ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3722/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 iulie 2009 reclamanta A.V.A.S. București a chemat-o în judecată pe pârâta SC M. SA Câmpia Turzii, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la majorarea capitalului social cu suma reprezentând diferența dintre valoarea cu care a fost majorat capitalul social al societății și valoarea terenurilor cuprinsă în anexele certificatelor de atestare a dreptului de proprietate din 4 aprilie 2005 și din 20 septembrie 2005 emise de Ministerul Economiei și Comerțului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare, obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în sumă de 100 lei pe zi de întârziere în executarea obligației de a face de la data pronunțării hotărârii până la împlinirea acesteia.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că societatea pârâtă a fost privatizată la data de 14 martie 2003 prin vânzarea de către A.P.A.P.S. (actual A.V.A.S.) a acțiunilor deținute în numele statului, conform contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 14 martie 2003. În conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, modificată și completată, în cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natură al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căruia se vor emite acțiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituției publice implicate.

La datele de 4 aprilie 2005 și 20 septembrie 2005 Ministerul Economiei și Comerțului a emis certificatele de atestare a dreptului de proprietate pentru pârâtă. În adunarea generală extraordinară a acționarilor pârâtei din data de 20 aprilie 2005 a fost adoptată hotărârea de majorare a capitalului social al societății cu suma de 695.179,9 lei, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 4 aprilie 2005, iar în adunarea generală extraordinară a acționarilor pârâtei din data de 16 noiembrie 2005 a fost adoptată hotărârea de majorare a capitalului social al societății cu suma de 554.735,20 lei conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 20 septembrie 2005. Suma cu care a fost majorat capitalul social al societății a fost reprezentată de contravaloarea terenurilor pentru care s-au obținut certificatele de atestare a dreptului de proprietate, determinată conform prevederilor H.G.

nr. 983/1998, respectiv suma totală de 1.249.914,99 lei. Anterior acestei majorări, patrimoniul societății a fost supus reevaluării potrivit H.G. nr. 403/2000, dar a cuprins doar mijloacele fixe ale societății, nu și terenurile, astfel cum recunoaște chiar pârâta în adresa înregistrată la A.V.A.S. din 4 martie 2008. Pârâta a majorat necorespunzător capitalul social al societății, fără să se respecte prevederile art. 143 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 și a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării care prevăd că valoarea cu care se majorează capitalul social este valoarea preluată din taxele la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, actualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare.

Valoarea cu care s-a majorat capitalul social al pârâtei nu reprezintă valoarea preluată din anexele certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare. Astfel cum rezultă din hotărârile A.G.E.A. ale pârâtei nr. 190 din 20 aprilie 2005 și din 16 noiembrie 2005, capitalul social a fost majorat numai cu valoarea menționată în anexele certificatelor de atestare, fără a fi reactualizată, așa cum prevede textul de lege arătat. Tribunalul Comercial Cluj prin sentința nr. 617 din 8 februarie 2010 a admis excepția prescripției dreptului la acțiune ridicat de pârâtă și a respins acțiunea cât și capătul de cerere privind daunele cominatorii.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că, în cauză excepția prescripției trebuie analizată conform art. 39 din Legea nr. 137/2002, lege care constituie dreptul material aplicabil cauzei. Conform acestui text de lege „Termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care se ataca o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege, de O.U.G. nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările și completările ulterioare, precum și de celelalte legi speciale din domeniul privatizării ori se valorifica un drept conferit de acestea este de o lună de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau atacat ori de la data nașterii dreptului, cu excepția cererilor privind executarea obligațiilor prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni ale societăților comerciale privatizate, precum și a celor în desființarea acestor contracte cărora li se aplica termenul general de prescripție”.

În cauză, reclamanta a cunoscut valoarea cu care s-a majorat capitalul social al pârâtei cel târziu la data la care s-au adoptat cele două hotărâri, însă acțiunea a fost înregistrată după trei luni de la această dată. În acest context, a reținut tribunalul că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea unor exigențe cărora li se subsumează și instituirea termenelor de prescripție, la expirarea cărora valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Art. 39 din Legea nr. 137/2002 recunoaște dreptul titularului la exercitarea acțiunilor prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege, de O.U.G.

nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările și completările ulterioare, precum și de celelalte legi speciale din domeniul privatizării ori se valorifica un drept conferit de acestea. Se asigură posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui termen impus de rațiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce privește raporturile juridice comerciale, în vederea garantării stabilității și securității acestora. Chiar și în aceste împrejurări, apreciază tribunalul că se impune a fi analizată compatibilitatea termenului de prescripție de o lună prevăzut de Legea nr. 137/2002 cu jurisprudența C.E.D.O. Răspunzând criticilor formulate prin motivele de apel de către reclamanta A.V.A.S., Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 82 din 9 iunie 2010 a respins apelul ca nefondat.

În fundamentarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că astfel argumentul adus de apelantă referitor la termenul general de prescripție de trei ani nu poate fi primit deoarece se omite a se avea în vedere că nu este vorba de o operațiune post privatizare ci de o operațiune în procesul privatizării, operațiune ce face incidente dispozițiile Legii nr. 137/2002. Acest act normativ prin dispozițiile sale reglementează majorarea capitalului social, termenele, obligațiile, transferul, vânzarea, măsurile în procesul privatizării dar și reglementări cu privire la soluționarea litigiilor.

Astfel prin art. 39 prevede ca termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege precum și de celelalte legi speciale din domeniul privatizării ori se valorifică un drept conferit de acestea este de o lună de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul atacat ori de la data nașterii dreptului cu excepția cererilor privind executarea obligațiilor prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni ale societăților comerciale privatizate precum și a celor în desființarea acestor contracte cărora li se aplică termenul general.

Reiese din normele enunțate că termenul de prescripție în materia supusă în cauza dedusă judecății respectiv valorificarea dreptului la majorarea capitalului, efectuarea operațiunii este de o lună de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască existența operațiunii cu excepția acelor raporturi ce rezidă din executarea contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni unde termenul este cel general de trei ani. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel se susține că s-a reținut greșit că în cauză sunt incidente prevederile art. 139 din Legea nr. 137/2002 referitoare la termenul special de prescripție de o lună.

Articolul sus menționat, consideră recurenta, nu este aplicabil în speță, fiind vorba despre o majorare de drept a capitalului social cu valoarea terenului pentru care s-a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate, instituția publică implicată devenind de drept proprietara acțiunilor emise. Recursul este fondat.

Art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, lege care a stabilit cadrul legal pentru accelerarea procesului de privatizare, prevede că „în cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenului, care va fi considerată aport în natură al statului, sau a unei unități administrativ teritoriale după caz, în schimbul căreia se vor emite acțiuni suplimentare ce vor reveni de drept instanței publice implicate”. Așa cum rezultă din actele dosarului SC I.S. SA Câmpia Turzii (actual SC M. SA Câmpia Turzii) a fost privatizată la data de 14 martie 2003 prin vânzarea de către A.V.A.S.

a acțiunilor deținute în numele statului, conform contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 5 din 14 martie 2003. În speță situația se referă la o operațiune post privatizare, întrucât intimata a obținut certificate de atestare a dreptului de proprietate, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, nefiind vorba de operațiuni, acte sau drepturi în legătură cu privatizarea și la care se referă art. 39 din Legea nr. 137/2002, articol inaplicabil cauzei. Față de cele arătate văzând art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 82 din 9 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, casează decizia și sentința nr. 617 de la 8 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj și trimite cauza spre rejudecare pe fond la Tribunalul Comercial Cluj. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 noiembrie 2010.