ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3722/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 22

iulie 2009 reclamanta A.V.A.S. București a chemat-o în judecată pe pârâta SC M.

SA Câmpia Turzii, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să

fie obligată pârâta la majorarea capitalului social cu suma reprezentând

diferența dintre valoarea cu care a fost majorat capitalul social al societății

și valoarea terenurilor cuprinsă în anexele certificatelor de atestare a

dreptului de proprietate din 4 aprilie 2005 și din 20 septembrie 2005 emise de

Ministerul Economiei și Comerțului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare

stabilit de legislația în vigoare, obligarea pârâtei la plata de daune

cominatorii în sumă de 100 lei pe zi de întârziere în executarea obligației de

a face de la data pronunțării hotărârii până la împlinirea acesteia.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că societatea pârâtă a fost privatizată la data de 14

martie 2003 prin vânzarea de către A.P.A.P.S. (actual A.V.A.S.) a acțiunilor

deținute în numele statului, conform contractului de vânzare-cumpărare de

acțiuni din 14 martie 2003.

În conformitate cu

prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri

pentru accelerarea privatizării, modificată și completată, în cazul în care

eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea

corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după

privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor,

care va fi considerată aport în natură al statului sau al unei unități

administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căruia se vor emite acțiuni

suplimentare ce vor reveni de drept instituției publice implicate.

La datele de 4

aprilie 2005 și 20 septembrie 2005 Ministerul Economiei și Comerțului a emis

certificatele de atestare a dreptului de proprietate pentru pârâtă. În adunarea

generală extraordinară a acționarilor pârâtei din data de 20 aprilie 2005 a fost adoptată hotărârea de majorare a capitalului social al societății cu suma de 695.179,9

lei, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 4

aprilie 2005, iar în adunarea generală extraordinară a acționarilor pârâtei din

data de 16 noiembrie 2005 a fost adoptată hotărârea de majorare a capitalului

social al societății cu suma de 554.735,20 lei conform certificatului de

atestare a dreptului de proprietate din 20 septembrie 2005.

Suma cu care a fost

majorat capitalul social al societății a fost reprezentată de contravaloarea

terenurilor pentru care s-au obținut certificatele de atestare a dreptului de

proprietate, determinată conform prevederilor H.G. nr. 983/1998, respectiv suma

totală de 1.249.914,99 lei.

Anterior acestei

majorări, patrimoniul societății a fost supus reevaluării potrivit H.G. nr. 403/2000,

dar a cuprins doar mijloacele fixe ale societății, nu și terenurile, astfel cum

recunoaște chiar pârâta în adresa înregistrată la A.V.A.S. din 4 martie 2008.

Pârâta a majorat

necorespunzător capitalul social al societății, fără să se respecte prevederile

art. 143 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor Metodologice de

aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 și a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri

pentru accelerarea privatizării care prevăd că valoarea cu care se majorează

capitalul social este valoarea preluată din taxele la certificatul de atestare

a dreptului de proprietate asupra terenului, actualizată cu coeficientul de

reevaluare stabilit de legislația în vigoare.

Valoarea cu care s-a

majorat capitalul social al pârâtei nu reprezintă valoarea preluată din anexele

certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor,

reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare.

Astfel cum rezultă

din hotărârile A.G.E.A. ale pârâtei nr. 190 din 20 aprilie 2005 și din 16

noiembrie 2005, capitalul social a fost majorat numai cu valoarea menționată în

anexele certificatelor de atestare, fără a fi reactualizată, așa cum prevede

textul de lege arătat.

Tribunalul Comercial

Cluj prin sentința nr. 617 din 8 februarie 2010 a admis excepția prescripției dreptului la acțiune ridicat de pârâtă și a respins acțiunea cât

și capătul de cerere privind daunele cominatorii.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de fond a reținut că, în cauză excepția prescripției trebuie

analizată conform art. 39 din Legea nr. 137/2002, lege care constituie dreptul

material aplicabil cauzei.

Conform acestui text

de lege „Termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care se ataca

o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege, de O.U.G. nr. 88/1997,

aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările și completările ulterioare,

precum și de celelalte legi speciale din domeniul privatizării ori se

valorifica un drept conferit de acestea este de o lună de la data la care

reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau atacat

ori de la data nașterii dreptului, cu excepția cererilor privind executarea

obligațiilor prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni ale

societăților comerciale privatizate, precum și a celor în desființarea acestor

contracte cărora li se aplica termenul general de prescripție”.

În cauză, reclamanta

a cunoscut valoarea cu care s-a majorat capitalul social al pârâtei cel târziu

la data la care s-au adoptat cele două hotărâri, însă acțiunea a fost

înregistrată după trei luni de la această dată.

În acest context, a

reținut tribunalul că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate

avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea unor

exigențe cărora li se subsumează și instituirea termenelor de prescripție, la expirarea

cărora valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Art. 39 din Legea nr.

137/2002 recunoaște dreptul titularului la exercitarea acțiunilor prin care se

atacă o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege, de O.U.G. nr. 88/1997,

aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările și completările ulterioare,

precum și de celelalte legi speciale din domeniul privatizării ori se

valorifica un drept conferit de acestea.

Se asigură

posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui termen impus de rațiuni

sociale majore, respectiv de evitarea unor stări de incertitudine prelungite în

ceea ce privește raporturile juridice comerciale, în vederea garantării

stabilității și securității acestora.

Chiar și în aceste

împrejurări, apreciază tribunalul că se impune a fi analizată compatibilitatea

termenului de prescripție de o lună prevăzut de Legea nr. 137/2002 cu

jurisprudența C.E.D.O.

Răspunzând criticilor

formulate prin motivele de apel de către reclamanta A.V.A.S., Curtea de Apel

Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr.

82 din 9 iunie 2010 a respins apelul ca nefondat.

În fundamentarea

soluției, instanța de control judiciar a reținut că astfel argumentul adus de

apelantă referitor la termenul general de prescripție de trei ani nu poate fi

primit deoarece se omite a se avea în vedere că nu este vorba de o operațiune

post privatizare ci de o operațiune în procesul privatizării, operațiune ce

face incidente dispozițiile Legii nr. 137/2002. Acest act normativ prin

dispozițiile sale reglementează majorarea capitalului social, termenele,

obligațiile, transferul, vânzarea, măsurile în procesul privatizării dar și

reglementări cu privire la soluționarea litigiilor.

Astfel

prin art. 39 prevede ca termenul de prescripție pentru introducerea cererii

prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege precum și

de celelalte legi speciale din domeniul privatizării ori se valorifică un drept

conferit de acestea este de o lună de la data la care reclamantul a cunoscut

sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul atacat ori de la data

nașterii dreptului cu excepția cererilor privind executarea obligațiilor

prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni ale societăților

comerciale privatizate precum și a celor în desființarea acestor contracte

cărora li se aplică termenul general.

Reiese

din normele enunțate că termenul de prescripție în materia supusă în cauza

dedusă judecății respectiv valorificarea dreptului la majorarea capitalului, efectuarea

operațiunii este de o lună de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se

cunoască existența operațiunii cu excepția acelor raporturi ce rezidă din

executarea contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni unde termenul este cel

general de trei ani.

Împotriva

acestei soluții a declarat recurs reclamanta, criticile vizând aspecte de

nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel se

susține că s-a reținut greșit că în cauză sunt incidente prevederile art. 139

din Legea nr. 137/2002 referitoare la termenul special de prescripție de o

lună.

Articolul

sus menționat, consideră recurenta, nu este aplicabil în speță, fiind vorba

despre o majorare de drept a capitalului social cu valoarea terenului pentru

care s-a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate, instituția

publică implicată devenind de drept proprietara acțiunilor emise.

Recursul

este fondat.

Art. 12 alin.

(5) din Legea nr. 137/2002, lege care a stabilit cadrul legal pentru

accelerarea procesului de privatizare, prevede că „în cazul în care eliberarea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a

fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului

social sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social

se majorează de drept cu valoarea terenului, care va fi considerată aport în

natură al statului, sau a unei unități administrativ teritoriale după caz, în

schimbul căreia se vor emite acțiuni suplimentare ce vor reveni de drept

instanței publice implicate”.

Așa cum

rezultă din actele dosarului SC I.S. SA Câmpia Turzii (actual SC M. SA Câmpia

Turzii) a fost privatizată la data de 14 martie 2003 prin vânzarea de către A.V.A.S.

a acțiunilor deținute în numele statului, conform contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 5 din 14 martie 2003.

În speță

situația se referă la o operațiune post privatizare, întrucât intimata a

obținut certificate de atestare a dreptului de proprietate, după încheierea

contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, nefiind vorba de operațiuni, acte

sau drepturi în legătură cu privatizarea și la care se referă art. 39 din Legea

nr. 137/2002, articol inaplicabil cauzei.

Față de

cele arătate văzând art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 82 din 9 iunie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, casează decizia și sentința nr. 617 de la 8 februarie

2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj și trimite cauza spre rejudecare

pe fond la Tribunalul Comercial Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 4 noiembrie 2010.