ÎCCJ, decizie (scj.ro #83440)

Societate comercială privatizată . Termenul de prescripție pentru cererile privind executarea obligațiilor principale în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni Cuprins pe materii : Drept comercial . Contracte Index alfabetic : -contract de vânzare-cumpărare de acțiuni - rezoluțiune - termen general de prescripție - termen special de prescripție Decret nr.167/1958, art.3 Legea nr.137/2002, art.39 Prin excepție de la Legea nr.137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării , cererilor privind executarea obligațiilor prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni ale societăților comerciale privatizate , precum și cererilor în desființarea acestor contracte , li se aplică termenul general de prescripție , de trei ani , prevăzut în art.3 din Decretul nr.167/ 1958 . ( Secția comercială , decizia nr.2002 din 1 iunie 2006) Reclamanta Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului a solicitat obligarea pârâtului A.D.

la plata daunelor interese datorate ca urmare a desființării contractului de vânzare – cumpărare de acțiuni nr.17/2000, constând în 58.973,42 USD dobândă contractuală aferentă ratelor 1 și 2 și 399.510 USD, penalități de întârziere calculate pentru neachitarea la scadență a ratelor . Tribunalul București , Secția Comercială , prin sentința nr.423 din 26 ianuarie 2005, a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune și a respins cererea formulată de reclamantă , reținând că termenul special de prescripție a început să curgă de la data operării pactului comisoriu , în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.39 din Legea nr.137/2002, care instituie termenul special de prescripție , de o lună . Apelul reclamantei a fost admis de Curtea de Apel București , Secția a VI-a Comercială , prin decizia comercială nr.670 din 19 septembrie 2005, care a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre soluționare la aceeași instanță , precizând că , în speță este aplicabil termenul general de prescripție (de 3 ani ), potrivit dispozițiilor Decretului nr.167/1958 și nu termenul special ( de o lună ), prevăzut în art.39 din Legea nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării , modificată și completată . Pentru a pronunța această hotărâre , instanța a reținut că între F.P.S.

( în prezent A.V.A.S.) și pârâtul – intimat s-a încheiat la data de 20 aprilie 2000, contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni nr.17, prin care au fost vândute acțiuni , reprezentând 69,968% din capitalul social al SC I. SA Oradea . În contract s-a prevăzut un pact comisoriu de ultim grad (art.5.4.), potrivit căruia contractul urma să fie desființat de drept , fără nici o somație , dacă nu se achită la scadență , de către cumpărător , două rate succesive . Prin notificarea adresată cumpărătorului , reclamanta apelantă i -a comunicat acestuia că , în cazul în care până la data de 31 iulie 2002 nu va achita ratele , dobânzile și penalitățile datorate până la plata efectivă a ratelor , va proceda la aplicarea pactului comisoriu din contract și a dispozițiilor art.41 din Legea nr.137/2002, contractul urmând a fi desființat , cu consecințele prevăzute în art.21 din O.G.

nr.25/2002. Prin recursul declarat în temeiul art.304 pct.7,8,9 C. proc.

civ ., pârâtul a susținut că hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței , precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților , iar actul juridic dedus judecății pe care instanța de apel l-a interpretat greșit este tocmai contractul de privatizare . De asemenea , aplicarea greșită a legii în soluția instanței de apel are în vedere instituția juridică a rezoluțiunii , statuându -se că acțiunea AVAS este o acțiune în executare contractuală , exceptată de la prescripția specială , întrucât rezoluțiunea și daunele – interese asociate sunt „ modalități de executare prin echivalent a contractului ”. Prin întâmpinare , intimata a solicitat respingerea recursului . Recursul este nefondat . Referitor la primul motiv de recurs, instanța a constatat că hotărârea este motivată clar , convingător și pertinent, înfățișând considerentele de fapt și de drept care au condus la soluția pronunțată , fără a cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit art.969 C. civ ., convențiile legal făcute au putere de lege , astfel că instanța este obligată să le aplice așa cum au fost concepute și redactate de părțile contractante . Instanța nu poate ignora sau modifica o clauză contractuală , dar , pentru a dispune executarea forțată a contractului ,

ea poate și adeseori trebuie să -l interpreteze , interpretare ce aparține instanței care judecă fondul litigiului . În sensul motivului de casare prevăzut în art.304 pct.8 C. proc.

civ ., culpa instanței nu există , întrucât nu a schimbat natura actului ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia . De asemenea , din modul cum este redactată hotărârea , nu rezultă că aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii , astfel că motivele de recurs nu se justifică . În conformitate cu prevederile art.39 din Legea nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării , modificată și completată : „ Termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege , de OUG nr.88/1997, aprobată prin Legea nr.44/1998, cu modificările și completările ulterioare , în domeniul privatizării , se valorifică un drept conferit de acestea , este de o lună de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul atacat ori de la data nașterii dreptului , cu excepția cererilor privind executarea obligațiilor prevăzute în contractele de vânzare – cumpărare de acțiuni ale societăților comerciale privatizate , precum și a celor în desființarea acestor contracte , cărora li se aplică termenul general de prescripție ”. Prin excepție , cererilor privind executarea obligațiilor prevăzute în contractele de vânzare – cumpărare de acțiuni ale societăților comerciale privatizate ,

precum și celor în desființarea acestor contracte , li se aplică termenul general de prescripție . În cazul desființării sau încetării contractului , prin rezoluțiune sau reziliere , suntem în prezența unei forme speciale de executare silită prin echivalent a obligațiilor contractuale , respectiv în prezența unei forme de răspundere contractuală . Desființarea contractului și daunele – interese sunt modalități de executare prin echivalent a obligațiilor născute din contractele sinalagmatice , întemeindu -se pe principiul forței obligatorii a contractului . Instanța de apel , în mod corect , a reținut ca fiind aplicabil , în cauză , termenul general de prescripție prevăzut în art.3 din Decretul nr.167 /1958 privind prescripția extinctivă . Pentru aceste considerente , Înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de pârât împotriva deciziei nr.670 din 19 septembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București , Secția a VI-a Comercială .