ÎCCJ, decizie (scj.ro #83109)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83109) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Operațiuni
post-privatizare. Termenul de prescripție aplicabil
Cuprins
pe
materii
:
Drept
comercial
.
Prescripție
extinctivă
Index
alfabetic
:
certificat
de atestare a dreptului de proprietate
-
contract de vânzare-cumpărare acțiuni
-
majorare capitalului social
-
privatizare
-
termen de prescripție
Legea nr. 137/2002, art. 12
alin. (5), art. 39
Obținerea certificatului de atestare
a dreptului de proprietate după încheierea contractului de
vânzare-cumpărare de acțiuni se încadrează în categoria
operațiunilor post-privatizare, termenul de prescripție aplicabil
fiind termenul general de trei ani, iar nu cel prevăzut de art. 39 din
Legea nr. 137/2002 care vizează
operațiuni, acte sau
drepturi în legătură cu privatizarea.
Secția comercială, Decizia nr. 3722 din 4
noiembrie 2010
Reclamanta A.V.A.S. București a chemat-o în
judecată pe pârâta SC M. Câmpia
Turzii
SA,
solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să
fie obligată pârâta la majorarea capitalului social cu suma reprezentând
diferența dintre valoarea cu care a fost majorat capitalul social al
societății și valoarea terenurilor cuprinsă în anexele
certificatelor de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr. 9896/2005
și seria M 03 nr. 10117/2005 emise de Ministerul Economiei și
Comerțului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de
legislația în vigoare, obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în
sumă de 100 lei pe zi de întârziere în executarea obligației de a
face de la data pronunțării hotărârii până la împlinirea
acesteia.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că
societatea pârâtă a fost privatizată la data de 14 martie 2003 prin
vânzarea de către APAPS (actual AVAS) a acțiunilor deținute în
numele statului, conform contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni
nr. 5/14 martie 2003.
În conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) din
Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea
privatizării, modificată și completată, în cazul în care
eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra
terenurilor nu a fost urmată anterior privatizării de majorarea
corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se
eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de
drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natură
al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale, după
caz, în schimbul căruia se vor emite acțiuni suplimentare ce vor
reveni de drept instituției publice implicate.
La datele de 4 aprilie 2005 și 20 septembrie
2005 Ministerul Economiei și Comerțului a emis certificatele de
atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr. 9896 și seria M 03 nr.
10117 pentru pârâtă. În A.G.E.A. pârâtei din data de 20 aprilie
2005 a
fost adoptată
hotărârea de majorare a capitalului social al societății cu suma
de 695.179,9 lei, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate
seria M 03 nr. 9896/2005, iar în A.G.E.A. pârâtei din data de 16 noiembrie
2005 a
fost adoptată
hotărârea de majorare a capitalului social al societății cu suma
de 554.735,20 lei conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate
seria M 03 nr. 10117/2005.
Suma cu care a fost majorat capitalul social al
societății a fost reprezentată de contravaloarea terenurilor
pentru care s-au obținut certificatele de atestare a dreptului de
proprietate, determinată conform prevederilor HG nr. 983/1998, respectiv
suma totală de 1.249.914,99 lei.
Anterior acestei majorări, patrimoniul
societății a fost supus reevaluării potrivit HG nr. 403/2000,
dar a cuprins doar mijloacele fixe ale societății, nu și
terenurile, astfel cum recunoaște chiar pârâta în adresa înregistrată
la AVAS
cu nr.
10068/2008.
Pârâta a majorat necorespunzător capitalul
social al societății fără să se respecte prevederile
art. 143 din HG nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor Metodologice de
aplicare a OUG nr. 88/1997 și a Legii nr. 137/2002 privind unele
măsuri pentru accelerarea privatizării care prevăd că
valoarea cu care se majorează capitalul social este valoarea preluată
din taxele la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra
terenului, actualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de
legislația în vigoare.
Valoarea cu care s-a majorat capitalul social al
pârâtei nu reprezintă valoarea preluată din anexele certificatelor de
atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, reactualizată cu
coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare.
Astfel cum rezultă din hotărârile AGEA ale
pârâtei nr. 190/2005 și nr. 194/2005, capitalul social a fost majorat
numai cu valoarea menționată în anexele certificatelor de atestare,
fără a fi reactualizată, așa cum prevede textul de lege
arătat.
Tribunalul Comercial Cluj, prin sentința nr.
617/2010 a admis excepția prescripției dreptului la acțiune
ridicat de pârâtă și a respins acțiunea cât și capătul
de cerere privind daunele cominatorii.
Pentru a se pronunța astfel instanța de
fond a reținut că în cauză excepția prescripției
trebuie analizată conform art. 39 din Legea nr. 137/2002, lege care
constituie dreptul material aplicabil cauzei.
Conform acestui text de lege „Termenul de
prescripție pentru introducerea cererii prin care se atacă o
operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege, de O.U.G. nr.
88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările și
completările ulterioare, precum și de celelalte legi speciale din
domeniul privatizării ori se valorifică un drept conferit de acestea,
este de o lună de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia
să cunoască existența operațiunii sau actului atacat ori de
la data nașterii dreptului, cu excepția cererilor privind executarea
obligațiilor prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare de
acțiuni ale societăților comerciale privatizate, precum și
a celor în desființarea acestor contracte cărora li se aplică
termenul general de prescripție”.
În cauză, reclamanta a cunoscut valoarea cu care
s-a majorat capitalul social al pârâtei cel târziu la data la care s-au adoptat
cele două hotărâri, însă acțiunea a fost înregistrată
după trei luni de la această dată.
În acest context, a reținut tribunalul că
exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât
într-un anumit cadru stabilit de legiuitor, cu respectarea unor exigențe
cărora li se subsumează și instituirea termenelor de
prescripție, la expirarea cărora valorificarea respectivului drept nu
mai este posibilă.
Art. 39 din Legea nr. 137/2002 recunoaște
dreptul titularului la exercitarea acțiunilor prin care se atacă o
operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege, de O.U.G. nr.
88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările și
completările ulterioare, precum și de celelalte legi speciale din
domeniul privatizării ori se valorifică un drept conferit de acestea.
Se asigură posibilitatea de valorificare a
acestuia în cadrul unui termen impus de rațiuni sociale majore, respectiv
de evitarea unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce
privește raporturile juridice comerciale, în vederea garantării
stabilității și securității acestora.
Chiar și în aceste împrejurări, a apreciat
tribunalul că se impune a fi analizată compatibilitatea termenului de
prescripție de o lună prevăzut de Legea nr. 137/2002 cu
jurisprudența CEDO.
Răspunzând criticilor formulate prin motivele de
apel de către reclamanta AVAS, Curtea de Apel Cluj, Secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr.
82 din 9 iunie
2010 a
respins apelul ca nefondat.
În fundamentarea soluției, instanța de
control judiciar a reținut că astfel argumentul adus de apelantă
referitor la termenul general de prescripție de trei ani nu poate fi
primit deoarece se omite a se avea în vedere că nu este vorba de o
operațiune post privatizare ci de o operațiune în procesul
privatizării, operațiune ce face incidente dispozițiile Legii
nr. 137/2002. Acest act normativ, prin dispozițiile sale,
reglementează majorarea capitalului social, termenele, obligațiile,
transferul, vânzarea, măsurile în procesul privatizării dar și
reglementări cu privire la soluționarea litigiilor.
Astfel, prin
art. 39 prevede că termenul de prescripție pentru introducerea
cererii prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de
prezenta lege precum și de celelalte legi speciale din domeniul
privatizării ori se valorifică un drept conferit de acestea este de o
lună de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să
cunoască existența operațiunii sau actul atacat ori de la data
nașterii dreptului, cu excepția cererilor privind executarea
obligațiilor prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare de
acțiuni ale societăților comerciale privatizate precum și a
celor în desființarea acestor contracte cărora li se aplică
termenul general.
Reiese din
normele enunțate că termenul de prescripție în materia
supusă în cauza dedusă judecății, respectiv valorificarea
dreptului la majorarea capitalului, efectuarea operațiunii, este de o
lună de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască
existența operațiunii cu excepția acelor raporturi ce
rezidă din executarea contractelor de vânzare-cumpărare de
acțiuni unde termenul este cel general de trei ani.
Împotriva
acestei soluții a declarat recurs reclamanta, criticile vizând aspecte de
nelegalitate
fiind invocate dispozițiile art. 304 pct.
9 C
.
proc
.
civ
.
Astfel s-a
susținut că s-a reținut greșit că în cauză sunt
incidente prevederile art. 39 din Legea nr. 137/2002 referitoare la termenul
special de prescripție de o lună.
Articolul sus
menționat, a considerat recurenta, nu este aplicabil în speță,
fiind vorba despre o majorare de drept a capitalului social cu valoarea
terenului pentru care s-a obținut certificat de atestare a dreptului de
proprietate, instituția publică implicată devenind de drept
proprietara acțiunilor emise.
Recursul este
fondat.
Art. 12 alin.
(5) din Legea nr. 137/2002, lege care a stabilit cadrul legal pentru
accelerarea procesului de privatizare, prevede că „în cazul în care
eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra
terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea
corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se
eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de
drept cu valoarea terenului, care va fi considerată aport în natură
al statului sau a unei unități administrativ-teritoriale după
caz, în schimbul căreia se vor emite acțiuni suplimentare ce vor
reveni de drept instanței publice implicate”.
Așa cum
rezultă din actele dosarului, SC I.S. SA Câmpia
Turzii
(actual SC M. Câmpia
Turzii
SA) a fost
privatizată la data de 14 martie 2003 prin vânzarea de către AVAS a
acțiunilor deținute în numele statului, conform contractului de
vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 5 din 14 martie 2003.
În
speță, situația se referă la o operațiune
post-privatizare, întrucât intimata a obținut certificatul de atestare a
dreptului de proprietate după încheierea contractului de
vânzare-cumpărare de acțiuni, nefiind vorba de operațiuni, acte
sau drepturi în legătură cu privatizarea și la care se
referă art. 39 din Legea nr. 137/2002, articol inaplicabil cauzei.
Față
de cele arătate, văzând art.
312 C
.
proc
.
civ
., recursul declarat de reclamanta A.V.A.S.
București împotriva deciziei nr. 82 din 9 iunie 2010 pronunțată
de Curtea de Apel Cluj, Secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, a fost admis, decizia și sentința nr.
617 de la 8 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj au
fost casate iar cauza a fost trimisă spre rejudecare pe fond
la Tribunalul
Comercial
Cluj.