ÎCCJ, decizie (scj.ro #83440)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83440) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Societate
comercială privatizată . Termenul de prescripție pentru cererile privind
executarea obligațiilor principale în contractul de vânzare-cumpărare de
acțiuni
Cuprins
pe
materii
:
Drept
comercial
.
Contracte
Index
alfabetic
:
-contract de
vânzare-cumpărare
de
acțiuni
-
rezoluțiune
-
termen
general de
prescripție
-
termen
special de
prescripție
Decret
nr.167/1958, art.3
Legea
nr.137/2002, art.39
Prin
excepție
de la
Legea
nr.137/2002,
privind
unele
măsuri
pentru
accelerarea
privatizării
,
cererilor
privind
executarea
obligațiilor
prevăzute
în
contractele
de
vânzare-cumpărare
de
acțiuni
ale
societăților
comerciale
privatizate
,
precum
și
cererilor
în
desființarea
acestor
contracte
,
li
se
aplică
termenul
general de
prescripție
, de
trei
ani
,
prevăzut
în
art.3 din
Decretul
nr.167/ 1958 .
(
Secția
comercială
,
decizia
nr.2002
din 1
iunie
2006)
Reclamanta
Autoritatea
pentru
Privatizare
și
Administrarea
Participațiilor
Statului
a
solicitat
obligarea
pârâtului
A.D. la
plata
daunelor
interese
datorate
ca
urmare
a
desființării
contractului
de
vânzare
–
cumpărare
de
acțiuni
nr.17/2000,
constând
în
58.973,42 USD
dobândă
contractuală
aferentă
ratelor
1
și
2
și
399.510 USD,
penalități
de
întârziere
calculate
pentru
neachitarea
la
scadență
a
ratelor
.
Tribunalul
București
,
Secția
Comercială
,
prin
sentința
nr.423 din 26
ianuarie
2005, a
admis
excepția
prescrierii
dreptului
la
acțiune
și
a
respins
cererea
formulată
de
reclamantă
,
reținând
că
termenul
special de
prescripție
a
început
să
curgă
de la data
operării
pactului
comisoriu
,
în
cauză
fiind
aplicabile
dispozițiile
art.39 din
Legea
nr.137/2002, care
instituie
termenul
special de
prescripție
, de o
lună
.
Apelul
reclamantei
a
fost
admis
de
Curtea
de
Apel
București
,
Secția
a VI-a
Comercială
,
prin
decizia
comercială
nr.670 din 19
septembrie
2005, care a
desființat
sentința
atacată
și
a
trimis
cauza
spre
soluționare
la
aceeași
instanță
,
precizând
că
,
în
speță
este
aplicabil
termenul
general de
prescripție
(de 3
ani
),
potrivit
dispozițiilor
Decretului
nr.167/1958
și
nu
termenul
special ( de o
lună
),
prevăzut
în
art.39 din
Legea
nr.137/2002
privind
unele
măsuri
pentru
accelerarea
privatizării
,
modificată
și
completată
.
Pentru
a
pronunța
această
hotărâre
,
instanța
a
reținut
că
între
F.P.S. (
în
prezent
A.V.A.S.)
și
pârâtul
–
intimat
s-a
încheiat
la data de 20
aprilie
2000,
contractul
de
vânzare
–
cumpărare
de
acțiuni
nr.17,
prin
care au
fost
vândute
acțiuni
,
reprezentând
69,968% din
capitalul
social al SC I. SA
Oradea
.
În
contract s-a
prevăzut
un
pact
comisoriu
de
ultim
grad (art.5.4.),
potrivit
căruia
contractul
urma
să
fie
desființat
de
drept
,
fără
nici
o
somație
,
dacă
nu
se
achită
la
scadență
, de
către
cumpărător
,
două
rate
succesive
.
Prin
notificarea
adresată
cumpărătorului
,
reclamanta
apelantă
i
-a
comunicat
acestuia
că
,
în
cazul
în
care
până
la data de 31
iulie
2002
nu
va
achita
ratele
,
dobânzile
și
penalitățile
datorate
până
la
plata
efectivă
a
ratelor
,
va
proceda
la
aplicarea
pactului
comisoriu
din contract
și
a
dispozițiilor
art.41 din
Legea
nr.137/2002,
contractul
urmând
a
fi
desființat
, cu
consecințele
prevăzute
în
art.21 din O.G. nr.25/2002.
Prin
recursul
declarat
în
temeiul
art.304 pct.7,8,9 C. proc.
civ
.,
pârâtul
a
susținut
că
hotărârea
nu
cuprinde
motivele
de
fapt
și
de
drept
care au format
convingerea
instanței
,
precum
și
cele
pentru
care s-au
înlăturat
cererile
părților
,
iar
actul
juridic
dedus
judecății
pe
care
instanța
de
apel
l-a
interpretat
greșit
este
tocmai
contractul
de
privatizare
.
De
asemenea
,
aplicarea
greșită
a
legii
în
soluția
instanței
de
apel
are
în
vedere
instituția
juridică
a
rezoluțiunii
,
statuându
-se
că
acțiunea
AVAS
este
o
acțiune
în
executare
contractuală
,
exceptată
de la
prescripția
specială
,
întrucât
rezoluțiunea
și
daunele
–
interese
asociate
sunt
„
modalități
de
executare
prin
echivalent
a
contractului
”.
Prin
întâmpinare
,
intimata
a
solicitat
respingerea
recursului
.
Recursul
este
nefondat
.
Referitor
la
primul
motiv
de recurs,
instanța
a
constatat
că
hotărârea
este
motivată
clar
,
convingător
și
pertinent,
înfățișând
considerentele
de
fapt
și
de
drept
care au
condus
la
soluția
pronunțată
,
fără
a
cuprinde
motive
contradictorii
ori
străine
de
natura
pricinii
În
ceea
ce
privește
cel
de-al
doilea
motiv
de recurs,
potrivit
art.969
C.
civ
.,
convențiile
legal
făcute
au
putere
de
lege
,
astfel
că
instanța
este
obligată
să
le
aplice
așa
cum au
fost
concepute
și
redactate
de
părțile
contractante
.
Instanța
nu
poate
ignora
sau
modifica
o
clauză
contractuală
,
dar
,
pentru
a
dispune
executarea
forțată
a
contractului
, ea
poate
și
adeseori
trebuie
să
-l
interpreteze
,
interpretare
ce
aparține
instanței
care
judecă
fondul
litigiului
.
În
sensul
motivului
de
casare
prevăzut
în
art.304
pct.8 C. proc.
civ
., culpa
instanței
nu
există
,
întrucât
nu
a
schimbat
natura
actului
ori
înțelesul
lămurit
și
vădit
neîndoielnic
al
acestuia
.
De
asemenea
, din
modul
cum
este
redactată
hotărârea
,
nu
rezultă
că
aceasta
este
lipsită
de
temei
legal
ori
a
fost
dată
cu
încălcarea
sau
aplicarea
greșită
a
legii
,
astfel
că
motivele
de recurs
nu
se
justifică
.
În
conformitate
cu
prevederile
art.39 din
Legea
nr.137/2002
privind
unele
măsuri
pentru
accelerarea
privatizării
,
modificată
și
completată
: „
Termenul
de
prescripție
pentru
introducerea
cererii
prin
care se
atacă
o
operațiune
sau
un act
prevăzut
de
prezenta
lege
, de OUG nr.88/1997,
aprobată
prin
Legea
nr.44/1998, cu
modificările
și
completările
ulterioare
,
în
domeniul
privatizării
, se
valorifică
un
drept
conferit
de
acestea
,
este
de o
lună
de la data la care
reclamantul
a
cunoscut
sau
trebuia
să
cunoască
existența
operațiunii
sau
actul
atacat
ori
de la data
nașterii
dreptului
,
cu
excepția
cererilor
privind
executarea
obligațiilor
prevăzute
în
contractele
de
vânzare
–
cumpărare
de
acțiuni
ale
societăților
comerciale
privatizate
,
precum
și
a
celor
în
desființarea
acestor
contracte
,
cărora
li
se
aplică
termenul
general de
prescripție
”.
Prin
excepție
,
cererilor
privind
executarea
obligațiilor
prevăzute
în
contractele
de
vânzare
–
cumpărare
de
acțiuni
ale
societăților
comerciale
privatizate
,
precum
și
celor
în
desființarea
acestor
contracte
,
li
se
aplică
termenul
general de
prescripție
.
În
cazul
desființării
sau
încetării
contractului
,
prin
rezoluțiune
sau
reziliere
,
suntem
în
prezența
unei
forme
speciale
de
executare
silită
prin
echivalent
a
obligațiilor
contractuale
,
respectiv
în
prezența
unei
forme
de
răspundere
contractuală
.
Desființarea
contractului
și
daunele
–
interese
sunt
modalități
de
executare
prin
echivalent
a
obligațiilor
născute
din
contractele
sinalagmatice
,
întemeindu
-se
pe
principiul
forței
obligatorii
a
contractului
.
Instanța
de
apel
,
în
mod
corect
, a
reținut
ca
fiind
aplicabil
,
în
cauză
,
termenul
general de
prescripție
prevăzut
în
art.3 din
Decretul
nr.167 /1958
privind
prescripția
extinctivă
.
Pentru
aceste
considerente
,
Înalta
Curte
a
respins
ca
nefondat
recursul
declarat
de
pârât
împotriva
deciziei
nr.670 din 19
septembrie
2005,
pronunțată
de
Curtea
de
Apel
București
,
Secția
a VI-a
Comercială
.