr. 500/1994 și ale H.G. nr. 107/2008, însă formularea este una generică în contextul în care se face trimitere la modul în care a fost stabilită situația de fapt, la aprecierea înscrisurilor depuse în probațiune. De asemenea, redarea conținutului textelor legale considerate ca fiind incidente în cauză fără a se arăta în concret în ce a constat încălcarea acestora, precum și susținerea recurentei în sensul căreia instanța de apel a „concluzionat greșit că SC T. SA și-a îndeplinit obligația de reevaluare și majorare a capitalului social, înscrisurile depuse la dosarul cauzei nefiind concludente” nu sunt argumente veritabile în susținerea nelegalității deciziei atacate.

Curtea reamintește că rolul său ca instanță de recurs este limitat exclusiv numai la analizarea aspectelor de nelegalitate la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite. Cu privire la critica prin care se susține neefectuarea unui control judiciar eficient asupra legalității și temeiniciei apelate, din perspectiva incidenței prevederilor H.G. nr. 834/1991, H.G. nr. 500/1994 și H.G. nr. 107/2008 se constată că recurenta a procedat identic, în sensul că, după ce a redat textul art. 6 din H.G. nr. 834/1991 așa cum a fost modificat prin art. I din H.G. nr. 107/2008 a concluzionat că s-a procedat greșit atunci când nu i s-a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice.

Cu toate acestea analizând prevederile legale invocate în raport de motivul ce a generat demersul judiciar al reclamantei, (motiv reiterat și în cuprinsul cererii de recurs), acela determinat de faptul că deși, prin contractul de vânzare - cumpărare acțiunii nr. 729 din 19 decembrie 1995 se precizează că pârâta deținea la momentul privatizării un număr de 11 certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor dar nu se menționează dacă acestea au fost incluse în capitalul social, nu se poate reține neîndeplinirea obligației de reevaluare și de majorare a capitalului social pentru terenurile în discuție. Pe de o parte, instanța are în vedere că în situația în care nu s-ar fi respectat dispozițiile art. 6 din H.G.

nr. 834/1991 (în forma de la data privatizării societății pârâte - 19 decembrie 1995) și nici dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 500/1994, reclamanta ar fi încălcat ea însăși, ca și autoritate implicată în privatizare, în calitate de „vânzător” – prevederile art. 7 din H.G. nr. 834/1991 potrivit cu care, în vederea vânzării de active sau acțiuni conform Legii nr. 58/1991 a privatizării societăților comerciale, patrimoniul societăților comerciale se reevaluează în condițiile legii.

Mai mult, prin clauza de la art. 6.3 din contractul de privatizare chiar vânzătoarea atestă că societatea deține cele 11 certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, că acestea au fost avute în vedere ca făcând parte din capitalul social pentru că, în caz contrar, s-ar fi procedat la menționarea expresă a acestui fapt, în cuprinsul contractului, așa cum a și procedat de altfel prin art. 7.7 din contract prin care pârâta s-a obligat ca, în termen de 15 zile de la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru care nu obținuse astfel de atestate la data privatizării să solicite încheierea de acte adiționale cu majorarea de preț corespunzătoare.

Cu privire la îndeplinirea obligației ce-i incumba societății pârâte în baza H.G. nr. 394/1991 și H.G. nr. 500/1994, instanța de apel a stabilit în mod corect că a fost respectată, neputându-se face abstracție de actele depuse la dosar. În fine, în mod corect s-a reținut că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. I din H.G. nr. 107/2008, nici din perspectiva principiului neretroactivității legii (dat fiind că la data privatizării societății aceasta deținea 11 certificate de atestare a dreptului de proprietate pentru o parte din terenurile din patrimoniu), nici din perspectiva domeniului de aplicare a acestui act normativ. Sub acest din urmă aspect, instanța are în vedere că fundamentul ce a stat la baza modificării art. 6 din H.G.

nr. 834/1991, prin H.G. nr. 107/2008, a fost acela de a se asigura cadrul legal pentru o evaluare în condițiile pieții și nu pe baza unei metodologii învechite a terenurilor din patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data constituirii astfel încât valorile pentru care se emit certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor să fie reale și nu subevaluate. Prin urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, urmând a-l respinge, ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 83 din 9 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2010.